Category Archives: Regular/Regulat

#astanueguvernulmeu

As vrea sa scriu ceva destept, ceva care sa indemne la schimbare, ceva care sa ii faca pe cei care sunt acum (sper eu) blocati in Palatul Victoria sa-si dea seama ce-au facut si sa se imbujoreze de rusine. Dar nu pot, pentru ca obrajii lor sunt vechi si grosi, iar eu nu reusesc, oricat m-as stradui, sa cobor pana la limita lor de decenta.

Am sperat in ultimele saptamani, si din ce in ce mai acut in ultimele zile, ca toate semnalele negative le vor da de gandit celor pusi sa ne reprezinte. Nu au fost pusi acolo nici de mine, nici de 90% dintre oamenii pe care ii cunosc, dar speram sa plece urechea si la ce avem de zis noi, cei care am ales sa ne punem sperantele in altii. Sau macar sa ii asculte pe cei care i-au cocotat in posturile lor caldute sperand la rotunjirea veniturilor cu o suma modica doar ca sa afle apoi ca prioritatile sunt altele. Pentru ca sunt si dintre acestia – oameni care au votat PSD si totusi cred ca ce se intampla acum e prea de tot.

Chiar aseara spuneam ca probabil Guvernul a mers prea departe in chestiunea celor doua ordonante de urgenta si, vazand reactia publicului, realizeaza ca nu poate s-o scoata la capat, asa ca amana momentul unei retrageri rusinoase, acoperite de vreo alta masura populista. In urma cu 24 de ore speram. La fel si in urma cu 12 ore. Si chiar si acum 4 ore. Mi-a trecut.

Eu nu am prins comunismul. Nu am amintiri, dar multi dintre cei care au si le-au asternut pe hartie. In momentul de fata parcurg ultimele cateva zeci (sau poate zeki?) de pagini din Arhipelagul Gulag al lui Soljenitin. Am regasit pana acum atat de multe asemanari cu ceea ce pare sa se pregateasca incat ma tem ca anul 1989 nu a adus nimic altceva decat o reforma romaneasca – adica doar pe hartie. Din nou ajung oameni pe functii inalte doar pe considerente de loialitate fata de Partid si, mai ales, fata de Liderul Suprem. Din nou exista propaganda favorabila Partidului, indreptata impotriva omului de rand care isi cere, naiv, dreptul la dreptate. Din nou cei mari si puternici pot face ce doresc, la adapost sau chiar protejati de litera legii.

E groaznic si nu reusesc sa gasesc cuvinte decente care sa exprime ce simt.

***

For those few friends I have outside of Romania, please check this link. They explain it better than I would ever be able to.

Chirurgia refractiva – consultul preoperator

Chirurgia refractiva e o sintagma lunga si complicata pe care o folosesc „dasteptii” ca sa spuna operatie la ochi. In mare, exista doua tipuri: PRK si LASIK.

PRK-ul e varianta clasica, putin mai ieftina, cu o perioada de recuperare ceva mai lunga si cu sanse mai mari sa ai totusi nevoie de ochelari dupa o anumita perioada. LASIK-ul, evident, e opusul – o idee mai scumpa, cu perioada de recuperare minima si sanse de reusita apropiate de 100%. Citind comparatia asta, normal ca oricine s-ar intreba de ce nu alege toata lumea LASIK? Dai un ban, dar stii ca face.. Motivele sunt complexe si depasesc cu mult cunostintele mele in materie de medicina si optica, dar exista conjuncturi anume (grosimea stratului corneal, „calitatea” tesutului ochiului, etc.) care recomanda PRK-ul pentru anumiti pacienti. Tu te poti duce la clinica setat pe LASIK si cu banii stransi, dar decizia finala e a medicului.

Acum, povestea consultului. Am simtit nevoia sa scriu despre el pentru ca n-am gasit pe nicaieri informatii detaliate. Filmulete cu operatia in sine erau destule incat sa-ti inghete sangele in vene, dar n-am gasit niciunde macar un paragraf despre consult.

Eu am facut intreaga procedura la Alcor, asa ca pot sti doar povestea de acolo. Poate lucrurile se fac diferit in alte clinici. Si daca tot vorbim de clinici de oftalmologie, eu i-as recomanda pe cei de la Alcor oricui. Clinica pare putin lasata mostenire de epoca comunista daca ne luam dupa holul de asteptare/primire, dar au aparatura scoasa direct din Star Trek si medici foarte buni.

