Category Archives: Life as we know it

#astanueguvernulmeu

As vrea sa scriu ceva destept, ceva care sa indemne la schimbare, ceva care sa ii faca pe cei care sunt acum (sper eu) blocati in Palatul Victoria sa-si dea seama ce-au facut si sa se imbujoreze de rusine. Dar nu pot, pentru ca obrajii lor sunt vechi si grosi, iar eu nu reusesc, oricat m-as stradui, sa cobor pana la limita lor de decenta.

Am sperat in ultimele saptamani, si din ce in ce mai acut in ultimele zile, ca toate semnalele negative le vor da de gandit celor pusi sa ne reprezinte. Nu au fost pusi acolo nici de mine, nici de 90% dintre oamenii pe care ii cunosc, dar speram sa plece urechea si la ce avem de zis noi, cei care am ales sa ne punem sperantele in altii. Sau macar sa ii asculte pe cei care i-au cocotat in posturile lor caldute sperand la rotunjirea veniturilor cu o suma modica doar ca sa afle apoi ca prioritatile sunt altele. Pentru ca sunt si dintre acestia – oameni care au votat PSD si totusi cred ca ce se intampla acum e prea de tot.

Chiar aseara spuneam ca probabil Guvernul a mers prea departe in chestiunea celor doua ordonante de urgenta si, vazand reactia publicului, realizeaza ca nu poate s-o scoata la capat, asa ca amana momentul unei retrageri rusinoase, acoperite de vreo alta masura populista. In urma cu 24 de ore speram. La fel si in urma cu 12 ore. Si chiar si acum 4 ore. Mi-a trecut.

Eu nu am prins comunismul. Nu am amintiri, dar multi dintre cei care au si le-au asternut pe hartie. In momentul de fata parcurg ultimele cateva zeci (sau poate zeki?) de pagini din Arhipelagul Gulag al lui Soljenitin. Am regasit pana acum atat de multe asemanari cu ceea ce pare sa se pregateasca incat ma tem ca anul 1989 nu a adus nimic altceva decat o reforma romaneasca – adica doar pe hartie. Din nou ajung oameni pe functii inalte doar pe considerente de loialitate fata de Partid si, mai ales, fata de Liderul Suprem. Din nou exista propaganda favorabila Partidului, indreptata impotriva omului de rand care isi cere, naiv, dreptul la dreptate. Din nou cei mari si puternici pot face ce doresc, la adapost sau chiar protejati de litera legii.

E groaznic si nu reusesc sa gasesc cuvinte decente care sa exprime ce simt.

***

For those few friends I have outside of Romania, please check this link. They explain it better than I would ever be able to.

Chirurgia refractiva – consultul preoperator

Chirurgia refractiva e o sintagma lunga si complicata pe care o folosesc „dasteptii” ca sa spuna operatie la ochi. In mare, exista doua tipuri: PRK si LASIK.

PRK-ul e varianta clasica, putin mai ieftina, cu o perioada de recuperare ceva mai lunga si cu sanse mai mari sa ai totusi nevoie de ochelari dupa o anumita perioada. LASIK-ul, evident, e opusul – o idee mai scumpa, cu perioada de recuperare minima si sanse de reusita apropiate de 100%. Citind comparatia asta, normal ca oricine s-ar intreba de ce nu alege toata lumea LASIK? Dai un ban, dar stii ca face.. Motivele sunt complexe si depasesc cu mult cunostintele mele in materie de medicina si optica, dar exista conjuncturi anume (grosimea stratului corneal, „calitatea” tesutului ochiului, etc.) care recomanda PRK-ul pentru anumiti pacienti. Tu te poti duce la clinica setat pe LASIK si cu banii stransi, dar decizia finala e a medicului.

Acum, povestea consultului. Am simtit nevoia sa scriu despre el pentru ca n-am gasit pe nicaieri informatii detaliate. Filmulete cu operatia in sine erau destule incat sa-ti inghete sangele in vene, dar n-am gasit niciunde macar un paragraf despre consult.

Eu am facut intreaga procedura la Alcor, asa ca pot sti doar povestea de acolo. Poate lucrurile se fac diferit in alte clinici. Si daca tot vorbim de clinici de oftalmologie, eu i-as recomanda pe cei de la Alcor oricui. Clinica pare putin lasata mostenire de epoca comunista daca ne luam dupa holul de asteptare/primire, dar au aparatura scoasa direct din Star Trek si medici foarte buni.

In cazul in care ti-ai facut programare pentru consultul preoperator, fii destept si ia-ti liber in ziua respectiva. Ca sa nu ajungi ca mine, stand in holul clinicii, oarba ca o bunicuta cu cataracta, incercand sa-i tastezi sefului tau motivul pentru care n-ai sa poti ajunge la munca. Cu doua ore inainte de inceperea programului. Si nu pentru ca nu te simti bine, ci pentru ca deodata, nu mai vezi clar la mai putin de un metru jumate in fata ta, iar soarele si lumina sunt lucrarea diavolului pe pamant.

