Monthly Archives: Mai 2014

Bookfest 2014 – veni, vidi, vici

Am fost la Bookfest. Da, stiu, un adevarat soc. 🙂

Si ca orice om care se respecta, am opinii despre asta. Si le impart in lumea larga. Pentru ca asa-s eu, darnica din fire..

Darnica, spre deosebire de patronii tuturor editurilor care si-au desfasurat marfa sub ochii flamanzi sau doar curiosi ai vizitatorilor. Inteleg.. Profit, analize de marketing, “nu putem sa vindem in pierdere”, “oamenii trebuiesc platiti si pentru zilele astea lucrate” si alte lucruri asemanatoare se vor fi spus la sedintele de dinainte, cand s-au stabilit ofertele si discounturile. Dar sa ajungi sa ai la un targ preturi mai mari decat magazinele on-line sau chiar decat librariile micute dintre Unirii si Universitate, mie mi se pare putin jenant. Editura ALL e singura care si-a mai spalat fata cat de cat – la orice achizitie te puteai inregistra intr-o tombola cu premii frumusele.

Alta nemultumire (personala, fireste) e lipsa standurilor cu chestii book-related. Nu ma refer la ceaiuri si cani si dulciuri, care erau chiar in surplus. Nici la tricouri si CD-uri – care, sa fim seriosi, nu au nici o legatura cu cititul – care erau si ele cam prea multe pentru gustul meu. Ma refer strict la semnele de carte fara de care nu se apuca nici un cititor serios nici macar de rasfoit ceva. Am gasit la un singur stand, izolat intre niste cosmetice naturale si o editura in limba turca, parca. Si erau scumpe. Prea scumpe pentru ce erau. Daca vreau semne de carte scumpe ma duc la Carturesti, multumesc.

Pe partea cu plusuri a evenimentului ar fi ca erau o groaza de standuri cu aproximativ tot ce-au tiparit editurile respective si inca mai au pe stoc. Am pierdut vreo doua ore pe-acolo fara sa pot spune ca am acordat atentia cuvenita majoritatii standurilor. Am fost foarte snoaba si am pierdut vremea mai mult pe la casele mari, mult mai putin pe la standurile cu o singura masuta. Nu stiu daca treaba asta e vina mea sau vina lor. Iar la Polirom nici n-am intrat – de ciuda ca-i faceau reclama lui Andrei Ruse care mi-a parut un mare magar la lansarea ultimei lui carti, Zaraza si chiar putin agramat cand am citit dedicatia de pe prima pagina a cartii. Sper ca atunci cand voi apuca sa citesc romanul sa mi se schimbe parerea, dar pana atunci..

Mai erau multe, multe discutii, prezentari de carte si polemici culturale dar, sincer, nu m-am simtit indeajuns de culta ca sa asist la ele. Las asta in grija studentelor la Litere si Belle-Arte si a baietilor care vor sa le agate si n-au bani de Fratelli. Intrarea la Bookfest e libera, pana la urma.

Si plusul meu personal si profund subiectiv merge la standul editurii Nemira. Nu pentru preturi, care erau mari, sau pentru aranjament, care era raft-alee-raft repetat la nesfarsit si cu prea putina imaginatie pentru pretentiile pe care le aveam de la ei. Plusul vine pentru pachetele de carti pe care le ofera: Jocurile foamei, Dune, Urzeala tronurilor – daca ati intrat vreodata in libraria lor stiti despre ce vorbesc. Ei, pachetele astea erau legate toate cu funde rosii si te faceau sa crezi ca e Craciunul in fiecare zi – atat erau de dragute. Cel putin in ochii mei asa aratau. Le-as fi luat in brate si mi-as fi facut intai poze cu ele inainte sa le desfac. Si dupa ce le-as fi citit as fi incercat sa le leg la loc si sa mi le pun in fiecare an sub brad, din nou si din nou. 🙂

All in all, Bookfest-ul de anul asta a iesit pe zero – plusurile au echivalat minusurile si n-a iesit nici prea-prea, nici foarte-foarte. Numai bun de targ de carte romanesc. Putin comunist (Romexpo, pana la urma – un Romexpo nu foarte renovat, as putea adauga), putin resemnat, oarecum pretentios si foarte scump pentru asteptarile mele. Sper ca cel de anul viitor sa ma dea pe spate. Sau poate daca m-as fi dus in weekend as fi fost data pe spate si anul asta. Nu vom sti niciodata..

***

Organizatorii aveau niste tricouri haioase pe care le-ar fi putut vinde cu usurinta si totusi au decis sa nu o faca (De ce?) – erau imprimate cu “Stai linistit si citeste o carte”. Dovada ca nu numai britanicii pot da dovada de calm.

Lucruri pe care nu le inteleg:

–          Fustele transparente din navod pe care le poarta “vedetele”. Nu se dezbracau destul pana acum copilele de liceu care se iau dupa ce vad la MTV?

–          Boy bands. Pe vremea cand Duta&co. erau tineri mergeau. Acum insa, nu.

–          Spancenele tatuate. De ce? Cand ma uit la fata vreunei tipe cu sprancepe negre si accentuate ma simt de parca as fi nevoita sa citesc sub amenintarea armei un roman de 500 de pagini scris in CAPS si cu semne de exclamare (triple!!!) la tot pasul.

–          Semnele de exclamare triple. Se accepta doar pana cel tarziu in clasa a patra, cand mama-ta te prinde ca scrii asa si-ti carpeste una ca sa-ti treaca.

–          Faptul ca Andreea Banica inca mai poarta doar chiloti in toate videoclipurile ei. Se crede Madonna?

–          Ascultatul muzicii in difuzoarele de la telefon pe strada/in ratb. Nu era “cool” sa faci asta prin 2000? Au trecut doar 14 ani intre timp..

–          De ce e Sore in camasa de forta in videoclipul ala cu dorul repetitiv?

–          Fraza: “Unul dintre hobby-urile mele este lectura. Dar pentru ca nu am timp, nu am mai citit nimic de aproape un an.”

–          Cat de greu e sa faci diferenta dintre “fi” si “fii”; sau “vi” si “vii”?

–          Cine a pacalit-o pe Hortensia Papadat Bengescu ca stie sa scrie si ca ar fi o idee buna sa publice ce-a insirat pe hartie? (this one’s personal)