In cazul in care ti-ai facut programare pentru consultul preoperator, fii destept si ia-ti liber in ziua respectiva. Ca sa nu ajungi ca mine, stand in holul clinicii, oarba ca o bunicuta cu cataracta, incercand sa-i tastezi sefului tau motivul pentru care n-ai sa poti ajunge la munca. Cu doua ore inainte de inceperea programului. Si nu pentru ca nu te simti bine, ci pentru ca deodata, nu mai vezi clar la mai putin de un metru jumate in fata ta, iar soarele si lumina sunt lucrarea diavolului pe pamant.

Consultul e, in mare, nevinovat si clasic pentru clientii fideli ai medicilor oftalmologi. Panou cu litere, dioptron, examinarea fundului de ochi, apoi analiza stratului corneal. De-aici incepe partea de SF, pentru ca habar n-aveai ca exista straturi corneale care se preteaza la operatie si altele care nu – nici la biologie si nici la fizica nu ti-au explicat asta. Apoi ti se pun picaturi pentru dilatarea pupilei, care nu fac altceva decat sa-ti paralizeze muschiul ochiului si sa te faca sa intelegi fobia vampirilor fata de lumina. Dupa trei seturi de astfel de picaturi vine si anestezicul, necesar pentru testul lacrimal.

Testul lacrimal e tot ce-si poate dori o persoana careia nu-i place sa mearga la doctor pentru orice e mai invaziz decat un EKG – ti se baga doua bucati de hartie intre ochi si pleoapa inferioara si trebuie sa stai cu ele infipte asa vreo 5 minute. In cazul in care anestezicul nu si-a facut efectul prea bine din varii motive, astea 5 minute te vor face sa regreti ca te-ai gandit vreodata sa te operezi. Dar e ok, in curand vine asistenta si smulge hartiile din ochii tai. Si oricat de draguta ar fi, n-are cum sa faca asta intr-un mod delicat, crede-ma. Apoi mai vine un cocktail de picaturi pentru dilatare, un antibiotioc si-un antiseptic.

Acum ca ai pupilele atat de dilatate incat toate femeile din epoca victoriana te-ar strange de gat de gelozie, treci din nou la dioptron ca sa vezi imaginea aia draguta cu casuta din capatul drumului incadrat de-o pajiste verde. Si daca tot ai ochii mai mari decat lupul din Scufita Rosie, mai treci si pe la un aparat cu ajutorul caruia doctorul masoara/verifica campul vizual Goldmann, orice ar mai insemna si asta. Tu stii doar ca trebuie sa te uiti drept intr-o lumina puternica in timp ce nu-ti doresti altceva decat sa se desfasoare din senin o eclipsa totala de soare.

In cazul in care te-ai pregatit cu bani ficsi pentru controlul care determina daca o sa mai porti ochelari sau nu, trebuie sa stii ca masuratoarea campului vizual se plateste separat. In cazul meu, campul vizual a costat 80 de lei in plus, deci nu a fost o tragedie.

Dupa tot chinul asta (care dureaza putin mai mult de o ora), afli in sfarsit cand poti veni ca sa ti se scobeasca ochiul in scopuri medicinale si esti trimis acasa cu o foita care-ti descrie procedura, ce poti sa faci si ce nu inainte, in timp ce si dupa operatie. N-o sa poti citi alea doua pagini decat pe seara, cand in sfarsit poti sa vezi, asa ca spor la plictiseala pe-acasa.

Dar daca vrei cu adevarat sa te operezi, stii prea bine ca a meritat sa pierzi o zi de concediu pentru asta.

2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,900 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 32 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Top 10 ciudatenii

Exista mai multe feluri in care tu, ca blogger, poti ajunge sa primesti vizite.

Cazul fericit e atunci cand esti atat de cunoscut inca oamenii iti au blogul la bookmarked pages. Eu nu ma incadrez aici..

Apoi vine traficul dat de social media. Intra aici linkurile postate pe facebook, twitter si alte site-uri pe care-ti place sa pierzi vremea in loc sa muncesti. Cam de-aici vine grosul in cazul meu. Cum ar veni, sunt un mic parazit care se hraneste cu puturosenia ta. Multumesc. 🙂

Si mai sunt si motoarele de cautare, care sunt utile cateodata si ciudate mai mereu. Caci omul intra pe Google (sa fim seriosi, nu foloseste nimeni Bing) si cauta, de exemplu, cum se ingrijesc broastele amazoniene intr-un acvariu aflat la etajul 4 intr-un bloc comunist din Bucuresti. Pentru ca, pana la urma, asta il intereseaza pe el.. Si, de-aici, trafic generat catre blogul tau – in cazul in care impartasesti pasiunea omului pentru amfibieni exotici, scumpi si captivi. Fireste, tu poti sa fi avut vreodata un articol care combate cruzimea cu care sunt luate sarmanele animalute din habitatul lor si domesticite in Berceni – Google l-a indexat si acum tu te miri cum de a ajuns nenea X sa te intrebe ce mananca anacondele galbene, de exemplu..

