Category Archives: Thumbs up!

Shoebox. De un an incoace.

Da, e inca noiembrie, dar la televizor au inceput deja reclamele cu brazi, copii, cadouri si Mosi Craciuni. Si daca Tuborg, Coca Cola et co. pot scapa basma curata cu early marketing, o campanie care chiar ajunge la oamenii cu probleme ar avea dreptul sa apara in online inca de prin septembrie. Sa vorbim, asadar, despre Shoebox! 🙂

Shoebox – cadoul din cutia de pantofi e-o campanie care, mie personal, mi-e foarte draga. In primul rand, se adreseaza copiilor sarmani, asa ca e imposibil sa ii displaca cuiva. Dar mie imi place mult si dichisul din jurul cutiutelor oferite. Mereu cand eram mica si ma uitam la filme de Craciun, vedeam cum copiii primesc cadouri impachetate frumos, pe cand noi le primeam in vesnica punguta de cadouri. Nu ma intelegeti gresit, nu e nimic rau in a folosi o punga in loc de o cutie. Dar o cutie e mai greu de desfacut, te face sa fii mai curios in legatura cu ce e inauntru, “it builds expectations” cum ar zice englezii.

In Romania, Shoebox implineste 9 ani. A pornit din Cluj, cand un tatic a vrut sa-i arate copilului sau ce inseamna sa daruiesti. S-a intins in toata tara, si chiar printre romanii aflati in afara tarii, care trimit an de an cutiile stranse in orasele in care s-au stabilit. E un gest mic, un minim de bunavointa aratat celor mai putin fericiti decat tine.

Anul trecut am organizat propria locatie ShoeBox, la noi in apartament. A fost greu, dar s-a terminat frumos. Am strans 70 de cutii care au ajuns la familii defavorizate din Bucuresti si Niculitel. A fost ciudat sa vezi la ce lucruri marunte se bucura unii copii – o fetita a ramas muta de uimire cand a vazut ca a primit o papusa sirena, un baietel de 10 ani s-a bucurat la vederea unui set de 5 masinute cat un deget mai tare decat s-ar bucura un om mare daca ar primi o masina adevarata, iar un altul de vreo 4 ani a fost fericit ca a primit caiete pe care putea desena. Am vazut familii numeroase inghesuite in garsoniere sau in case ce stateau sa cada, mame singure care abia faceau fata si locului de munca si cresterii copiilor, familii uitate si de institutii dar si de semenii lor.

Partea grea a fost gasirea familiilor si apoi strangerea cutiilor. Colegii de la munca, pe care ii bateam la cap zilnic, nu au pregatit cutii, dar au cumparat ce era necesar pentru umplerea lor. A urmat o seara intreaga de organizare a lucrusoarelor pe varste si sexe si impachetarea cutiilor, in timp ce incercam sa-l tinem si pe Nagasaki departe de hartia lucioasa. Dar impartirea darurilor a fost frumoasa. Desi am colindat prin locuri nu foarte prietenoase (unele neprietenoase cu noi, altele neprietenoase cu masina), a meritat pana la ultima cutie.

Organizam Shoebox si anul asta. Tot in apartamentul nostru. Avem deja lista de copii cuminti pregatita si asteptam cutiutele. Daca vrei sa faci o fapta buna, scrie-mi sau intra direct pe site-ul Shoebox. Intotdeauna e loc de mai bine in lume, dar poate impreuna putem ingusta spatiul asta.

 

P.S.: Desi campania porneste la nivel national de la 1 decembrie, din motive pur personale noi putem incepe abia pe 11 decembrie. Spor la daruit!

Anunțuri

Curatenia de primavara

De (prea) multa vreme rafturile mele pareau proaspat vizitate de ciclonul care a lasat-o pe Dorothy in Tinutul lui Oz. Asa ca am decis ca azi e ziua magica in care hainele mele se vor intoarce in Kansas.

Zis si facut! Am imprastiat mormanul in pat, am pus motanul deasupra si m-am apucat de sortat si impaturit. Asa am descoperit ca am prea multe haine pe care nu le-am mai purtat de ani de zile, si inca vreo cateva pe care nu le-ar mai purta nimeni niciodata. Ambele categorii au primit cate un petic de podea pe care sa se desfasoare.

