Monthly Archives: August 2008

Dirty Dancing

Da, stiu ca ambele filme sunt destul de vechi si vazute de toata lumea, dar uite ca eu le-am vazut abia azi. Si..ce pot spune..incerc sa scap de sub vraja lor. Foarte faine amandoua si tocmai bune de vazut in echipa. Indiferent ca-s baietii de la fotbal sau bunica si strabunicul. Melodiile sunt mult prea tari si..facand o subtila corelare cu postul cu vama, acum ma intreb unde-s baietii care stiu sa danseze pe melodiile alea si daca-s ocupati. :))

Dansul final din Dirty Dancing

Scene din Dirty Dancing 2 – Havana Nights

Doua saptamani..

Peste fix doua saptamani fac 18 ani. Peste doua saptamani beau si fumez cu buletinul pe masa (in eventualitatea in care as si fuma). Peste doua saptamani pot sa fac inchisoare daca savarsesc vreo infractiune.

Se presupune ca peste doua saptamani am sa pot lua propriile decizii in legatura cu tot ceea ce e in jurul meu si ma afecteaza pe mine. Se presupune ca peste doua saptamani am sa pot face orice vreau fara gandul ca „mama nu-i de acord”. Asta, ipotetic. In realitate, ati observat ca si la 30 de ani parintii au tendinta sa se amestece in deciziile copiilor lor considerandu-i..copii?

Impossible is nothing.

Asa spune Alex aici si eu il cred, la fel ca multi alti oameni care ii stiu povestea. A reusit sa treaca prin multe, desi nu e decat un tanar de douazeci si ceva de ani. A avut parte de o sustinere cum si-ar dori multi intr-o viata de om. Si acum, aproape a reusit. E in China, isi ia cuminte tratamentul si se face bine. Ce altceva si-ar mai putea dori?
Deci, pentru cei care cred ca au ajuns la capatul puterilor, luati exemplu de la el. Si asa, poate ca o sa aflati si voi ca „Impossible is nothing”. 🙂

„Vama” ruleaza..

Si, in momentul de fata, singurele chestii care imi vin in minte sunt: 1. Cati ani are Tudor Chirila; 2. E „busy”? :”>

Hey girl, is he everything you wanted in a man?

Intrebare retorica, pentru ca eu chiar nu stiu ce vreau de la o persoana de sex masculin.

O regula primordiala ar fi totusi respectul. Si cred ca e una dintre putinele reguli care chiar merg generalizate la toata populatia feminina a planetei. Daca nu te respecta, poti incerca sa-l schimbi si sa-i impui respect. Dar, pana la urma, daca nu te respecta de la inceput, inseamna ca nu e persoana aceea facuta special pentru tine. Pana la urma, ce ti-e scris, in frunte ti-e pus, iar cel ce nu respecta sigur nu se afla la asa o inaltime.

Criteriul numarul 2? Good joke. Nu te poti axa dupa criterii. Pentru ca ceea ce-ti place la unele persoane, la unele varste, in anumite imprejurari..iti displace profund in alte circumstante.

Deci..de ce cautam perfectiunea axandu-ne pe anumite reguli si principii? Perfectiunea e de multe ori in fata noastra, iar noi o tot cautam, bifand si taind criterii si doleante de pe listuta neagra. Sfarsim obositi, alaturi de o persoana care intruneste majoritatea conditiilor, dar care ne enerveaza teribil. Si-atunci intervin toate baiurile. Tu te sictiresti, el se sictireste. Tu minti, el minte. Voi va certati. Si numai dragoste nebuna si amor ghebos nu mai e ce e intre voi. Ramane doar o perfectiune obosita, care nu te mai surprinde de ceva vreme incoace deja. Dar poate ca intr-o societate ca a noastra, exact asta ne trebuie si poate exact dupa asta tanjim. Pacat numai ca ucidem pasiunea..

Melodii de stare

JoJo – Too little, too late

Rihanna – Take a bow

Don’t tell me you’re sorry ‘cause you’re not,
Baby when I know you’re only sorry you got caught..

Mult..

Atatea lucruri sunt de spus in legatura cu saptamana trecuta, incat nu stiu cu ce sa incep. Sa incep cu drumul „national” arat si plin de gropi de 40 de kilometri care erau doar 9 pe indicator? Daca ar fi sa respect ordinea cronologica, cu asta ar trebui sa incep. Dar ce rost are sa spun si cum ne-am ratacit prin Focsani pentru ca singurul indicator din oras era ascuns intr-un copac? Eh, hai sa nu ne enervam, ca facem riduri.. 🙂

Asa..Si-am ajuns la Paraul Rece, si-am facut cursuri, si-am cunoscut lume faina, foarte faina, cea mai faina.. Si-am vizitat, si-am mers, si-am obosit, si-am gratarit, si-am facut de toate, mai pe scurt.

Si-am fost cu Mihaela, una dintre colegele de camera, la Bran, si-apoi si la Rasnov. Ne-am aventurat si noi la „Ia-ma, nene” cu gentile in spinare. Si ne-a iesit foarte fain, spre surprinderea noastra. 🙂 Si la Rasnov..la cetate..peste ce dam? Peste tir cu arcul si peste doi baieti foarte simpatici care ne-au lasat sa tragem..si sa tot tragem.. Ce-i drept..ne-au cam durut degetele apoi, dar cine zice ca n-a meritat? Aceea cred c-a fost cea mai faina zi.

Si duminica au venit ai mei de m-au ridicat de pe la Paraul Rece, si hai cu mic cu mare sa vedem transfagarasanul. Mi-e simpatic neamul lui Balea ce l-am gasit pe-acolo, chiar semanam un pic, din ce mi-am putut da seama, luand in considerare si muntele de ceturi care nu m-a lasat sa vad din lac decat un metru sau doi. Dar fie, doar mi-e neam, nu ma pot supara pe el, nu-i asa? Ma bate Doamne-Doamne altfel.

Si-am ajuns acasa luni, la 4 dimineata. Nu ma intrebati cum a fost drumul de data asta. Am dormit pe autostrada de la Pitesti la Bucuresti si-apoi pe aia a Soarelui (era noapte, deci soare canci) si-apoi de la Cernavoda la Niculitel (ne-am ratacit si-n Cernavoda, iar sa ceri indicatii la ora 2 de la un nene care se impleticeste pe trotuar a fost absolut epuizant de privit pentru mine).

And here I am now, nestiind despre ce sa vorbesc mai intai. Deci? Cu ce sa incep? 🙂