Arhive blog

Curatenia de primavara

De (prea) multa vreme rafturile mele pareau proaspat vizitate de ciclonul care a lasat-o pe Dorothy in Tinutul lui Oz. Asa ca am decis ca azi e ziua magica in care hainele mele se vor intoarce in Kansas.

Zis si facut! Am imprastiat mormanul in pat, am pus motanul deasupra si m-am apucat de sortat si impaturit. Asa am descoperit ca am prea multe haine pe care nu le-am mai purtat de ani de zile, si inca vreo cateva pe care nu le-ar mai purta nimeni niciodata. Ambele categorii au primit cate un petic de podea pe care sa se desfasoare.

P_20160312_180800

Gramajoara colorata din stanga va ajunge cat de curand in containerul din fata Centrului Ceh, alaturi de un palton si niste perechi de pantofi. Cea din dreapta va merge la pubela, dar intr-o punguta separata, astfel incat in cazul in care vreuna dintre persoanele care strang aproape zilnic PET-uri pentru reciclare crede ca poate folosi in vreun fel acele hainute, sa nu le ia amestecate cu alte gunoaie.

1984, George Orwell. Fun facts

Sau cel putin ar fi “fun” daca subiectul cartii ar permite asa ceva. Deci, interesting facts:

  1. Numele real al lui George Orwell este Eric Arthur Blair. In momentul publicarii autorul a avut de ales intre P.S. Burton, Kenneth Miles si H. Lewis Allways.
  2. Romanului a fost cat pe-aci sa fie publicat cu numele “Ultimul om din Europa”.
  3. “2+2=5” a fost un slogan real al Partidului Comunist. In URSS-ul lui Stalin era de dorit ca planurile cincinale sa fie atinse cu un an mai devreme, dovedind astfel forta de munca si marea iubire de patrie a poporului rus. Sloganul putea fi vazut in lumini de neon pe panouri din Moscova.
  4. Politia Gandirii a fost inspirata de NKVD-ul aceluiasi URSS.
  5. Inainte de crimagandit a existat Kempeitai. Politia Militara a Imperiului Japonez, care a activat intre 1881 si 1945, avea puterea sa aresteze oameni pentru “ganduri nepatriotice”.
  6. Povestea incepe pe 4 aprilie 1984, dar cum Partidul rescria si manipula istoria si timpul in mod constant, e greu pentru personajele cartii sa confirme cu exactitate chiar si anul in care se afla sau varsta pe care o au. De exemplu, Winston crede ca are 39 de ani, dar nu stie sigur.
  7. Cele “2 minute de ura” zilnice sunt inspirate de discursurile tinute deseori muncitorilor stalinisti inainte de inceperea zilei de munca.
  8. Aldous Huxley a fost profesorul lui Orwell de franceza la Eton. In cazul in care ati citit intai “A brave new world” (tradusa in romana drept “Minunata lume noua” – I know, iac), e imposibil sa nu fi remarcat ca exista asemanari si derivari intre cele doua distopii.
  9. Desi cartea e un atac voalat la adresa politicii lui Stalin, aceasta a fost de multe ori contestata ca fiind pro comunista. Probabil de un grup format in majoritatea sa din americani cu IQ-ul indestulator pentru a pricepe reclamele la pizza congelata.
  10. Scena torturii a inspirat tortura capitanului Picard in episodul “Chain of Command” al serialului Star Trek: The Next Generation.
  11. “Big Brother” este un termen luat direct din 1984, care face referire la urmarirea si controlul populatiei de catre institutiile (mai mult sau mai putin ale) statului.

“A scrie o carte este o lupta oribila, teribila, ca o boala indelungata si dureroasa. Nimeni nu ar trebui sa se apuce de asa ceva daca nu este comandat de vreun demon caruia nu-i poate rezista.” George Orwell

Tin cu PSD, dar n-am votat cu Ponta

Tin cu PSD (in diversele lui forme) cam de cand am inceput sa aud si inteleg (atat cat puteam) ca exista ceva numit politica si ca oamenii care-mi decid viitorul se grupeaza in functie de interese morale sau financiare comune.

