Monthly Archives: Februarie 2010

ZOMG…NUUUUUU..

– Skipper, we have intruders!

– Oh no, Private! Who is it?

– Well..funny.. She says her name is science..

– Science? That ain’t gonna fly! Rico! Kowalski! Come with me!

– What about me, Skipper?

– Private, I need you to be cute and cuddly..

Am intrat (iar) pe Ikariam si’am zis sa ma amuz un pic cu tutorialul. Printre alte sfaturi.. „Putem deja simti efectele stiintei care se infiltreaza in orasul nostru!” O nu..fugiti ca va mananca.. 😀

Anunțuri

Impachetari si impachetari

Am fost azi intr’un loc unde se invata multe lucruri interesante.. De fapt va aburesc, am fost la scoala. Da’ am aflat despre „electronics packaging”. Care concept cica nu are corespondenta in romana ca romanii este lenesi si comozi si le fuge oachele dupa ce e strain, stralucitor si suna pompos. Asa ca zicem si noi „electronics packaging” in loc de „impachetari electronice” sau ceva asemanator. Si cum mintea mea era deosebit de activa la momentul respectiv (don’t ask me why, ca pe de alta parte mi’era un somn de moarte) am tras urmatoarea concluzie.. Romanii nu e asa cum am zis eu mai sus. Nu, deloc. Ei s’au gandit sa pastreze denumirea in enegleza ca sa nu priceapa pitipoancele despre ce e vorba si sa se duca pe la saloane de biuti end fesan sa ceara impachetari cu electronice si sa le loveasca cancerul si tumorile apoi. Ca uite cum se inghesuie toate la ciocolata si cum a devenit celulita boala moderna. 😛

La multi ani. De mai multe ori.

1. Pentru mama..

2. Pentru mama lui Cata..

3. Pentru Dragobete..

This holiday’s songs

„Somebody better hold me back
You’re lucky I know how to act
(So lucky ain’t gonna attack)
I’m being calm and cool
But believe me you
It’s taking everything to just
Breathe breathe breathe…”

„When you wanna give up, and your hearts about to break
Remember that you’re perfect, God makes no mistakes”

„What’s worth the prize is always worth the fight
Every second counts ‘cause there’s no second try
So live like you’ll never live it twice
Don’t take the free ride in your own life”

Filosoafa de mine

O saptamana de timp disponibil pentru aberatii se pare ca a fost de ajuns ca sa ma transforme. Si nici macar nu stiu daca a fost luna plina.. Dar iacata’mi compozitiile.

If you have betrayed a woman’s love, behave. She will transform into the most ferocious predator on Earth. Unfortunately, this lasts only for a while, for we are all gifted with the bad habit of forgiveness. And that is your sole luck..

*

Some women are stupid. And not just stupid, but plain stupid. And so are many men, but my own gender really gives me headaches since women can’t be ignored easily. This is both a curse and a blessing. Though the “curse” part is more pregnant.

*

For a while, I’ve been a big fan of Ne-Yo’s song “Miss independent”. Now I understand it’s a curse to be like that. We scare men..

*

Ironically, people tend to fight for love, precisely when there is no love to fight for.

I have some explaining to do. :)

O buna perioada de timp, nu a fost net in camin. O alta buna perioada de timp nu am stiut eu ca s’a intors netul. Multumiri peste multumiri pe calea asta catre Cristi care a binevoit sa dea doua clickuri si sa ma destepte. 😛

Explicatiile sunt in legatura cu cele doua posturi de dedesubt. Cum net nu era, sau nu stiam eu ca e, mi’am scris inspiratiile si expiratiile in word, si le public acu, la ore absurde, la care ar trebui sa dorm, ca orice om normal. Sunt datate frumos in josul postului, ca sa va prindeti cam cand si in ce imprejurari am debitat ce’am debitat.

Enjoy! 🙂

Foaie verde loboda, gura lumii sloboda..

Din ciclul „De ce’mi place mie Bucuresti”..

Am fost si eu ca tot politehnistul in vacanta, acasa, la mama si la tata. Si’am iesit si eu ca tot omul cu prietenii. De doua ori. A doua oara, s’a nimerit sa dam si pe la un bar. Ma rog, a se citi bodega, da’ e a mai rafinata din sat.

In sus’numita bodega, o doamna, binevoitoare de altfel, nu ma indoiesc, a binevoit, plina de bunavointa sa interpreteze o pupatura pe obraz catre Drojdie drept sarut pe buze. Binevoitoare cum s’a dovedit a fi, a impartasit impresia cu o prietena. Si cum una’i ca niciuna si’abia doua ce mai conteaza, ma gandesc ca nu e decat o chestiune de moment pana cand fama publica sa sune si rasune.. „Ai auzit ce face fata lu’ Balea?”

Binevoitorilor le transmit ca mie’mi plac baietii.

Traiasca Bucurestiul unde nu abunda bunavointa..

21 februarie 2010

Citeste’o carte..sau mai multe..

„Carte frumoasa [..] cinste cui te’a scris [..]”

Asta a zis’o Arghezi parca. N’am net acu cand compun aceste mirobolante randuri, asa ca nu pot verifica gradul de veridicitate al cuvintelor mele si nici sa gasesc citatul in intregime. Asa ca poftiti de va minunati de amintirile mele din clasa a patra cand am citit vorbele astea deasupra usii de la biblioteca. Cu sărciul pe gugăl n’am cum sa va impresionez momentan.

Cum ziceam, e bine sa citesti.

Datorita intemperiilor sentimentale din ultimele zile, sa zicem doar ca starea mea de spirit era departe rau de ceea ce s’ar numi in mod normal „calm”. Dar, norocoasa initiativa, decizia absolut arbitrara de a incepe „Rosu si negru” si a alterna cu „Stigmatizata” m’a facut uber zen. Cel putin o vreme.

Nu ca ar fi Stendhal mare scula de bascula, dar epoca zugravita vorbeste de la sine. La 1830, toata lumea era de o politete contagioasa. Caci cat ar fi el de roman realist, tot frumoasele moravuri din inalta societate le povesteste. Si cand citesti numa’ „stimata doamna” sau „luminate baron” sau stiu eu ce declaratii de dragoste nebuna si amor ghebos facute cu tonul celei mai distante (yet passionate) politeti, ti’e aproape imposibil sa fii in stare de un jap’jap peste ochi sau de un sut prin locuri moi, la fel cum ti’e imposibil sa nu zambesti impasibil, sub masca unui impecabil savoir de vivre, indiferent de situatie.

Baiul e ca starea zen tine cam cat tine si cartea. Si’am terminat azi „Rosu si negru”. Drept pentru care mi’am dat seama ca o gagica pe care eram azi dispusa sa o privesc cu toata bunavointa e cam tantaloaica, iar gagiu’su ii cam seamana, m’am amuzat teribil de ceea ce ar semana cu un adulter daca ar exista vreun act la mijloc, m’am certat cu un taximetrist si inca nu’s convinsa care dintre noi avea dreptate, am facut o gafa mesagistica, daca ii pot spune asa.. si ziua inca nu s’a terminat. Al meu savoir vivre si’a mea stare zen s’au cam dus deci pe apa sambetei o data cu Stefcia Rudecka si cu Julien Sorel.

Acum citesc Sade. Pazea deci, caci cei care au citit ceva de el stiu despre ce e vorba.:)

20 februarie 2010