Mai jos sunt cateva exemple (fix 10, de fapt) de astfel de cautari, care au generat o oarecare cantitate de trafic catre cowish. Enjoy:

psychiatrist Stiu, cu totii avem nevoie cateodata..
wrum wrum madafaka Wrum wrum right back at ya! Desi, de unde si pana unde?..
jocul lui ender Acusi, acusi, copii! 😀
nunta nu cunosc pe nimeni Sucks.
filme horror cu scrieri movi Sucks x2. O data pentru ca e horror si a doua oara pentru ca nu-mi dau seama daca vrei filme cu subtitrare mov sau daca esti analfabet in engleza.
cum sa agati in bucuresti Cum poti si tu mai bine..
film in genul pan wolodijowsky Eu iti recomand cartea.
sexul la romani carte Sexul vinde. Sau aduce trafic, dupa caz. Variatiuni pe aceeasi tema: “sexul la romani”, “scrieri porno” si “sex cu romani”
viata in camin Gandaci, galagie, miros de ghena si administratore acre.. chiar vrei sa stii asa ceva?
ma descriu ca o femeie rasfatata Tu te descrii asa – restul te evita.

Povestiri din gara #2

–          Vai, dar ce voce frumoasa aveti!

–          Uhm.. multumesc.

–          De la firma X va deranjeaza, de la Constanta. Ar trebui sa lucrati la Radio Vacanta..

 

–          Etc. etc. etc..

 

–          Cu cine am avut placerea?

–          Paula Bâlea.

–          Bâlea? Ca lacul?!

–          Da, fix ca lacul..

Chirias de Bucuresti

Sa cauti apartament (sau macar o camera a unui apartament) in Bucuresti e ca si cum ai incerca sa agati la un speed-blind-date. Tu stii ce vrei si cati bani poti da, stii in ce zone nu te-ai muta nici daca alternativa ar fi sa dormi in gara si mai stii si cu ce gen de oameni te-ai intelege si cu ce gen nu ai putea sta fara sa ajungi la sectia de politie a doua zi. Problema este ca tu incerci sa agati intr-un areal cu oferte limitate, fixe si cu pretentii oricum mai mari ca ale tale. Si, la fel ca si la agatat, tot ce-i bun e luat deja.

Am inceput sa caut chirie in urma cu aproximativ o luna. Am postat un anunt pe cautcoleg.ro si doua ore mai tarziu m-au “agatat” doua fete care-mi propuneau sa ma mut la Obor, intr-un apartament de 3 camere. Suna asa frumos, si ma scotea atat de rapid din problema mea existentiala incat am zis ca e un semn divin. Asa ca vineri seara, dupa munca, am fugit la Obor sa vad despre ce e vorba.

Si-a fost exact ca la o prima intalnire. Una nereusita, adica.. Am iesit de la metrou, afectata ca vantul m-a ciufulit si-au sa zica fetele ca-s vai de mine. M-am oprit, m-am aranjat putin si-am pornit curajoasa si increzatoare sa vad minunea. Minunea s-a dovedit a fi de fapt cel mai mic dormitor pe care l-am vazut vreodata, intr-un apartament de la etajul 10 care arata ca si cum nu mai locuise nimeni in el de cel putin o suta de ani si cu o vedere dezolanta asupra halei de la Obor. La super pretul de doar 115 euro pe luna.. Am inteles in seara aia ce simt angajatorii cand iti zic “O sa te sunam noi”.

Weekendul a trecut cam in acelasi stil. Am primit matrimoniale peste matrimoniale. Ca fata in cautare de chirie afli rapid ca sunt o groaza de barbati dispusi sa te cazeze pentru sume modice, sau chiar gratis. Singura conditie: ajutor la “menaj”. De parca nu s-ar prinde nimeni ce inseamna menajul asta..

Au urmat alte diverse vizite: o garsoniera in care aproape ma mutam, dar s-a razgandit tipa in locul careia trebuia sa ma mut; o gazda intr-un apartament de 2 camere la fel de mare (cu tot cu baie si bucatarie) ca si o camera de camin, care avea un frigider din care se scurgeau mirosuri – iar doamna respectiva imi tot povestea cat ii place curatenia; un tip care imi propunea sa stau intr-un apartament de 3 camere cu el, mama lui si pudelul lui.