P_20160312_180800

Gramajoara colorata din stanga va ajunge cat de curand in containerul din fata Centrului Ceh, alaturi de un palton si niste perechi de pantofi. Cea din dreapta va merge la pubela, dar intr-o punguta separata, astfel incat in cazul in care vreuna dintre persoanele care strang aproape zilnic PET-uri pentru reciclare crede ca poate folosi in vreun fel acele hainute, sa nu le ia amestecate cu alte gunoaie.

Tu ce fapta buna faci iarna asta?

Anul trecut scriam despre Marinela, fetita care nu primise in zece ani nici o vizita de la Mosu’, oricare ar fi fost el. Lucrurile s-au mai schimbat intre timp. Nu extrem de mult dar indeajuns incat ea sa nu mai faca parte din categoria copiilor fara Craciun.

Din pacate, anul trecut Marinela nu era singurul copil in situatia asta. Si daca ea a avut norocul unor oameni care sa o ajute, nu acelasi lucru se poate spune despre multi altii.

Pentru acesti copii se desfasoara insa in fiecare an ShoeBox – Cadoul din cutia de pantofi. Oamenii implicati in acest proiect sunt cei care inteleg ca doar pentru ca tu esti multumit cu viata ta nu inseamna ca trebuie sa-i ignori pe cei mai putin fericiti. Sunt oameni care apreciaza o mana intinsa la nevoie si care se grabesc sa o ofere la randul lor. Oameni care stiu ca suntem toti egali indifferent de sansele oferite sau furate de viata. Si o data pe an, in preajma sarbatorilor, acesti oameni freamata, se agita, se aduna si daruiesc.

Este posibil ca darurile sa nu insemne mare lucru pentru cei care le ofera. Dar este posibil ca ele sa faca o diferenta enorma in viata acelui om care le primeste. O cutie cu dulciuri si jucarii poate impresiona un copil cateva zile, dar in acelasi timp poate face fericit un parinte care nu si-a permis sa-i cumpere copilului sau nimic, nici macar cu ocazia Craciunului. O pereche de incaltari noi poate face diferenta dintre o iarna petrecuta in jurul casei si una in care un copil se duce totusi la scoala. Si oricat de neinsemnat ar parea continutul cadoului pentru cel care il ofera, el poate fi ceea ce il va determina pe un viitor adult sa faca la randul sau fapte bune.

Organizarea in cadrul proiectului poate sa para dificila la prima vedere. Cui sa duci cutiile tu, om de rand care n-a scos mai niciodata capul din zona lui de confort? Raspunsul e simplu daca stii sa dai un click pe www.shoebox.ro. Acolo vei gasi o lista de locatii a centrelor de colectare (unde dai peste oameni ca mine si ca tine, care au pe deasupra pregatita si o lista de distributie), sfaturi despre cum sa pregatesti cadoul si cum te poti asigura ca ceea ce donezi tu ajunge intr-adevar la cineva care are nevoie. De altfel, daca vrei, te poti alatura chiar tu procesului de livrare a cadourilor si poti vedea cu ochii tai pe cine si de ce ajuti.

Asa ca ce mai astepti? Intra pe ShoeBox si gaseste cel mai apropiat centru de colectare. Fa Craciunul cuiva mai frumos. Si, mai ales, fa Craciunul tau mai frumos!

„Stadionul Dinamo” pe ruta lui 335

Laudat fie Domnul, avem statie noua de 335!

Stirea asta in sine poate sa nu insemne prea mult pentru neinitiati. Dar pentru pasagerii frecventi cu treaba in zona Stefan cel Mare, calatoria pana la „treaba lor” presupunea pana acum planificarea unui itinerariu pentru care luau in calcul durata de asteptare pentru transportul in comun (fie el RATB sau Metrorex), numarul de schimburi necesare si distanta ce se necesita a fi parcursa la pas.

