Arhive blog

Last night.

Aseara mi’am cunoscut vecinii. Si’am facut’o in modul absolute cliseic din filmele americane: “Ai niste zahar?”. Dar la asta s’a ajuns abia pe la 1-2 noaptea.

De cu seara au venit gagicile in vizita si m’au inveselit, pentru ca that’s what friends are for. Crisunel m’a initiat in arta eye liner’ului si’a conturarii sprancenelor, iar Mirunica a facut lobby pentru anumite comportamente. Toate bune si frumoase, dar eu n’am retinut decat partea cu machiajul.

Pusi pe fapte rele, porniram vijelios spre Piranha pentru imbarbatare si vin fiert: 2 electronisti si’o medicinista. Piranha plin, 21 plin.. toate astea au facut ca vitejia sa se transforme in coada de la shaormeria din Regie si un flyer cu tatuaje care porneau de la 30 de RON. Hepatita era probabil bonus. 🙂

Descurajati, infrigurati, cu dureri atat trupesti cat si sufletesti, ne’am intors in Leu. Unde ne’am adunat intr’o minunata petrecere de poli: n baieti si 2 fete. Dintre care una cu prieten. Tipic.

Am scos 2 plite pe hol, am fiert 3 litri de vin, am facut 14 clatite in vreo 4 ore, si le’am mancat/baut pe toate mult mai repede decat le’am preparat. Vecinii au fost simpatici si si’au dat acordul pentru un mic troc: ei ne dau zahar, noi le dam vin.

Pana la urma, prietenii sunt cei care conteaza. Restul persoanelor vin si pleaca, lasand asupra ta doar o impresie de moment, o urma in nisip care dispare. Si e frumos sa stii ca mai exista si altceva in afara simplelor urme. Ca sunt oameni care vin in asfintit si te tarasc din casa ca sa te binedispuna. Asta te face cu adevarat fericit. Restul..sunt doar momente in vant.

can i ROOOOAAAAARRR? :D

Azi. Buna zi. Zau. Hyper. Fara motiv. Filosofeala multa, all over the day. Nu neaparat ieftina. Nu chiar de prisos. Hyper. Roooaaaaarrrrr. Lie to me. Gaze parlite la neon. Mirunel. Rooooaaaaarrrr. Pantaloni scurti. Scurti de tot. Rooooaaaarrr again. De ce?

Imi vine sa mormai ca un urs. Roooaaarrrr. Prea hyper. Si nici n’am baut cafea. 😐

Dialog

El: Urla fiara din mine.

Eu: Da, maidanezul..

(Mai tarziu, in camera..)

Ea: Ba, ce nasoala ai fost 😐

* Was I? :-s

„Vrem si noi/Sa furam ca voi.”

„Funeriu sa traiasca/Dintr’o bursa studenteasca.”

„Studenti ati fost si voi/Si n’ati patit ca noi.”

Astea si alte asemenea s’au strigat azi in fata MECTS. Detalii si filmari pe Realitatea, Antena, ProTv, Prima, National, Kanal D s.a.

„Danut nu uita,/Maine ne vom revedea.”

Moarte la neamuri!

Nu la ale mele, ci la ale lui Bill. Chiar si alora de gradul n, caci prea s’au inmultit apocaliptic, mai ceva precum lacustele Egiptului.

Razboiul a fost declarat in mod oficial acu mult timp. Practic, s’a pornit la atac abia saptamana trecuta. Cauza, un nepotel care misuna prin cuptorul cu microunde dupa ce mi’am incalzit eu papica si vreo 8 veri si unchi care’mi rodeau culegerea de mate cand am decis sa fac ordine si disciplina pe raft. Efectul, achizitionarea de Raid Max si folosirea lui in combinatie cu un produs suspect pe baza de petrol, care pute ca naiba, luat de la o farmacie veterinara. Parerea mea e ca cel din urma e mai recomandat pentru capuse, paduchi si alti paraziti, dar nenea veterinaru’ m’a asigurat ca merge si pentru gandaci.

Momentan, sunt in plina ofensiva. N’am asistat la contraatacuri inca si sper nici sa nu fie cazul. Should it happen, I’ll let you know. Though, you probably don’t give a shit.. 😛

Blestemu’ lu’ Soare

Inainte sa plec in vacanta erau peste tot prin camin lipite niste foite pe care zicea sa scoatem din priza tot inainte sa plecam pe la casele noastre. Eu, aia de lupta impotriva sistemului, zic „Muhaha, ba sa stiti ca frigiderul il las in priza ca n’am cum altfel..” Madama mentionata in titlu o fi mirosit complotul meu si in timp ce’si nota in catastif numarul chitantei de la chiria pe februarie sunt convinsa ca m’a blestemat.

