Arhive blog

CFR – Pentru ca nu ne grabim nicaieri. Niciodata.

best-funny-train-picture-2012-choo-choo-motherfuckerToate brandurile au cate un motto. L’oreal ne spune ca meritam, Gillette e perfect barbatesc, Fan Courier merge oriunde, cu placere. CFR n-are motto. Si ar avea nevoie! Pentru ca in momentul in care vrei sa ajungi din punctul A in punctul B pe teritoriul acestei minunate tari in care am avut nesansa sa deschidem ochii, ar trebui sa stii exact la ce sa te astepti de la ofertantii de servicii de transport.

Weekendul acesta am fost la Timisoara. Am plecat vineri seara din Bucuresti si m-am intors luni dimineata.

Vineri seara am calatorit admirabil. Am avut priza langa mine, a fost cald, am avut loc pentru picioare si-am si ajuns cu sapte minute mai devreme. Aproape ca-i iertasem CFR-ului toate intarzierile si dardaielile capatate cu alte ocazii.

Duminica m-am urcat in tren plina de speranta. M-am gandit eu ca minunile se pot repeta. Si-a fost totul bine si frumos pana la miezul noptii. De cum s-a facut luni dimineata s-a sfarsit vraja, iar vagonul poleit s-a transformat la loc in bostan scofalcit.

Dupa jumatate de ora petrecuta in gara din Caransebes si alte Dumnezeu stie cate zeci de minute in plin camp am aflat si de ce stam pe loc: in zona Orsova s-a rupt o bucata de sina. Si acum, ditai matahala de tren cu doua locomotive si noua vagoane astepta trezirea unui oltean care sa dea cu ciocanul in sina. Superb, va garantez.

Fireste c-am avut intarziere. Fireste ca nu s-a recuperat nimic din intarzierea asta pe drumul de dupa Orsova. Fireste ca tot juma de ora s-a stat in Craiova ca sa aiba nasii timp sa faca schimb de chitantiere. Pentru ca sinele sunt de pe vremea regalitatii, pentru ca vagoanele si locomotivele nu-s cu mult mai noi si pentru ca oamenii sunt..romani, cum altfel.. De-aia un tren care trebuia sa traga la peron la 7:15 a tras abia la 8:45.

Escalada pics :D

09-03-09_211609-03-09_212709-03-09_2130

Muzeul satului banatean

Am descoperit, in sfarsit, de ce intrarea la muzeele noastre e atat de ieftina. Pentru ca noi avem ce oferi, dar ne doare in pix de treaba asta. Dupa ce’am fost ieri la zoo in Budapesta, azi am vizitat Muzeul Satului Banatean din Timisoara. Casele erau foarte faine, dar ambianta putea fi imbunatatita de mii de ori.

Parcul muzeului este, printre altele si depozit „temporar” pentru molozul din oras. Adica, multe camioane varsa acolo gramezi de caramizi, pamant si mizerie, ca intr’o groapa de gunoi oarecare. Aleile sunt neingrijite, intre case au napadit buruienile, iar lacul e murdar.

Impresia lasata de „exponate” a fost una buna. Mai ales cea lasata de scoala, care era singura cladire in camerele careia puteai intra. Insa impresia lasata de personal si de grija pe care o poarta parcului e una dezastruoasa.

Ungurii ne dau clasa nu numai in ceea ce priveste infrastructura, ci si in ceea ce priveste pastrarea patrimoniului cultural.

Cand vaca devine capra..

Pe 3 septembrie, Carturestii au considerat de cuviinta sa gazduiasca un curs de escalada montana. Vaca s’a dus, fireste la mall si a facut prezenta pe’acolo. Pentru ca, aflase ea dintr’o revistuta ca mai apoi se fac cocotari pe panoul de escalada din Curtea de Onoare a Iulius Mall.

