Monthly Archives: Octombrie 2010

Imi place..

..in cuier, nene.

Da mai, mie acolo imi place sa’mi pun poseta cand n’o pun pe masa, pe scaun, pe pat, pe patul colegei, pe biroul celeilalte colege, pe fotoliu, langa televizor sau mai stiu eu unde. Se simte vreun bolnav de cancer vindecat ca prin minune pentru ca acum stie tot www’ul treaba asta? Ma indoiesc.

Anul trecut au zis toate ce culoare au la sutien. Sa zicem c’avea (putin de tot) sens, caci si cancerul mamar si sutienul traiesc cam in acelasi areal. Dar poseta? Inainte avea rost, caci poseta se purta atarnata de umar, care tot prin zona de interes a cancerului mamar se afla. Dar cum domnisoarele poarta acum gentuta pe brat/antebrat, campania asta imi pare a fi mai mult una de constientizare a perversei de pe targu ocna si’a batei cu care „mi’a dat de m’a julit” fix in antebratul lucrat cu atata migala carand o posetuta.

Mi se pare o campanie de constientizare stupida si facuta la nimereala. Ca sa nu zica nimeni ca nu s’a facut ceva. Singura legatura dintre poseta si cancer sunt femeile. Asta am ajuns: o legatura intre un obiect si’o boala. Fascinant! Puteam la fel de bine sa ne folosim de mascara sau papitoi de plus in loc de genti. Ca tot femeilor le sunt specifice si acelea. Sau fuste. Sau tampoane. Sau vopsea de par. Si lista poate continua..

Si daca tot vrem sa constientizam populatia, de ce suntem misandre si nu le dam cu vestea in frunte si barbatilor? Si ei au borsete pentru nimicuri sau genti in care’si pun sculele sau laptopurile, si ei au poate o sora/mama/prietena/cunostinta cu risc de cancer mamar crescut. De ce sa le chinui imaginatia cu tot felul de fantezii in legatura cu locul in care iti place tie sa’ti desfasori viata sexuala, cand de fapt nu asta e mesajul pe care vrei tu sa’l transmiti?

E’o campanie stupida. Bate pana si brandu’ de tara la fundul gol. Dar, cumva, atrage. Suntem noi atat de doritori de a fi in stare sa spunem „am facut ceva” desi n’am facut nimic incat prinde orice? Rezultatele unei astfel de campanii nu consta in cate femei isi pun la status locul preferat de lasat poseta, ci cate au sa fie convinse sa faca un control dupa ce vad Facebook’ul invadat de locuri din astea. Din punctul asta de vedere, „campania” e doar un troll enervant.

Anunțuri

the modest part of me

SREP organizeaza o conferinta super smechera pe la inceputul lui noiembrie. Treaba din .jpg e doar lista celor inscrisi pana acum (sunt 73 si mi se pare imposibil sa ne bage pe toti in seama) dar sunt si eu acolo. 😀

*As usual, numele meu are diacritica lipsa/bulibasita. Mie’mi place sa cred ca au fost doar invidiosi pe lucrarea mea. 😛

3 broaste. La fel. :)

I’m famous

Don’t cha wish your girlfriend was stormy like me? :>

Ion Suruceanu – un fel de Cohen al Moldaviei.

pseudo’something :)

Last night.

Aseara mi’am cunoscut vecinii. Si’am facut’o in modul absolute cliseic din filmele americane: “Ai niste zahar?”. Dar la asta s’a ajuns abia pe la 1-2 noaptea.

De cu seara au venit gagicile in vizita si m’au inveselit, pentru ca that’s what friends are for. Crisunel m’a initiat in arta eye liner’ului si’a conturarii sprancenelor, iar Mirunica a facut lobby pentru anumite comportamente. Toate bune si frumoase, dar eu n’am retinut decat partea cu machiajul.

Pusi pe fapte rele, porniram vijelios spre Piranha pentru imbarbatare si vin fiert: 2 electronisti si’o medicinista. Piranha plin, 21 plin.. toate astea au facut ca vitejia sa se transforme in coada de la shaormeria din Regie si un flyer cu tatuaje care porneau de la 30 de RON. Hepatita era probabil bonus. 🙂

Descurajati, infrigurati, cu dureri atat trupesti cat si sufletesti, ne’am intors in Leu. Unde ne’am adunat intr’o minunata petrecere de poli: n baieti si 2 fete. Dintre care una cu prieten. Tipic.

Am scos 2 plite pe hol, am fiert 3 litri de vin, am facut 14 clatite in vreo 4 ore, si le’am mancat/baut pe toate mult mai repede decat le’am preparat. Vecinii au fost simpatici si si’au dat acordul pentru un mic troc: ei ne dau zahar, noi le dam vin.

Pana la urma, prietenii sunt cei care conteaza. Restul persoanelor vin si pleaca, lasand asupra ta doar o impresie de moment, o urma in nisip care dispare. Si e frumos sa stii ca mai exista si altceva in afara simplelor urme. Ca sunt oameni care vin in asfintit si te tarasc din casa ca sa te binedispuna. Asta te face cu adevarat fericit. Restul..sunt doar momente in vant.

9 crimes

I was stupid. Once again..plain stupid. Gone places I didn’t belong to. Did things I shouldn’t have to. Just playing charades with people. People that didn’t deserve faith or trust. Not so much of them, anyway.. Silly of me to think it will work out for the best. Silly of me to hope and dream. It’s all going down. Brick by brick.

And outside there’s only cold autumn rain waiting.

Cow print nails