M’am intors in camera dupa o saptamana in care am fost ferm convinsa ca am scos din priza prelungitorul de la calculator si atat. Feng shui’ul meu a prins insa miros de mucegai si stricat in nanosecunda urmatoare celei in care am deschis usa frigiderului. Nu era prelungitorul ce scosesem eu din priza..

Carpe Diem, Baby!

Cause these are the only college years you get..

Nasucul meu, care este. Senzual.

– Knock, knock!

– Who’s there?

– Un idiot care vrea sa’ti spuna ca nasul tau e senzual..

Mnu, lucrurile n’au fost asa. N’as mai fi deschis daca era asa. 😀

Era de fapt un tip cam dubios, care o cauta pe colega’mea de camera. Putin dezamagit cand a aflat ca e plecata din oras, mi’a spus ca „ti se misca nasucul cand vorbesti. Stii ce inseamna asta? E semn de senzualitate..” 😐 Now really, si tu cine dracu’ esti?

Cica e fotograf. S’il cheama Mihai. Mihail. Mu..ltumita de raspuns, i’am notat numarul de telefon si i’am promis ca’i zic Iuliei sa’l caute. Domnul, evident, si mai multumit de raspunsul meu, mi’a spus ca pot apela cu toata increderea la el in probleme de fotografie si grafica si ca’mi face chiar si un discount. Deci..senzualitatea nasului meu l’a dat gata. Eu si Cleopatra.. 😛

Fundatia „Camera de alaturi” proudly presents..

.. pe Dudu cel de Otel, in principiu, ca aia o fost gogomania serii (cel putin din punctul meu de vedere). Dar pe langa asta, fundatia mai aduna si tigari si bautura pentru copiii din Haiti, mai da si amenzi pentru zgomote perverse si mai trimite si oameni nevinovati, vreo 8 etaje in jos, ca sa faca ingerasi in zapada. Cam astea au fost rezultatele unui campionat de macaua pe pedepse.

Patania cu Otelatu’ vine cam asa.. Am pierdut, fireste si am fost nevoita sa’l sun pe Dudu, prezentadu’i urmatorul scenariu: una bucata prietena din strainatate care l’a vazut pe Acasa, s’a amorezat de pectoralii si chiloteii lui tanga cu trompa. Acu, chipurile, se intoarce in tara si vrea un show privat cam pe sambata viitoare.

Numarul de telefon il poate lua oricine de pe contul de hi5 si, spre surprinderea mea, cineva a si raspuns desi era un pic trecut de miezul noptii. Se pare ca asta e numarul pentru joburi, dupa cum a marturisit simpaticul domn, asa ca ne’am pus pe aranjat detalii pentru urmatorul sau job fictiv. Pe scurt, ma cheama Laura, stau in Cotroceni, prietena mea vrea un show complet dar fara happy ending (ca domnul are principii si nu ofera) si e dispusa sa dea cateva sute de euro, pret absolut decent pentru orice om normal, dupa cum a spus Dudulica. 😀 Intr’un final o ramas sa ne vedem pe miercuri si sa stabilim detaliile finale, ca’l apucasera pudismele si nu putea discuta over the phone despre cum o sa dea dovada ca stie cum se flexeaza un muschi.

Pentru cei profani de Dudu Steel si ale sale calitati, dati click aici. Ii puteti admira pachetelele de steroizi puse cu lopata pe sub piele. 😛

Why college is so cool..

Pentru ca atunci cand stai in camin vin tot felul de nene la tine, cu promotii. Asa am capatat eu cartela de Orange, asa am baut Cola Zero intr’o seara si dupa vreo doua zile am observat ca are gust de cerneala daca sta desfacuta. (Si da, chiar stiu ce gust are cerneala, am avut curiozitati traumatizante cand eram mica. 😛 )

Si in seara asta, stand eu in baie (pentru ca acolo sunt de obicei la cele mai importante momente din viata mea) aud cioc’cioc. Pe mine ma tinea viata in locatia aia perfida, asa ca s’a dus colega sa deschida. Traiasca peretii subtiri..

„Buna seara, suntem de la Jacobs si daca completati cuponul acesta primiti trei pliculete de Jacobs 3 in 1. Cate sunteti in camera?”

„Doua.”

„Poftim. O sa vina colegul meu in 5 minute sa le ridice si sa va dea pliculetele. Sunt Latte, Clasic si Intens. O seara buna.”

Usa se inchide, fireste, si se aude glasul colega’mii, plin de un prozaic si o practicitate rar intalnite/auzite: „Hai sa completam astea ca ne dau cafea..”

Si’am primit cafea. Ofer una bucata pliculet de Latte. Mie nu’mi place. 😛