Veti spune ca e o decizie luata inconstient si in mod subiectiv si veti avea totala dreptate. Fara sa-mi dau seama ca fac asta, am analizat oamenii implicati in politica la nivel local si i-am impartit in “asa da” si “asa nu”. Intamplarea face ca cei pe care i-am considerat exemple pozitive sa fie oameni afiliati sau membri PSD. Si nu, nu m-am grabit sa-i pun pe ei pe-un piedestal care sa ma impiedice sa deschid ochii asupra calitatilor celorlalti. Dar faptul ca oamenii din “opozitie” pe care i-am cunoscut s-au dovedit a fi “baietasi” care nu si-au mai amintit de unde au plecat si care au facut tot ce le-a stat in putinta (moral si, mai ales, imoral) sa ajunga cat mai sus a reprezentat o mare bila alba pentru PSD-isti.

Am auzit prima data serios de Ponta prin 2010, cand am participat la o sedinta la studentilor PSD-isti. Pe vremea aceea inca era baiat de treaba – se straduia si atunci sa creasca, dar inca o facea cu o vointa in limitele decentei. Era perioada celor t-spe guverne Boc si cam cu unu-doi ani inainte de protestele anti Basescu de la Universitate.

Apoi a ajuns Ponta la guvernare si n-am auzit mai nimic de el in afara de opozitia lui fata de Basescu si PDL. Ceea ce e si bine, dar mai ales rau. E-adevarat, ultimii doi ani m-au prins intr-o pasa indepartata de politica. Frustrata si scarbita, de fapt. Dar chiar si-asa, nu tin minte vreo realizare mareata care sa-mi fi ajuns la urechi despre guvernul condus de Ponta.

Si-a venit campania. Campanie in care Ponta a facut tot ceea ce electoratul lui a dispretuit si condamnat atunci cand candida Basescu. Tot ceea ce PSD a creionat ca lipsa de respect fata de romani. Influentarea oamenilor neinformati, indemnarea la ura rasiala, la dispret pe considerente religioase, atitudinea mai-marilor PSD de jemenfichism fata de reprosurile societatii civile.

Sincer, ca alegator, mie imi place sa stiu ca sunt importanta. Ca tu, in calitate de candidat de la orice partid, consideri si opinia mea valoroasa. Desi sunt doar una. Nu vreau sa realizez ca tu esti atat de sigur ca o sa castigi incat nu-ti pasa de mine. Pentru ca asta implica niste planuri de subsol gata facute, fara nici o legatura cu alegerile facute de poporul tarii pe care vrei sa o conduci.

Iar dumneata, domnule Ponta, omul tanar care condamna astfel de practici acum cativa ani, le-ai adoptat acum si te-ai balacarit in ele intr-un fel cum nu l-as fi crezut posibil.

Recunosc ca in primul tur nu am facut altceva decat sa votez impotriva ta. Apoi am incercat sa deschid ochii mai bine. Sa ma informez cat pot. Sa analizez si sa gandesc.

Domnule Ponta. Trecand peste orice falsa modestie trebuie sa recunoastem ca PSD-ul este cel mai mare partid din Romania. Si ca aveai toate sansele sa ajungi presedintele tarii. Dar te-ai culcat pe o ureche, domnule. Si foarte bine ai facut, pentru ca asa ti-ai dat si arama pe fata. Ai demonstrat cate decizii iei de unul singur si cate iti sunt influentate. Ai aratat cat de jos esti dispus sa cobori pentru lacomia de putere. Si e trist, domnule Ponta! E trist pentru ca multi oameni si-au pus speranta in tine in urma cu cativa ani. Oameni pe care i-ai considerat bagati in buzunar si de care nu ti-a mai pasat. Oameni carora le-ai intors spatele fara sa-ti dai seama ca ei pot vedea ce faci tu pe fata. A iesit domnul Dragnea si-a spus ca Dumnezeu e de vina pentru rezultatele proaste ale PSD-ului. Nu, Victor draga, doar tu si alegerile facute de tine poarta vina.

