Monthly Archives: Iulie 2014

Cu sange rece

by Truman Capote.

E cel mai bun reportaj pe care l-am citit vreodata. Roman n-ar fi putut sa fie nici daca il cataloga autorul asa – sunt atat de multe detalii, mult mai multe decat ar putea vreodata nascoci un scriitor.

Naratiunea e wow. De la inceput si pana la sfarsit. Initial am crezut ca ma va plictisi, dar chiar si in ultimele pagini, cand stiam deja cum se va termina toata povestea, nu puteam sa las cartea din mana.

I-am dat cinci stele pe Goodreads, fiecare dintre ele meritata din plin.

 

Dulcea mea doamna/Eminul meu iubit

Mi-am dorit foarte mult cartea asta inca de cand eram in liceu. In principal din cauza unei epistole care mi-a parut foarte frumoasa si plina de avant artistic a lui Eminescu catre Micle – ii descria crearea Luceafarului.

La cativa ani dupa liceu am cumparat-o si-am citit-o.

Prima impresie e ca e o lucrare foarte intima. E, pana la urma, o colectie de scrisori, iar daca iti place Eminescu atat de mult incat l-ai pus pe-un piedestal, nu e recomandata. Am aflat cat de des ii ieseau cosuri si cum isi trata bubele de pe urma sifilisului. Si cum Veronica era fericita ca ei ii trecuse. Brr..

Dincolo de aspectele naturaliste, colectia mai prezinta si toate intimitatile dintre cei doi. Cele care mergeau pe ruta Eminescu-Micle in special. Toate alinturile si toate dezmierdarile si toate, toate visurile si supararile lui Eminescu. Te face sa te simti putin ca si cum ai da buzna si ai scotoci in camera cuiva, iar persoana respectiva te prinde si incepe sa te priveasca dezaprobator.

A doua impresie, la fel de pregnanta, e legata de cei doi „eroi”. In timp ce Eminescu se facea luntre si punte sa i se aprobe Veronicai cererea de pensie de pe urma sotului ei, Veronica se plangea ca nu i se scrie destul de des. Si-l credea pe Caragiale care ii spunea despre poet ca o duce intr-o continua petrecere.

Mai apoi, Eminescu ii trimitea din cand in cand si bani, iar ea era tot nemultumita de numarul scrisorilor. Si se simtea ignorata. Si cerea scrisorile inapoi. Si cerea sa nu mai fie vreodata bagata in seama. Dupa care tot ea scria prima. Ca o analogie cu vremurile noastre moderne, Veronica reiese ca o pitipoanca cersetoare de atentie. Si care se supara cand nu primea atentia exact asa cum o dorea ea.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ii trimisese scrisori siropoase lui Eminescu inca dinainte sa ramana vaduva. Si Eminescu chiar se astepta sa ea sa-i ramana fidela?

Concluzie: Cartea mi-a placut. Veronica nu. Veronica pare (din propriile ei scrisori) la fel de usoara precum e cartea de citit. Enjoy! 🙂