RATB-ul a fost ca de obicei foarte perspicace – i-a luat doar un catralion de ani sa se prinda ca intre Vasile Lascar si Perla mai incape o statie. Pe care au pus-o fix in usa stadionului, pe ambele sensuri de mers, si au botezat-o (firesc) Stadionul Dinamo. Singura problema e ca n-au facut si un mic instructaj soferilor, asa ca, extrapoland, cam 3 din 5 autobuze nu opresc in statie fara exprimarea dorintei tale in mod fatis de a urca/cobori acolo. 1 din 5 nu opreste nici atunci. Dar avem statie si-i dorim sa creasca, sa se implineasca si sa nu o desfiinteze mai marii ei.

Cartile pe fata!

Am dat astazi peste o pagina de facebook numita “Cartile pe fata”. Initial am crezut ca e vreo misculatie cu teoria conspiratiei care cere demisia intregului Guvern. Apoi am crezut ca e o alta comunitate de oameni obsedati de carti – un fel de Bookaholic sau Goodreads unde fiecare se lauda cu da pe fata ce a citit ultima data. A doua varianta a fost mai aproape de adevar: Cartile pe fata e o comunitate unita de carti si literatura, dar la propriu! Cum la propriu? Adica (iertata fie-mi cacofonia) cu cartea asezata pe/langa fata ta, in poza, pe facebook.

Toata tarasenia a pornit din Cluj (rusinica, stimata capitala!) si a atras deja atentia catorva oameni mai mult sau mai putin cunoscuti. Gen Adi Despot..

Parerea mea e ca e un demers cel putin ciudat. Dar sa fim seriosi.. Cu mii si mii de romani care nu stiu cati de “i” trebuie sa fie la sfarsitul pluralului cuvantului “copil”, poate ca ceva ciudat nu strica. E vorba pana la urma de selfies, facebook si social media. Daca cel putin cinci domnisoare de clasa a zecea care n-au mai rasfoit nimic altceva in afara de “Libertatea” de pe vremea cand le citea bunica lor povesti ajung sa citeasca macar un paragraf cat stau cu nasul in carte pentru poza.. eu zic ca e un inceput!

Felicitari Victor Miron, om frumos cu idei si mai frumoase! Sa-ti creasca idea asta, sa se dezvolte si sa cuprinda toata Romania! 🙂

Rau cu rau, dar mai rau e fara rau..

elefant_ro-logoLa un moment dat in existenta mea de om in aceasta tara si acest oras am aflat despre existenta elefant.ro. Si nu mi s-a parut mare lucru la inceput. Ete, fas! Alt site de cumparaturi online..

E adevarat, asta avea numai carti (atunci) si promitea oferte si reduceri mai ceva ca vanzatorii ambulanti de la Obor. In plus, persoana de la care aflasem despre el era client vechi si beneficia de discounturi pana la cer la comenzi. Asa ca am comandat si eu timid vreo trei carti pe factura ei. O singura data.

In ideea ca vreodata o sa mai dau pe-acolo, mi-am facut si cont. Adica m-am abonat si la newsletter. Mai intram din cand in cand pe site ca sa vad ce se mai intampla, dar atat. Doar window shopping.

Apoi domnii patroni au zis ca nu ies destui bani doar din carti si s-au orientat spre haine, jucarii si alte nimicuri de incantat cotofene. L-au si botezat “mall-ul online al familiei tale”. Din momentul ala n-am mai intrat pe site-ul lor nici macar ca sa casc gura. Si mai apoi, am zis sa vad ce se mai intampla pe mail, unde nu mai intrasem de vreo luna. Si-am observant ca acolo eram spamata cu drag si spor – cel putin un mail pe zi – de dragul meu elefantel. Suparata foc, m-am dezabonat si de la newsletter si-am zis ca asta e si altceva nu va mai fi.

Dar viata e complexa si are multe aspecte

Dupa o oarecare rotunjire de salariu, am dat de gustul cartilor care nu mai fusesera rasfoite si de altii inaintea mea. Erau in continuare bune si cartile la un leu din anticariatul de la Universitate, dar parca nu erau ele tot ce puteam gasi. Eram ca un afemeiat batran care-si cauta in sfarsit dragostea curata intr-o casta domnisoara de pension ce n-a apucat inca sa iasa in societate. Asa ca am inceput sa dau cate-o tura, cate doua, pe la Carturesti.