Domnule Iohannis. Au mers oamenii la vot cum n-au mai mers in viata lor. Ati reusit (ori dumneavoastra, ori miscarea anti Ponta) sa scoateti 60% din tinerii tarii la vot. E un lucru de care trebuie sa fiti mandru. Dar trebuie sa intelegeti si responsabilitatea care vine cu asta. Vom vrea schimbari, vom vrea nou si vom vrea transparenta si corectitudine. Vom vrea sa mergem in afara tarii si sa ne priveasca strainii cu respect cand le spunem ca suntem romani. Vom vrea ca toti medicii si olimpicii plecati sa se intoarca. Vom fi foarte pretentiosi.

Nu va invidiez domnule Iohannis. Si daca ar gandi putin, nici domnul Ponta nu ar face-o. Situatia noastra ca tara este una foarte delicata in momentul de fata. Si orice decizie veti lua va trebui cantarita de o suta de ori inainte. Dar chiar si asa va nemultumi probabil jumatate din populatie. Vreau insa sa am incredere in spiritul dumneavoastra organizatoric, in exactitatea dumneavoastra nemteasca, in bunul simt de care ati dat dovada in campanie, in faptul ca ganditi inainte sa deschideti gura.

Vreau sa am un Presedinte civilizat, care sa supervizeze un Guvern civilizat, intr-o Romanie civilizata.

Lucruri pe care nu le inteleg:

–          Fustele transparente din navod pe care le poarta “vedetele”. Nu se dezbracau destul pana acum copilele de liceu care se iau dupa ce vad la MTV?

–          Boy bands. Pe vremea cand Duta&co. erau tineri mergeau. Acum insa, nu.

–          Spancenele tatuate. De ce? Cand ma uit la fata vreunei tipe cu sprancepe negre si accentuate ma simt de parca as fi nevoita sa citesc sub amenintarea armei un roman de 500 de pagini scris in CAPS si cu semne de exclamare (triple!!!) la tot pasul.

–          Semnele de exclamare triple. Se accepta doar pana cel tarziu in clasa a patra, cand mama-ta te prinde ca scrii asa si-ti carpeste una ca sa-ti treaca.

–          Faptul ca Andreea Banica inca mai poarta doar chiloti in toate videoclipurile ei. Se crede Madonna?

–          Ascultatul muzicii in difuzoarele de la telefon pe strada/in ratb. Nu era “cool” sa faci asta prin 2000? Au trecut doar 14 ani intre timp..

–          De ce e Sore in camasa de forta in videoclipul ala cu dorul repetitiv?

–          Fraza: “Unul dintre hobby-urile mele este lectura. Dar pentru ca nu am timp, nu am mai citit nimic de aproape un an.”

–          Cat de greu e sa faci diferenta dintre “fi” si “fii”; sau “vi” si “vii”?

–          Cine a pacalit-o pe Hortensia Papadat Bengescu ca stie sa scrie si ca ar fi o idee buna sa publice ce-a insirat pe hartie? (this one’s personal)

Cartile pe fata!

Am dat astazi peste o pagina de facebook numita “Cartile pe fata”. Initial am crezut ca e vreo misculatie cu teoria conspiratiei care cere demisia intregului Guvern. Apoi am crezut ca e o alta comunitate de oameni obsedati de carti – un fel de Bookaholic sau Goodreads unde fiecare se lauda cu da pe fata ce a citit ultima data. A doua varianta a fost mai aproape de adevar: Cartile pe fata e o comunitate unita de carti si literatura, dar la propriu! Cum la propriu? Adica (iertata fie-mi cacofonia) cu cartea asezata pe/langa fata ta, in poza, pe facebook.

Toata tarasenia a pornit din Cluj (rusinica, stimata capitala!) si a atras deja atentia catorva oameni mai mult sau mai putin cunoscuti. Gen Adi Despot..