Consultul e, in mare, nevinovat si clasic pentru clientii fideli ai medicilor oftalmologi. Panou cu litere, dioptron, examinarea fundului de ochi, apoi analiza stratului corneal. De-aici incepe partea de SF, pentru ca habar n-aveai ca exista straturi corneale care se preteaza la operatie si altele care nu – nici la biologie si nici la fizica nu ti-au explicat asta. Apoi ti se pun picaturi pentru dilatarea pupilei, care nu fac altceva decat sa-ti paralizeze muschiul ochiului si sa te faca sa intelegi fobia vampirilor fata de lumina. Dupa trei seturi de astfel de picaturi vine si anestezicul, necesar pentru testul lacrimal.

Testul lacrimal e tot ce-si poate dori o persoana careia nu-i place sa mearga la doctor pentru orice e mai invaziz decat un EKG – ti se baga doua bucati de hartie intre ochi si pleoapa inferioara si trebuie sa stai cu ele infipte asa vreo 5 minute. In cazul in care anestezicul nu si-a facut efectul prea bine din varii motive, astea 5 minute te vor face sa regreti ca te-ai gandit vreodata sa te operezi. Dar e ok, in curand vine asistenta si smulge hartiile din ochii tai. Si oricat de draguta ar fi, n-are cum sa faca asta intr-un mod delicat, crede-ma. Apoi mai vine un cocktail de picaturi pentru dilatare, un antibiotioc si-un antiseptic.

Acum ca ai pupilele atat de dilatate incat toate femeile din epoca victoriana te-ar strange de gat de gelozie, treci din nou la dioptron ca sa vezi imaginea aia draguta cu casuta din capatul drumului incadrat de-o pajiste verde. Si daca tot ai ochii mai mari decat lupul din Scufita Rosie, mai treci si pe la un aparat cu ajutorul caruia doctorul masoara/verifica campul vizual Goldmann, orice ar mai insemna si asta. Tu stii doar ca trebuie sa te uiti drept intr-o lumina puternica in timp ce nu-ti doresti altceva decat sa se desfasoare din senin o eclipsa totala de soare.

In cazul in care te-ai pregatit cu bani ficsi pentru controlul care determina daca o sa mai porti ochelari sau nu, trebuie sa stii ca masuratoarea campului vizual se plateste separat. In cazul meu, campul vizual a costat 80 de lei in plus, deci nu a fost o tragedie.

Dupa tot chinul asta (care dureaza putin mai mult de o ora), afli in sfarsit cand poti veni ca sa ti se scobeasca ochiul in scopuri medicinale si esti trimis acasa cu o foita care-ti descrie procedura, ce poti sa faci si ce nu inainte, in timp ce si dupa operatie. N-o sa poti citi alea doua pagini decat pe seara, cand in sfarsit poti sa vezi, asa ca spor la plictiseala pe-acasa.

Dar daca vrei cu adevarat sa te operezi, stii prea bine ca a meritat sa pierzi o zi de concediu pentru asta.

2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,900 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 32 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

24!

6

1..

5

2..

4

3..

3

4..

2

5..

1

Top 10 ciudatenii

Exista mai multe feluri in care tu, ca blogger, poti ajunge sa primesti vizite.

Cazul fericit e atunci cand esti atat de cunoscut inca oamenii iti au blogul la bookmarked pages. Eu nu ma incadrez aici..

Apoi vine traficul dat de social media. Intra aici linkurile postate pe facebook, twitter si alte site-uri pe care-ti place sa pierzi vremea in loc sa muncesti. Cam de-aici vine grosul in cazul meu. Cum ar veni, sunt un mic parazit care se hraneste cu puturosenia ta. Multumesc. 🙂

Si mai sunt si motoarele de cautare, care sunt utile cateodata si ciudate mai mereu. Caci omul intra pe Google (sa fim seriosi, nu foloseste nimeni Bing) si cauta, de exemplu, cum se ingrijesc broastele amazoniene intr-un acvariu aflat la etajul 4 intr-un bloc comunist din Bucuresti. Pentru ca, pana la urma, asta il intereseaza pe el.. Si, de-aici, trafic generat catre blogul tau – in cazul in care impartasesti pasiunea omului pentru amfibieni exotici, scumpi si captivi. Fireste, tu poti sa fi avut vreodata un articol care combate cruzimea cu care sunt luate sarmanele animalute din habitatul lor si domesticite in Berceni – Google l-a indexat si acum tu te miri cum de a ajuns nenea X sa te intrebe ce mananca anacondele galbene, de exemplu..

Mai jos sunt cateva exemple (fix 10, de fapt) de astfel de cautari, care au generat o oarecare cantitate de trafic catre cowish. Enjoy:

psychiatrist Stiu, cu totii avem nevoie cateodata..
wrum wrum madafaka Wrum wrum right back at ya! Desi, de unde si pana unde?..
jocul lui ender Acusi, acusi, copii! 😀
nunta nu cunosc pe nimeni Sucks.
filme horror cu scrieri movi Sucks x2. O data pentru ca e horror si a doua oara pentru ca nu-mi dau seama daca vrei filme cu subtitrare mov sau daca esti analfabet in engleza.
cum sa agati in bucuresti Cum poti si tu mai bine..
film in genul pan wolodijowsky Eu iti recomand cartea.
sexul la romani carte Sexul vinde. Sau aduce trafic, dupa caz. Variatiuni pe aceeasi tema: “sexul la romani”, “scrieri porno” si “sex cu romani”
viata in camin Gandaci, galagie, miros de ghena si administratore acre.. chiar vrei sa stii asa ceva?
ma descriu ca o femeie rasfatata Tu te descrii asa – restul te evita.