La inceput doar tatonam terenul. Citeam ultima coperta, analizam pretul, ma entuziasmam la o editie speciala Jane Austen. Flirturi nevinovate cu coperte lucioase si pagini inca necitite de nimeni. Primele cuceriri au fost Dan Lungu si Stephen Hawking. Au fost insa cuceriri cu interes – eram sigura ca sunt titluri prea noi ca sa le gasesc la Universitate.

Inainte de Craciun insa, cautam o carte anume. Pentru un cadou, fireste. Tragedie! Carturesti-ul din Afi nu mai avea titlul, iar pana la Romana nu aveam nici cel mai mic chef sa ma deplasez. Vreodata. Ca solutie de ultim moment am apelat la gogu’. Care, cum e el baiat bun, mi-a dat link-ul celor de la elefant.ro ca prim raspuns. “Sa vedem”, mi-am zis..

Ca de obicei, ploua cu reduceri. Baiul era insa ca de data asta erau reduceri care ma interesau. Care erau active de multa vreme si pe care le-am ratat in lipsa „spamului” lor. Care imi aratau ca Hawking-ul pe care l-am luat din Carturesti putea fi luat de la ei cu 30% mai ieftin. Oh well.. we live, we learn.

M-am chinuit jumatate de ora sa-mi recuperez parola. M-am reabonat la newletter ca sa ploua cu oferte si peste mine. Mi-am cumparat cadoul de Craciun (plus ceva extra pentru mine). Pe scurt, m-am impacat cu elefantul, chiar daca a trebuit sa colind tot Faur-ul ca sa le gasesc depozitul.

Iar acum scriu despre povestea mea de dragoste cu o librarie online dupa a doua vizita la depozitul lor. Au avut ieri in oferta o tona de titluri faine – la 4lei. Iar azi, reducere de 40% la nonfictiune. De exemplu, pe Imparatul mustelor al lui Golding (pret de raft ~30 RON) am dat 17 RON.

E adevarat, le lipsesc titlurile in limbi straine – in engleza au 5-7 carti si-atat. Dar pana la perfectare, titlurile in limba romana sunt mai mult decat diverse si la preturi bune.

Asa ca, in continuare, am sa ma las spamata si vrajita de ofertele lor. Abia au trecut doua saptamani din an si deja mi-am cumparat patru carti. Inca 50 de saptamani, o regula de trei simpla, si ajung la concluzia ca o sa devin dependenta si de Ikea si de bibliotecile lor..

Noaptea agentiilor. Power of flower la Web Digital

Fost-am aseara eu si scumpa mea Corina sa ne remarketam si rebranduim la Noaptea Agentiilor. Pentru ca: “De ce nu?”, caci alt motiv n-am gasit.IMAG0060

Pentru un eveniment de marketing, zic eu ca marketingul facut pentru el n-a fost prea reusit. Cica ar fi eveniment cu traditie, de vreo cativa ani. Never heard of it.. Dar sa zicem ca asta este si vina mea, caci nu m-a interesat sa-mi bag nasul pe-acolo pana acum.

Am intalnit oameni interesanti pe-acolo, domnisori si duduci din lumea marketingului, event planning-ului, copywritingului.. si alte chestii care se termina in –ului. Am aflat cu ocazia asta si ce face un copywriter, ca sa stiu acum la ce sunt buna si ce ar trebui sa fac pe viitor daca e sa ma iau dupa recomandarile Corinei.

Per total, Ionut Munteanu si copiii cuminti si frumosi de la Web Digital au organizat o petrecere foarte cocheta si boema, cu muzica din tineretea parintilor mei, cu flower power macar in atitudine daca nu si in straie. Am avut acolo ocazia sa aflu ca nu doar in Politehnica sunt oameni dubiosi, ci misuna peste tot, si mai ales in jurul meu. Dar mi-a placut si as mai merge la asa o treaba.. 🙂

Jocul lui Ender

tumblr_mk8d1vkdYW1rri3f0o1_1280Pentru fanii genului SF, titlul ar trebui sa spuna totul. Iar faptul ca in sfarsit apare si ecranizarea cartii ar trebui sa trezeasca valuri de isterie..

