Chirurgia refractiva – consultul preoperator

Chirurgia refractiva e o sintagma lunga si complicata pe care o folosesc „dasteptii” ca sa spuna operatie la ochi. In mare, exista doua tipuri: PRK si LASIK.

PRK-ul e varianta clasica, putin mai ieftina, cu o perioada de recuperare ceva mai lunga si cu sanse mai mari sa ai totusi nevoie de ochelari dupa o anumita perioada. LASIK-ul, evident, e opusul – o idee mai scumpa, cu perioada de recuperare minima si sanse de reusita apropiate de 100%. Citind comparatia asta, normal ca oricine s-ar intreba de ce nu alege toata lumea LASIK? Dai un ban, dar stii ca face.. Motivele sunt complexe si depasesc cu mult cunostintele mele in materie de medicina si optica, dar exista conjuncturi anume (grosimea stratului corneal, „calitatea” tesutului ochiului, etc.) care recomanda PRK-ul pentru anumiti pacienti. Tu te poti duce la clinica setat pe LASIK si cu banii stransi, dar decizia finala e a medicului.

Acum, povestea consultului. Am simtit nevoia sa scriu despre el pentru ca n-am gasit pe nicaieri informatii detaliate. Filmulete cu operatia in sine erau destule incat sa-ti inghete sangele in vene, dar n-am gasit niciunde macar un paragraf despre consult.

Eu am facut intreaga procedura la Alcor, asa ca pot sti doar povestea de acolo. Poate lucrurile se fac diferit in alte clinici. Si daca tot vorbim de clinici de oftalmologie, eu i-as recomanda pe cei de la Alcor oricui. Clinica pare putin lasata mostenire de epoca comunista daca ne luam dupa holul de asteptare/primire, dar au aparatura scoasa direct din Star Trek si medici foarte buni.

In cazul in care ti-ai facut programare pentru consultul preoperator, fii destept si ia-ti liber in ziua respectiva. Ca sa nu ajungi ca mine, stand in holul clinicii, oarba ca o bunicuta cu cataracta, incercand sa-i tastezi sefului tau motivul pentru care n-ai sa poti ajunge la munca. Cu doua ore inainte de inceperea programului. Si nu pentru ca nu te simti bine, ci pentru ca deodata, nu mai vezi clar la mai putin de un metru jumate in fata ta, iar soarele si lumina sunt lucrarea diavolului pe pamant.

Consultul e, in mare, nevinovat si clasic pentru clientii fideli ai medicilor oftalmologi. Panou cu litere, dioptron, examinarea fundului de ochi, apoi analiza stratului corneal. De-aici incepe partea de SF, pentru ca habar n-aveai ca exista straturi corneale care se preteaza la operatie si altele care nu – nici la biologie si nici la fizica nu ti-au explicat asta. Apoi ti se pun picaturi pentru dilatarea pupilei, care nu fac altceva decat sa-ti paralizeze muschiul ochiului si sa te faca sa intelegi fobia vampirilor fata de lumina. Dupa trei seturi de astfel de picaturi vine si anestezicul, necesar pentru testul lacrimal.

Testul lacrimal e tot ce-si poate dori o persoana careia nu-i place sa mearga la doctor pentru orice e mai invaziz decat un EKG – ti se baga doua bucati de hartie intre ochi si pleoapa inferioara si trebuie sa stai cu ele infipte asa vreo 5 minute. In cazul in care anestezicul nu si-a facut efectul prea bine din varii motive, astea 5 minute te vor face sa regreti ca te-ai gandit vreodata sa te operezi. Dar e ok, in curand vine asistenta si smulge hartiile din ochii tai. Si oricat de draguta ar fi, n-are cum sa faca asta intr-un mod delicat, crede-ma. Apoi mai vine un cocktail de picaturi pentru dilatare, un antibiotioc si-un antiseptic.

Acum ca ai pupilele atat de dilatate incat toate femeile din epoca victoriana te-ar strange de gat de gelozie, treci din nou la dioptron ca sa vezi imaginea aia draguta cu casuta din capatul drumului incadrat de-o pajiste verde. Si daca tot ai ochii mai mari decat lupul din Scufita Rosie, mai treci si pe la un aparat cu ajutorul caruia doctorul masoara/verifica campul vizual Goldmann, orice ar mai insemna si asta. Tu stii doar ca trebuie sa te uiti drept intr-o lumina puternica in timp ce nu-ti doresti altceva decat sa se desfasoare din senin o eclipsa totala de soare.

In cazul in care te-ai pregatit cu bani ficsi pentru controlul care determina daca o sa mai porti ochelari sau nu, trebuie sa stii ca masuratoarea campului vizual se plateste separat. In cazul meu, campul vizual a costat 80 de lei in plus, deci nu a fost o tragedie.

Dupa tot chinul asta (care dureaza putin mai mult de o ora), afli in sfarsit cand poti veni ca sa ti se scobeasca ochiul in scopuri medicinale si esti trimis acasa cu o foita care-ti descrie procedura, ce poti sa faci si ce nu inainte, in timp ce si dupa operatie. N-o sa poti citi alea doua pagini decat pe seara, cand in sfarsit poti sa vezi, asa ca spor la plictiseala pe-acasa.

Dar daca vrei cu adevarat sa te operezi, stii prea bine ca a meritat sa pierzi o zi de concediu pentru asta.

About cowish

implicata de multe ori in mai mult decat pot duce..ca tot romanu'.. in rest, oama inclinata spre vacisme cu cei care merita.

Posted on Martie 13, 2016, in Regular/Regulat, Unde'am fost si ce'am facut and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: