Gura mare, minte mica

Pentru ca primavara se numara formularele 230, cele privind destinatia sumei reprezentand pana la 2% din impozitul anual, am ajuns la concluzia ca majoritatea populatiei Romaniei are o educatie fiscala precara.

Nu stiu daca fiscala sau financiara ar fi termenul corect, dar in orice caz multi (as in MULTI) oameni de pe teritoriul acestei minunate tari in care traim cu totii habar nu au cam pe unde se duc banii lor, ce se intampla cu ei si de ce. Mai grav e ca nici nu vor sa afle. Si asta ii face destul de usor de fraierit. Multi invata si se perfectioneaza in arta profitarii de pe urma acestei nestiinte. Asa ca atunci cand vin oamenii cinstiti sa spuna “Stii, aia 2% ti’au fost luati deja si daca nu tii musai sa ajunga oriunde da’mi’i mie, ca macar sa stii sigur ce s’a facut cu ei.”. Ma rog, nu mie ca persoana fizica, ci unei asociatii non’guvernamentale.

Atunci oamenii se tem. “Uhuhuu..asta ma si intreaba ce vreau eu sa fac cu banii mei. Insemna ca ceva e necurat la mijloc si n’are niciun rost sa ma complic, ca daca se intampla ceva cu banutii mei pretiosi.” Ce nu intelege omul e ca banutii lui pretiosi au fost deja luati. I’au fost deja dedusi din salariu, stau acum bine mersi in vistieria statului, iar el n’o sa’i mai vada in veci. Dar de ce sa incerci sa faci ceva cu ei cand tu te temi ca poate iesind din rutina zilnica bazata pe “sa nu ma intrebe pe mine ca stiu ei mai bine ce fac” ai face ceva mai rau?

De’aia ajung la concluzia ca fara o educatie fiscala care sa inceapa cat mai devreme, de la o varsta cat mai frageda, nu avem cum sa avem o economie infloritoare, sau o iesire din criza absolut uluitoare care sa dea pe spate toate tarile din UE si de’aiurea. De fapt, nu ave cum sa iesim din criza, punct. Pentru ca nu avem oameni pregatiti corespunzator pentru asa ceva. Nici macar cei de sus, cu studii superioare in acest domeniu, nu au ce face in acest sens. Pentru ca ne lipseste fundamentul pe care s’ar putea cladi tot restul fiscalitatii romanesti in mod trainic si sanatos.

Si’asa, avem economia pe care o avem. Si’o vom avea pana cand o sa realizam ca asa nu prea merge treaba si ca invatand in fiecare zi cate un pic, dandu’ne un minim de interes, citind, informandu’ne, o sa putem ajunge sa spunem “Da! Eu stiu ce se intampla cu banii mei.”. Altfel, o sa ramanem in acelasi stadiu in care suntem si’acum. Poate putin mai lustruiti, bagati prin UE, NATO, Schengen si’altele, dar in esenta aceeasi.