Pentru cei care nu stiu cine e Ender si ce se joaca el, n-au auzit de Gandaci si de Flota Internationala, lucrurile stau cam asa.. Andrew Wiggin e un baietel de 6 ani care e selectat de conducatorii lumii sa mearga la scoala de lupta pentru a fi transformat intr-un luptator si conducator veritabil. Cu 70 de ani inainte sa se nasca Andrew, Gandacii, o specie extraterestra, au incercat sa colonizeze Pamantul, fiind impiedicati doar de geniul lui Mazer Rackham, conducatorul flotei de atunci. Acum, intregul Pamant se bazeaza pe Ender, care se joaca fara sa stie ca lupta pentru soarta lumii.

Cartea lui Orson Scott Card, aparuta in 1985, merita de mult un film si vreo 10 remake-uri si-o saga mai ceva ca Lord of the Rings. In schimb, abia la sfarsitul lui 2013 va avea parte de-o ecranizare. Si ceva imi spune ca n-o sa faca prea mare valva, mai ales daca nu ecranizeaza si continuarile (Vorbitor in numele mortilor si Xenocid). De asemenea, zic eu ca va fi extrem de greu de simulat si prezentat in toata splendoarea scoala de lupta din centura de asteroizi, sala de jocuri sau lupta finala. In plus, decizia de a ecraniza in acelasi film si Jocul lui Ender si povestea paralela, Umbra lui Ender, mi se pare destul de riscanta. Vom trai si vom vedea.. Sper insa din suflet ca filmul sa fie genial. Macar ca sa pot da peste bot tuturor prietenilor mei care n-au citit cartea si se uita dubios la mine cand ma surescitez vorbind de filmul ce va sa vina.

Ca sa punem capac, aflati ca o sa fie film cu Harrison Ford. Care, sa fim seriosi, a fost Indiana Jones si Han Solo. TREBUIE sa iasa film bun. Macar pe jumatate la fel de bun pe cat e cartea..

Change of perspective..

Niciodata nu l-am luat in seama pe Bendeac. Intotdeauna am crezut ca e un pokemon obisnuit, care defileaza in pantalonii lui stramti incercand sa suceasca gaturi de domnisoare, si cam atat. Stiu ca a facut niste show-uri pe la TV pe care eu le consider de prost gust si ca acum s-a apucat de teatru, tot la TV. Kudos pentru treaba asta! Si mai stiu ca jurizeaza la „Romania danseaza”, fara sa-mi dau seama inca de ce..

Astazi insa am gasit pe minunatul www o scrisoare deschisa, semnata Mihai Bendeac, care m-a uns la suflet in feluri in care nu stiam ca pot fi unsa. Mai ales de catre Bendeac..

Mai jos gasiti si scrisoarea. Cititi si judecati singuri!

Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta „decaportabila” căci cu motoreta e mai simplă viața în oraș). Pun eu 3 litri fără plumb și intru să plătesc. In fața mea, o doamnă. Achită. Scot și eu banii din buzunar și n-apuc să-i întind că în incintă pătrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani.

 Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, șapcă Adidas, creier Adidas.

 – Cine p..a mea și-a lăsat motoreta aia la pompă că a încurcat tot acolo ?!

 – Eu. Dar de ce am încurcat ?! (Mă recunoaște, dar după 3 secunde de pauză se decide să nu lase garda).

 – Păi de ce-ai lăsat-o acolo ?!

 – Păi, unde s-o las ? Dacă eram cu mașina, unde o lăsam până achitam benzina ?!

 Benzinarul, intervine și el:

 – Cu ce a încurcat domnule ?! Plătește și pleacă.

 – Păi ce p..a mea baaaaa !!! Am ajuns să stau ca prostu’ după o motoretă ?!

 Eu zic:

 – Păi, cine vă pune ? Stați ca deșteptu’ …

 – Mă iei la mișto ?! Ce p..a mea !!!

 Ies afară. Mașina ghertoiului, un BMW X6, era parcată la 3 milimetri de scuter.

 Zice:

 – Poate mi-o zgârii.

 Nu i-am zgâriat-o. Am plecat și m-am oprit după 200 de metri. Am tras pe dreapta și am plâns protejat de cască.