Parerea mea e ca e un demers cel putin ciudat. Dar sa fim seriosi.. Cu mii si mii de romani care nu stiu cati de “i” trebuie sa fie la sfarsitul pluralului cuvantului “copil”, poate ca ceva ciudat nu strica. E vorba pana la urma de selfies, facebook si social media. Daca cel putin cinci domnisoare de clasa a zecea care n-au mai rasfoit nimic altceva in afara de “Libertatea” de pe vremea cand le citea bunica lor povesti ajung sa citeasca macar un paragraf cat stau cu nasul in carte pentru poza.. eu zic ca e un inceput!

Felicitari Victor Miron, om frumos cu idei si mai frumoase! Sa-ti creasca idea asta, sa se dezvolte si sa cuprinda toata Romania! 🙂

Change of perspective..

Niciodata nu l-am luat in seama pe Bendeac. Intotdeauna am crezut ca e un pokemon obisnuit, care defileaza in pantalonii lui stramti incercand sa suceasca gaturi de domnisoare, si cam atat. Stiu ca a facut niste show-uri pe la TV pe care eu le consider de prost gust si ca acum s-a apucat de teatru, tot la TV. Kudos pentru treaba asta! Si mai stiu ca jurizeaza la „Romania danseaza”, fara sa-mi dau seama inca de ce..

Astazi insa am gasit pe minunatul www o scrisoare deschisa, semnata Mihai Bendeac, care m-a uns la suflet in feluri in care nu stiam ca pot fi unsa. Mai ales de catre Bendeac..

Mai jos gasiti si scrisoarea. Cititi si judecati singuri!

Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta „decaportabila” căci cu motoreta e mai simplă viața în oraș). Pun eu 3 litri fără plumb și intru să plătesc. In fața mea, o doamnă. Achită. Scot și eu banii din buzunar și n-apuc să-i întind că în incintă pătrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani.

 Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, șapcă Adidas, creier Adidas.

 – Cine p..a mea și-a lăsat motoreta aia la pompă că a încurcat tot acolo ?!

 – Eu. Dar de ce am încurcat ?! (Mă recunoaște, dar după 3 secunde de pauză se decide să nu lase garda).

 – Păi de ce-ai lăsat-o acolo ?!

 – Păi, unde s-o las ? Dacă eram cu mașina, unde o lăsam până achitam benzina ?!

 Benzinarul, intervine și el:

 – Cu ce a încurcat domnule ?! Plătește și pleacă.

 – Păi ce p..a mea baaaaa !!! Am ajuns să stau ca prostu’ după o motoretă ?!

 Eu zic:

 – Păi, cine vă pune ? Stați ca deșteptu’ …

 – Mă iei la mișto ?! Ce p..a mea !!!

 Ies afară. Mașina ghertoiului, un BMW X6, era parcată la 3 milimetri de scuter.

 Zice:

 – Poate mi-o zgârii.

 Nu i-am zgâriat-o. Am plecat și m-am oprit după 200 de metri. Am tras pe dreapta și am plâns protejat de cască.

 Da ! Recunosc ! Am plâns ! Am plâns pentru că mi-am imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost un roman obișnuit și nu „vedeta” de la televizor. M-ar fi omorât ? Am plans pentru că ăștia vor ajunge atât de mulți încât ne vor îngropa. Am plans pentru că pe ăla nu-l va întreba nimeni din ce bani și-a luat BMW-ul. Am plâns de ciudă că ne vor strivi visele.

 Am plâns pentru frate-meu care are neșansa de a crește lângă ei. Am plâns pentru că am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodată căci nu vreau să trăiască în lumea ăstora. Căci lumea va fi a lor ! Nu vă mințiți ! Nu vă amăgiți ! Va fi lumea lui Salam și a lui Guță ! Lumea cămătarilor, șmenarilor, maneliștilor, cocalarilor, burtoșilor, nesimțitilor.

 Pentru că nevestele și gagicile ăstora sunt mereu gravide ! Pentru că fiecare au câte 4-5 copii.