Acum m-am linistit. Traiasca oamenii care cunosc oameni care cunosc oameni care au garsoniere de inchiriat. In special unele spatioase, luminoase, dotate cu de toate si in zone ok. Voi face putin mai mult pana la munca, dar in fiecare relatie trebuie sa faci compromisuri ca sa mearga lucrurile.

Din suflet sper ca asta este inceputul unei relatii stabile si ca nu va trebui sa mai ies la agatat chirii prea curand. 🙂

Mama

Cand ma mananca, eu ma scarpin! Aseara m-a mancat si m-am uitat la “Mama”. Filmul nu e rau, iar daca ai nervii tari e chiar fain.

Nu pot sa spun ca nu mi-a placut, insa apoi am dormit cu o lumanare aprinsa, ca sa nu fie bezna totala in camera.

Azi am facut putin research si am aflat ca Mama este jucata de un actor foarte slabanog care joaca numai vietati din acestea menite sa scoata toti monstrii de sub pat.

Mai jos – o poza si-un comentariu care descriu perfect senzatia pe care ti-o lasa filmul. 🙂

mama

The new and improved facebook..

24652870..care nu e nici nou, nici imbunatatit. E doar ferchezuit nitel, sters de praf si pus la loc in raft. Daca e sa-l comparam cu o activitate casnica, e ca si cum ti-ai reorganiza biblioteca (da stiu, ce termen invechit!) si in loc sa pui cartile de la A la Z le-ai pune de la Z la A.

Si-atunci ma intreb de ce conferinta de presa, de ce anunturi si preanunturi, de ce atata tam-tam? Asigura curatenia asta de primavera o crestere a cotatiei de la bursa?

About me

To-Know-Me-is-to-Love-Me

Am descoperit zilele astea ca oamenii nu stiu sa ma “citeasca”. Prefer sa nu-i bag pe toti in aceeasi oala zicand ca nu le-a placut cartea, ci sa cred ca pur si simplu nu stiu eu sa-mi prezint “the dos and don’ts”. Asa ca am decis sa incerc macar sa aduc putina lumina in acest domeniu. Aviz amatorilor!

In primul rand, daca ne cunoastem de-o ora, de-o zi, de-o saptamana sau de-o luna, nu inseamna automat ca suntem cei mai buni prieteni. Nu inseamna ca in orice moment voi fi dispusa sa te ajut. La fel, nu inseamna ca ne permitem sa ne intindem la glume. Nu zice nimeni sa stam botosi si grumpy 24/7, dar as prefera ca manifestarile de umor sa treaca intai printr-o sita deasa de bun simt.

In al doilea rand, cu limbajul tau n-am nimic. Atata timp cat nu esti marlan si te adresezi neantului, poti fi cat de slobod la gura vrei tu. Insa.. In momentul in care in fraza intra “ma-ta”, “tac-tu” sau “fa”, mie mi se ridica parul pe ceafa si te cataloghez automat la un loc cu oamenii cu care nu am ce discuta. Vreodata. In afara de astea trei cuvinte, trebuie sa exagerezi rau de tot cu bagatul si scosul ca sa ajungi sa ma zgarii pe timpan.

As prefera ca in general sa pastram o anumita limita in manifestarile de lejeritate unul in preajma celuilalt. Pana sa ne cunoastem mai dureaza, iar in momentul in care o sa fiu de accord sa ne aruncam intepaturi mai mult sau mai putin spinoase (fara rautate, fireste) o sa-ti dai seama, crede-ma. Evident, regula celor trei cuvinte se pastreaza si atunci. 🙂

Don’t ever talk down on me, indiferent cati ani sau cate scoli ai in plus fata de mine! Altfel, chiar nu ai motiv sa te superi daca am sa te consider ultimul om, fara pic de bun simt sau savoir vivre. Putina modestie nu strica. Iar daca eu nu ma laud cu IQ-ul meu triplu fata de al tau, ti-as sugera sa nu te lauzi nici tu cu faptul ca stii sa desenezi de o mie de ori mai bine decat voi sti eu vreodata (de exemplu).

Analizand la rece, nu cred ca cer prea mult. Analizand si mai la rece, singura mea pretentie e civilizatia. Si poate, cateodata, respectarea intimitatii fiecaruia.

Nimeni nu-si face casa cu pereti de sticla. O data pentru ca nu vrea nimeni sa fie vazut in pijamale seara de seara (sau dimineata de dimineata). Si-a doua oara pentru ca nimeni nu vrea sa aiba de lipit geamuri de fiecare data cand un trecator plictisit se decide sa arunce cu bolovani.

Maybe