Monthly Archives: Septembrie 2012

Mantia Verde

– .. Prin urmare, ma aflu in slujba ghiaurilor moscoviti.

– Habar n-am cine sunt graurii astia morcoviti, dar daca vrei sa spui rusii, sunt alaturi de tine.

 

Tocmai am terminat Mantia Verde a lui John Buchan, autorul care i-a inspirit lui Hitchcock filmul “The 39 steps”. De fapt, cartea e un fel de continuare a vietii eroului principal din Cele treizeci si noua de trepte.

Volumul pe care il am eu face parte din colectia aceea de 101 carti de la Adevarul, legate frumos in coperte visinii. L-am luat de-acasa in lipsa unui titlu mai apetisant.. zise ea cu nestiinta. Am fost anul trecut la spectacolul 39 de trepte de la Nottara, dar nu am bagat de seama dupa cine era adaptata piesa. In parte si pentru ca nu mi-a placut spectacolul, dar asta e alta poveste.

Revenind acum la firul povestii, am citit cartea asta aproape fara sa rasuflu. 400 de pagini s-au dus in 2-3 zile, asa cum nu s-au mai dus decat volumele din Harry Potter la vremea lor. 🙂 Povestea e relativ simpluta: un ofiter britanic, in conjunctura primului razboi mondial, primeste sarcina de a face pe spionul fix pe teritoriul Germaniei, impreuna cu un spion de meserie si un alt novice in materie, tot ofiter. So far, so good, ar zice orisicine. Inceputul cartii e tern, subiectul e fumat si rasfumat. Insa.. John Buchan reuseste cumva sa aduca savoare unui simplu roman politist de secol douazeci.

Ma depaseste total de unde a scos nenea Buchan atatea detalii despre Asia mica, Anatolia si muntii din regiunea Eufratului. Culoarea locala este excelent redata, atmosfera orientala vrajeste, iar realismul povestirii te face sa vezi aievea hartoapele din drum, viscolul, garile mici si murdare, in care se inghesuie o armata pestrita. Wikipedia spune ca ar fi fost delegat prin Africa de Sud, si-apoi trimis pachet direct in Canada. Acum, eu stiu ca oamenii pot pleca in vacante si concedii, dar claritatea, precizia, cantitatea de detalii si realismul scenelor prezentate in ultima parte a cartii pot fi explicate doar in doua feluri. Primul ar fi o prezenta indelungata pe acele meleaguri, iar al doilea, o imaginatie debordanta, imposibil de gasit in tepenii politicieni britanici. Orisicum ar fi, pe mine m-a fascinat povestirea lui.

Stiu ca suna depasit, si ca daca e sa ne luam dupa media de la examenul de bacalaureat, oamenii din Romania ar citi mai degraba versurile de la Gangnam Style in loc sa puna mana pe o carte, dar daca vreodata, cuiva i-a placut descrierea stepelor cazace din romanele lui Sienkiewicz, acea persoana poate sa incerce si Mantia verde cu toata increderea.

Anunțuri

Asa, ca de sesiune..

Enjoy! 🙂