 Da ! Recunosc ! Am plâns ! Am plâns pentru că mi-am imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost un roman obișnuit și nu „vedeta” de la televizor. M-ar fi omorât ? Am plans pentru că ăștia vor ajunge atât de mulți încât ne vor îngropa. Am plans pentru că pe ăla nu-l va întreba nimeni din ce bani și-a luat BMW-ul. Am plâns de ciudă că ne vor strivi visele.

 Am plâns pentru frate-meu care are neșansa de a crește lângă ei. Am plâns pentru că am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodată căci nu vreau să trăiască în lumea ăstora. Căci lumea va fi a lor ! Nu vă mințiți ! Nu vă amăgiți ! Va fi lumea lui Salam și a lui Guță ! Lumea cămătarilor, șmenarilor, maneliștilor, cocalarilor, burtoșilor, nesimțitilor.

 Pentru că nevestele și gagicile ăstora sunt mereu gravide ! Pentru că fiecare au câte 4-5 copii.

 Apoi m-am revoltat ! Și m-am gândit ce mult mi-aș dori să am pistol legal, cu permis și de câte ori se întâmplă să dau peste un animal ca ăsta să trec pe lângă el și să-l înjur în șoaptă de mamă. El va lua foc și mă va lovi. Eu scot pistolul și poc ! Direct în cap ! Legitimă apărare. Cât despre faptul că aștia fac copii, cu regret vă spun că ușor-ușor devin extremist în cel mai dur sens al termenului …

 Dragi cocalari, mârlani, mitocani, manelisti,

 Ați câștigat. Voi și ai voștri v-ați fu…t nevestele, amantele sau prietenele prost (căci numai prost puteți, conform aceluiași coeficient de „inteligență”) și iată că sămânța voastră mizerabilă dă rod. Ne acaparați. Ați reușit să vă „educați” progeniturile hidoase în spiritul kitch-ului, mitocăniei, nesimțirii, manelismului infect … Felicitări ! România e pe cale să devină a voastră. Dar, atâta timp cât încă mai putem și noi respira, vorbi, privi, dați-ne voie să râdem de voi. Dați-ne voie să vă ironizăm. Nu vă fie teamă. Sunteți pe drumul cel bun și-n curând veți ajunge atât de puternici încât să-i luați pe ăștia ca mine și să-i dați la lei.

 Până atunci însă …

 •

 1. Cojile de la semințele scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu încolțesc ! Vă jur ! Știu că voi n-ați prea mers pe la școală, dar credeți-mă pe cuvânt că am făcut biologie în liceu. N-o să crească niciodată floare sau bostan din ciment. Așa că folosiți un cornet.

 •

 2. Dacă folosiți cornet (puțin probabil) vă implorăm să rupeți foi din Manele „almanahe” magazin, ca Marin Preda și Eminescu n-au nicio vină.

 •

 3. Tricoul mulat se poartă pe un corp perfect. Știu că în lumea voastră perfect înseamnă atât mers la sală și înghițit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu’, cât și burta de bere și ceafa plină de slană. Noi însă ne facem datoria …

 •

 4. Nu ne deranjează că ascultați manele (unde carte nu e, nici cultură muzicală nu e) atâta timp cât „ascultați” nu se transformă în „ascultăm”. Orice aparat de redat muzică are un buton pe care scrie volum …

 •

 5. Știu că banii sunt singurul vostru Dumnezeu și dacă ai bani ești „de valoare”, dar există niște „chestii” de noi le plătim și ele se numesc impozite la stat. Știu că un manelist de-al vostru i-a facut „prințesei lui” înmormântare de 50 de mii de euro fără să-l întrebe cineva despre proveniența banilor, dar dacă reprezentanții voștri conduc finantele, poliția și justiția din Rromânia, puneți-ne și nouă o vorbă bună … Mulțumim anticipat. Și am văzut că mulți sunt alături de voi când, prin lege, se încearcă să fiți puși să plătiți impozite sau să vă declarați averile. Mai bine ieșiți în stradă pentru „România săracă”. Săraca de ea !

 •

 6. Vă rugăm mult să nu mai filmați videoclipuri la operă. V-am dat televiziunile și presa, lăsați-ne la schimb opera și teatrele !