 Apoi m-am revoltat ! Și m-am gândit ce mult mi-aș dori să am pistol legal, cu permis și de câte ori se întâmplă să dau peste un animal ca ăsta să trec pe lângă el și să-l înjur în șoaptă de mamă. El va lua foc și mă va lovi. Eu scot pistolul și poc ! Direct în cap ! Legitimă apărare. Cât despre faptul că aștia fac copii, cu regret vă spun că ușor-ușor devin extremist în cel mai dur sens al termenului …

 Dragi cocalari, mârlani, mitocani, manelisti,

 Ați câștigat. Voi și ai voștri v-ați fu…t nevestele, amantele sau prietenele prost (căci numai prost puteți, conform aceluiași coeficient de „inteligență”) și iată că sămânța voastră mizerabilă dă rod. Ne acaparați. Ați reușit să vă „educați” progeniturile hidoase în spiritul kitch-ului, mitocăniei, nesimțirii, manelismului infect … Felicitări ! România e pe cale să devină a voastră. Dar, atâta timp cât încă mai putem și noi respira, vorbi, privi, dați-ne voie să râdem de voi. Dați-ne voie să vă ironizăm. Nu vă fie teamă. Sunteți pe drumul cel bun și-n curând veți ajunge atât de puternici încât să-i luați pe ăștia ca mine și să-i dați la lei.

 Până atunci însă …

 •

 1. Cojile de la semințele scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu încolțesc ! Vă jur ! Știu că voi n-ați prea mers pe la școală, dar credeți-mă pe cuvânt că am făcut biologie în liceu. N-o să crească niciodată floare sau bostan din ciment. Așa că folosiți un cornet.

 •

 2. Dacă folosiți cornet (puțin probabil) vă implorăm să rupeți foi din Manele „almanahe” magazin, ca Marin Preda și Eminescu n-au nicio vină.

 •

 3. Tricoul mulat se poartă pe un corp perfect. Știu că în lumea voastră perfect înseamnă atât mers la sală și înghițit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu’, cât și burta de bere și ceafa plină de slană. Noi însă ne facem datoria …

 •

 4. Nu ne deranjează că ascultați manele (unde carte nu e, nici cultură muzicală nu e) atâta timp cât „ascultați” nu se transformă în „ascultăm”. Orice aparat de redat muzică are un buton pe care scrie volum …

 •

 5. Știu că banii sunt singurul vostru Dumnezeu și dacă ai bani ești „de valoare”, dar există niște „chestii” de noi le plătim și ele se numesc impozite la stat. Știu că un manelist de-al vostru i-a facut „prințesei lui” înmormântare de 50 de mii de euro fără să-l întrebe cineva despre proveniența banilor, dar dacă reprezentanții voștri conduc finantele, poliția și justiția din Rromânia, puneți-ne și nouă o vorbă bună … Mulțumim anticipat. Și am văzut că mulți sunt alături de voi când, prin lege, se încearcă să fiți puși să plătiți impozite sau să vă declarați averile. Mai bine ieșiți în stradă pentru „România săracă”. Săraca de ea !

 •

 6. Vă rugăm mult să nu mai filmați videoclipuri la operă. V-am dat televiziunile și presa, lăsați-ne la schimb opera și teatrele !

 •

 7. „De puta madre” înseamnă „pizda mătii”. Ne bucurăm că majoritatea purtați tricouri cu această sintagmă. Inseamnă că mesajul nostru a răzbătut până la voi.

 •

 8. Ne arătăm realmente îngrijorați de această cumplită molimă care a cuprins întreaga comunitate cocalărească și anume foto fobia. Știm că medicii nu sunt de-ai voștri că, nah, au făcut școală multă ai dracu’ tocilari, dar puteți apela cu încredere. Probabil e ingrozitor să fii nevoit să porți ochelarii de soare și-n baie …

 •

 9. Suntem încântați că ați învățat să folosiți programe gen „Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decât să vezi o minune cârlionțată, în rochie de leopard și 5 kile de aur pe prima pagine din „The sun”. Și suntem încântați că în pozele de Hi5 vă înconjurați de stelute, brizbrizuri …

 •

 10. Faptul că reușiți să manevrați câte 3 telefoane mobile în același timp este o calitate demnă mai degrabă de un homo decât de un homo sapiens. Deci, iată că teoria lui Darwin se sustine …