Et, bien sur (scuzati lipsa accentelor).. la ora 21:20 (aproximativ) m’am echipat. Am intrat in niste sosoni care ma strangeau ca naiba, pentru ca asa trebuia, sa ai piciorul bine fixat in incaltaminte si varfurile rigide ca sa ai baza in ele, m’am infasurat in ham si’am purces. Peretele ce l’am avut de escaladat a fost relativ usor pana la jumatate. Dupa care se schimba unghiul de inclinare si se nasoleste treaba. Trebuie sa te tii mai mult in maini, ori treaba asta mie nu prea’mi iese. Dar e fun sa te cateri si’apoi sa te batai prin aer agatat de’o coarda. 😛

Si daca anul trecut am tras cu arcul, anul asta am facut escalada..ma intreb ce urmeaza la anul. 🙂

Carturestii

Prima data cand am auzit de Carturesti eram la ora de antreprenoriala in clasa a 10-a si ma pusese domnisoara Butuc sa citesc nuj ce articol despre ei. Si’am zis atunci in mintea mea de copil prost „Oau..cum era si in cafeneaua aia din ‘Pasiuni’.” Iar mai apoi „Ce tare! Nu’s singura din tara care are idei bune 🙂 „. Si ma mai gandeam eu „In Tulcea n’ai sa vezi asa ceva”. A naibii gura aurita ce am..

Am fost aseara la Carturestii din mall cu sora’mea si Victor. Am stat pe putin 40 de minute printre rafturi cu carti, rasfoind si comentand. Am gasit ‘Coranul’ la 24 de lei, si desi n’am citit ‘Biblia’, parca mi’as cumpara ‘Coranul’ pentru lectura. Am gasit ‘Biblia barbatilor’, iar Victor ne’a informat ca aia vrea de ziua lui (adica in mai anul viitor). Eu mi’am achizitionat ‘Scandurica’, de Dan Miron si’am hotarat ca in Bucuresti sa ma rasfat macar o data pe luna cu o vizita la ei. 😛

Per total, Carturestii te farmeca. E o librarie in care nu vine nicio vanzatoare tafnoasa sa te intrebe ce cauti si daca te poate ajuta. E un loc in care poti sa te relaxezi, sa glumesti pe seama cartilor descoperite acolo sau, de ce nu, sa’ti inveti copilul instrumentele muzicale, cum facea o doamna aseara.

Impresii de Timisoara. Part 1. :)

Nu garantez ca o sa existe curand si un ‘Part 2′ dar is prevazatoare si ma asigur din timp ca nu ma ia nimic prin surprindere.

Dupa cum ziceam, impresii de Timisoara. Pai, ma felicit ca am ales Bucurestiul pentru facultate. Ho! Nu sariti pe mine, ca n’am zis ca Timisoara e oras urat. Numa’..Bucurestiul e mai agitat, mai plin de viata si are in contingentul de locuitori si persoane pe care le pot suna cand m’am saturat de stat in casa.

In rest, totu’ bine si frumos si pe’aci. Vazut mall’ul (dar numai din parcare 😛 ), vazut Lipova (manastire+cetate), vazut una bucata Arad (terasa fara gheata si fara paie sub pretextul ‘sefu’ e plecat’), fost la zoo, vazut gaini de curte si vreo 3 tone de iepuri 😀 , ratacit pe langa Bega, baut Tequila Sunrise la o terasa (mai mult alcool ca la Tulcea, dar si prea mult grenadine).

Nu tu timisorean cu Touareg, sau Mercedes sau BMW. Dragos o sa fie dezamagit de mine. Sniff’sniff. Mai bine asa, oricum. La ce sistem de semafoare e pe’aci..ma descurc perfect cu RATT’ul sau per pedes.

Dupa o saptamana de lancezire in casa (aka literatura, integrame si nervi la sudoku), mi’am propus sa fiu rebela saptamana ce vine. Caut un strand si ma duc sa ma balacesc, fac rugaciuni si matanii sa nu ma ratacesc cat caut drumul spre mall, dau search de niste parcuri, plus..(acu chiar o sa fiu rebela) poate merg la un film. Am vazut la Ionut pe blog o recomandare pentru District 9. Pana la urma, de ce nu? O viata am. 😛

P.S.: Iar am visat ca ma marit. De data asta imi faceam parul pentru nunta. Drept pentru care, inspirata, mi’am pus aseara motu’n bigudiurile sora’mii. Zilele astea’s creata, deci.