 •

 7. „De puta madre” înseamnă „pizda mătii”. Ne bucurăm că majoritatea purtați tricouri cu această sintagmă. Inseamnă că mesajul nostru a răzbătut până la voi.

 •

 8. Ne arătăm realmente îngrijorați de această cumplită molimă care a cuprins întreaga comunitate cocalărească și anume foto fobia. Știm că medicii nu sunt de-ai voștri că, nah, au făcut școală multă ai dracu’ tocilari, dar puteți apela cu încredere. Probabil e ingrozitor să fii nevoit să porți ochelarii de soare și-n baie …

 •

 9. Suntem încântați că ați învățat să folosiți programe gen „Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decât să vezi o minune cârlionțată, în rochie de leopard și 5 kile de aur pe prima pagine din „The sun”. Și suntem încântați că în pozele de Hi5 vă înconjurați de stelute, brizbrizuri …

 •

 10. Faptul că reușiți să manevrați câte 3 telefoane mobile în același timp este o calitate demnă mai degrabă de un homo decât de un homo sapiens. Deci, iată că teoria lui Darwin se sustine …

 •

 11. Pantofii cu botul ridicat semnifică ceva religios ? Sau e chestie de potență, temporară și ea ca și tinerețea ?

 •

 12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasă și parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Știm că trebuie și cocalarul sărac să aibă o ocupație, dar …

 •

 13. Apreciem faptul că mergeți toți pe scutere fără cască ! Ne dați speranțe … Dar, vă atragem atenția că atunci când pe un motor, o motoretă, o bicicletă sau pe un scuter se află un el și o ea, „dintre care” el are cască și ea nu, asta se traduce prin: „Mori, fă, în morții mă-tii !”. Mă rog … Asta nu le deranjează pe femeile din România întrucât atitudinea reprezintă o normalitate în relația dintre sexe în țara noastră.

 •

 14. Am eu și familia mea toate motivele să fim ”snobi” cum ni se spune, să preferăm prieteni și societatea de străini, unde suntem primiți și apreciați la valoarea noastră și nu după sumele de bani ascunse în beci sau valoarea mașinii strecurată din Germania.

 Ar mai fi multe de spus, dar dacă ai parcurs această „scrisoare” înseamnă că deja ai citit de două ori mai mult decât toată familia ta în întreaga ei existență. Nu vreau să te obosesc.

 Ne-ați furat țara și pentru asta nu vă iert.

 Ne vedem la mall,

 

Cu drag, Mihai Bendeac

La Niculitel, Olariile se fac de cand se stie..

Sa incepem cu incadrarea in timp si spatiu.. Olariile (cea mica si cea mare) au loc in seara de Lasatul Secului. Olaria mica are loc in seara lasatului de carne (10 martie, anul acesta), iar cea mare in seara lasatului de oua si branza (17 martie). Cum ar veni, Olaria mare a fost aseara.

Dar ce sunt Olariile?

Olariile sunt un obicei stravechi, practicat in Niculitel, si cam atat. Mai sunt unele variante si prin Maramures sau Oltenia, dar nicaieri ca-n Niculitel!

Duminica seara, de lasatul secului, cetele de tineri se aduna pe dealurile din jurul satului, in functie de cartier si de simpatii. Aici, pe coasta dealului, au stranse inca din timpul saptamanii gramezi de coceni si furaje uscate, dar si roti sparte din cauciuc. La lasarea serii, gramezile de coceni iau foc, rotile (legate cu sarme) sunt aruncate si ele in vapaie si de indata ce sunt cuprinse de flacari, baietii le apuca de sarme si le invartesc deasupra capului. Spectacolul vazut din sat este mai mult decat impresionant.

Se organizeaza si concursuri. Echipa careia i se termina furajele si rotile cel mai tarziu castiga, simbolic, Olariile din acel an.

Semnificatia obiceiului e mai mult decat pagana. Focul purifica gospodariile prin arderea deseurilor menajere si a furajelor uscate. Rotile in flacari invartite in aer sau rostogolite de pe deal simbolizeaza discul solar, in drumul sau pe cer. Per total, Olariile inseamna renastere, purificare, spalarea tuturor pacatelor.

Olarie, mai!

5634_traditie-dobrogeana-olarie-_02  23_traditie-dobrogeana-olarie_04