 •

 11. Pantofii cu botul ridicat semnifică ceva religios ? Sau e chestie de potență, temporară și ea ca și tinerețea ?

 •

 12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasă și parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Știm că trebuie și cocalarul sărac să aibă o ocupație, dar …

 •

 13. Apreciem faptul că mergeți toți pe scutere fără cască ! Ne dați speranțe … Dar, vă atragem atenția că atunci când pe un motor, o motoretă, o bicicletă sau pe un scuter se află un el și o ea, „dintre care” el are cască și ea nu, asta se traduce prin: „Mori, fă, în morții mă-tii !”. Mă rog … Asta nu le deranjează pe femeile din România întrucât atitudinea reprezintă o normalitate în relația dintre sexe în țara noastră.

 •

 14. Am eu și familia mea toate motivele să fim ”snobi” cum ni se spune, să preferăm prieteni și societatea de străini, unde suntem primiți și apreciați la valoarea noastră și nu după sumele de bani ascunse în beci sau valoarea mașinii strecurată din Germania.

 Ar mai fi multe de spus, dar dacă ai parcurs această „scrisoare” înseamnă că deja ai citit de două ori mai mult decât toată familia ta în întreaga ei existență. Nu vreau să te obosesc.

 Ne-ați furat țara și pentru asta nu vă iert.

 Ne vedem la mall,

 

Cu drag, Mihai Bendeac

Feeling down? Zambeste!

M’au purtat aseara pasii prin pasajul de la Universitate. Unde am ajuns mai mult sau mai putin cu o falca in cer si alta in pamant, gata sa strang de gat orice/pe oricine m’ar fi enervat catusi de putin. In pasaj m’au intampinat niste nene cu pancarte pe care scria “Zambeste” plus un mic mesaj pozitiv si motivational. Fireste ca toata supararea mea s’a topit ca o inghetata uitata in soare si ditamai zambetul mi s’a latit pe toata fata. 😀 Am zambit, am facut poze si, cel mai important, am ramas cu o stare de bine generala care m’a insotit apoi toata seara.

Omuletii sunt acolo pana la sfarsitul lui noiembrie, gata sa’ti aduca soare si voie buna. De ce sa nu’i lasi? Detalii aici. 🙂

Zambeste!

Osama sau Obama?

Cred ca mai degraba l’au inlocuit extraterestrii pe the real Obama cu clona lui adusa din viitor decat l’au omorat puscasii marini (de pe uscat) pe Osama. Unii ar numi asta inclinatie spre teoria conspiratiilor, altii ar numi’o bun simt.

Adevarul e probabil undeva la mijloc. Osama se lafaie acum, ori cu cele 72 de fecioare promise de Allah in Rai, ori cu alte 72 mai putin fecioare promise de un cont gras in banca. Obama e linistit ca si’a indeplinit, cel putin pe hartie, una dintre promisiunile electorale, e un om mai bun si’o sa ajunga si el in Rai, macar cu o fecioara. Toata lumea’i fericita si se pupa.

Cel putin, pana la urmatorul scandal. Presimt o inregistrare cu teroristu’ no.1 viu si nevatamat dintr’o pestera de langa Bagdad. Cat de curand..

via.

Lumina lui Flutur

Dupa ce’a aranjat oile feng’shui pe deal, urmasul urmasilor lui Fane Voda a binevoit de s’a cocotat iar in avion, a zburat peste mari si tari si ne’a adus izbavirea. In ajun de Paste, ca’n fiecare an..

Cumva Patriarhia, prin robii lui Dumnezeu Elena si Gheorghe, a adus lumina tocmai de la Ierusalim in toate bisericile din tara. Adica, chiar in toate. Pana la ultimul schit pe care nu’l viziteaza decat caprele negre in creierii muntilor.

Dincolo de costurile unei asemenea actiuni (imense de altfel, si achitate ghici din buzunarele cui), as vrea sa ridice mana cine s’a simtit mai cald, mai satul, mai impacat cu sine stiind ca flacara pe care a dus’o acasa duminica dimineata e copil din copilul din nepotul din urmasul flacarii din Sfantul Mormant. Care batranica cu frica de Dumnezeu insa fara bani de pastile si hrana s’a simtit vindecata macar si pentru o ora? Care bolnav dat afara din spitalul proaspat desfiintat si’a luat patul in spate si’a umblat dupa ce a vazut flacara din flacara sfanta?

Dar e frumos. Unii si’au serbat onomastica pe banii cetateanului de rand (nicidecum ai statului) in avion particular, altii au mers cu barcuta in miez de noapte, facand sa se nasca lumina din mare mai ceva ca Venus a lui Botticelli, iar nea Vasile din catunul X si’a luminat cocioaba cu inca o lumanare, pentru ca electricitatea oricum n’a ajuns la el in sat.

Ce s’a intamplat cu sacrul? De cand e credinta o afacere? Am fost la biserica si vineri si sambata, la aceeasi biserica la care merg de cand sunt mica, inconjurata de aceeasi oameni, si am simtit.. nimic. Era ca si cum stateam confortabil acasa, cu o punga de floricele in brate si ma uitam la un film prost. Nu mai era emotie, nu mai era sentimentul ca apartii de ceva sau cineva.. Era o loc rece, plin de oameni grabiti sa termine programul pe ziua respectiva, sa plece acasa si sa se ghiftuiasca. Eventual, luminand drobul si ouale rosii cu o flacara adusa tocmai de la Ierusalim. Flacara care, ironic, a fost unul dintre motivele pentru care au luat cu un kilogram de miel mai putin anul asta.

Binecuvanteaza, Doamne, telegondola aceasta..

Asa scrie mai nou in cartile acelea vechi si frumoase pe care le au preotii in posesie. Pentru ca, la vremuri noi, blagosloveli noi..

N’avem bani de salarii si pensii, scurtam autostrazi pentru ca nu ne permitem sa cumparam terenul de sub ele, oameni raman blocati in mine in care nu s’a mai investit de ani buni, iar sudul litoralului romanesc ameninta sa dispara in mare mai ceva ca proiectul The World din Dubai. Dar facem telegondole! Pentru ca, nu’i asa, ce’ti linisteste stomacul mai bine cand iti ghioraie de foame, ca o plimbare pana’n varf de munte si inapoi?

Baiul e ca binecuvantata telegondola..ehm, nu prea merge. Pentru ca minunatul proiect de 7.5 milioane de euro, bani cu care sa zicem doar ca s’ar fi putut face multe (as in MULTE) e facut romaneste:

„- Ba, Vasile, tu ai cabluri din astea p’acasa?

– Pai nu..

– Si nu’ti trebuie?

– Da’ ce pacatele mele sa fac cu ele?

– Ei, lasa, sa fie..Hai ca iau si eu vreo 10 metri.”

Asa ca dupa ce au stat in bataia vantului cateva zeci de minute, turistii infometati, infrigurati, insetati, infricosati si in-ce-or-mai-fi-fost-ei s’au trezit in varf de munte ca ar bea un vin fiert..dar n’au unde. Asa ca s’au intors de unde au venit, facand tot drumul cruci cu limba in cerul gurii, sa nu cumva sa fi gresit parintele cartea cand a inaugurat minunatia tehnologica si telegondola sa fie de fapt deocheata. Acum, la fel de infrigurati si infometati, turistii ar fi vrut poate un patut moale si cald si’o ciorbita de purcel. Dar cum in Vulcan nu exista restaurante, iar capacitatea insumata a celor 3 cabane din oras este de 150 de persoane, puhoiul de turisti preconizat de minister va pleca cu coada intre picioarele umflate de stat in picioare in varf de munte, cu cearcane de nesomn si cu stomacul fluierand operete. Ca pe timp de criza romaneasca..

Eu totusi cred ca un pachet cu servicii de sfintire si exorcizare oferita bonus ar fi un proiect rentabil. Mai rentabil ca telegondola care, oricat ar fi ea de sfintita, tot are pe necuratul intr-ansa.