Arhive blog

Dorel. O scurta istorie. Partea a VI-a (si ultima)

Cum te fereşti de Dorel

Nu te fereşti. Vine după tine. Iar dacă vrei să scapi de el, scapi cu greu. Cu mare greu. Imens de greu. Pentru că Dorel nu înţelege de obicei că tu NU vrei să ai de-a face cu el. El crede că vrei. Că o să fiţi cei mai buni tovarăşi sau că măcar o îţi fie superior cumva. Şi cum la asta nu se poate ajunge decât prin apropiere fizică, psihică sau de orice alt fel a descoperit Dorel, trebuie să-l suporţi. Sau nu trebuie. Depinde de ce-ti doreşti tu.

Poţi să-l ignori, şi asta e probabil cea mai eficientă metodă, deşi are şi ea dezavantajele ei. Poţi încerca să lupţi contra curentului, dar fii atent, căci poţi sfârşi electrocutat şi poţi ajunge să te alături grupului de Doreli, chiar fără să realizezi.

Dorel e peste tot. Închide ochii şi n-o să-l mai vezi. Ignoră-l şi poate dispare ca mostrul din dulap care pleca atunci când se lumina de ziuă. Ha ha! Te-am păcălit. Dorel e încă aici..

P.S.: Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu tine sau cu vreo cunoştinţă de-a ta este pur întâmplătoare şi în niciun caz voită.

P.S.2: Dorel mai e cunoscut şi sub numele de ’cocălar’, ’struţ’ sau ’pitziponc’. Acum îl ştii?

Dorel. O scurta istorie. Partea a IV-a

Dorel – ambasador

Deci, Dorel a plecat până la urmă. Şi-a luat la revedere de la eventuala nevastă şi posibilii copii, de la tovarăşi, neamuri, rude şi părinţi, şi-a strâns o mână de lucruri printre care şi hainele de duminică într-o valijoară şi-a pornit-o spre ţări mai calde. Există un procent minuscul care migrează spre ţările nordice, mai reci, dar parcă prea îi degeră lui Dorel năsucul pe acolo. Aşa că pleacă să se bronzeze pe vreun şantier din Spania, Italia, Cipru sau altă ţară mai aproape de Ecuator decât România.

Dorel lucrează. Face cam tot ce făcea şi pe-acasă, doar că pe bani mai mulţi. Ce nu realizează Dorel, însă, e faptul că dacă ar cheltui în mod normal, la fel cum făcea acasă, ar fi cam acelaşi lucru din punct de vedere al salarizării. Dar Dorel strânge bani, bagă la ciorap, din când în când trimite şi acasă, că doar de-aia s-a dus acolo, ca să facă bani din săpatul şanţurilor, să facă avere, să devină fruntaş în ’Top 300 Capital’. Dorel e ambiţios şi-şi trăieşte visul american în Europa sau Asia. Ce contează. Măcar ş-il trăieşte spre deosebire de ’fraierii ăia’ pe care i-a lăsat în ţară.

Dorel ne reprezintă cu succes peste mări şi ţări. Se integrează repede în grupul celorlalţi Doreli de pe acolo. E şmecher. Îşi cumpără haine noi şi-o maşină ’mişto’, dă volumul la maxim până se zguduie caroseria maşinii din cauza vocalizelor lui Guţă, sparge seminţe şi fluieră fete. Cam tot ce făcea şi acasă în timpul liber, dar la nivel înalt de data asta. Nu mai e ca acasă. Aici îi pare lui că şmecherii sunt respectaţi şi el e mândru să fie unul dintre ei.

Dorel învaţă prin ţări străine să folosească un computer şi să navigheze pe internet. Învaţă să intre pe mess. Şi intră. Des. Şi dă mass-uri. Multe. Cine nu ştie mass-urile lui Dorel? ’Sunt singur! Vrea vreo fată combinaţie? Da’ să nu fie urâtă..’ sau ’X-ulescu, dacă eşti online, dă-mi buzz.’ sau ’Noapte bună all’ sau ’Are cineva manele noi? Vreau şi eu..’ sunt doar câteva exemple elocvente în ce priveşte activităţile recreative ale lui Dorel. Mai departe, Dorel învaţă ce-i hi5-ul. Şi îşi face cont, îşi pune poze cu maşinile din parcarea din mijlocul oraşului, poze cu sora vreunui tovarăş pe care o prezintă drept ’o gagică bună moartă după mine’. Dorel e şmecher, v-am mai zis. De când a plecat de acasă are maşină, femei, bani şi tot ce vrea. Şi-a făcut relaţii peste tot şi e deasupra tuturor. Inutil să mai menţionez că e aşa doar în cele mai fanteziste vise ale sale, nu? Oricum ar fi, Dorel e mulţumit de starea lucrurilor. Când e întrebat dacă se mai întoarce în ţară afişează un rânjet misterios. Că el parcă ar vrea, i-ar fi dor, dar nu poate. Trebuie să muncească, nu-şi poate lua liber aşa uşor, n-are cu ce să se întoarcă, mai stă să mai strângă bani, oricare dintre motive este perfect plauzibil atunci când vrea să-şi prelungească concediul în visare.

Şi totuşi vine ziua când Dorel se întoarce în ţară. Niciodată mai mult de o lună, că altfel cică ar avea probleme cu patronul. E întâmpinat cu lacrimi: ’băiatul mamei’ s-a întors acasă. ’Şi cum a crescut!’ ’Şi ce maşina şi-a luat!’ etc. etc. etc. Dorel jubilează. E exact ce şi-a dorit. O mulţime de oameni care să-l laude, să îl aprecieze, să se bată aproape pentru atenţia lui de român întors din afară. Ei, dar Dorel e băiat deştept. Ştie ce vor toţi. Aşa că le-a adus la fiecare câte ceva. Dacă nu le-a adus, se scuză cum ştie el mai frumos, zice c-a uitat şi promite ca data viitoare să aducă ceva şi pentru străbunica în legătură cu care el spera c-o să moară şi-o să-i lase lui casa drept moştenire până se întoarce. ’A naibii baborniţă. O să ne îngroape pe toţi. Lasă că e diabetică. Îi aduc ciocolată data viitoare. Multă!’, se gândeşte Dorel mustăcind diabolic şi întocmind un plan care să o dea pe spate la propriu pe biata femeie. Dacă ar fi citit ’Enigma Otiliei’ Dorel s-ar fi crezut Stănică Raţiu. Aşa, se crede doar şmecher.

Dorel. O scurta istorie. Partea a III-a

Viaţa lui Dorel

Ce vrea Dorel de la viaţă? Lucrurile obişnuite. O ’căsuţă’ cel puţin cât Palatul Parlamentului, o zi petrecută în compania lui Gigi Becali, care să-i explice pe larg cum e cu lumina şi cu războiul, o maşină nou-nouţă (’manca-o-ar tata’) la vederea căreia să crape de ciudă toţi vecinii, un sistem audio cel-mai-cel care să facă geamurile ferfeniţă şi bani pe care să-i întoarcă cu lopata cu care altădată săpa şanturi, bani cu care să-şi repare geamurile. Ah, ce vremuri glorioase îl aşteaptă pe Dorel.

Vizualizând asta, Dorel se ridică din pat la ora 6:00 am blestemând. ’România e patetică’, se gândeşte el. Cum să trebuiască să te trezeşti atât de devreme? Ăştia nu au auzit de drepturile omului? Mai ales acum că am intrat în UE. Ce naiba! ’Şi uite de-aia rămâne România fără oameni care să muncească. Din cauza Guvernului, dom’le!’, meditează Dorel, vizibil îngrijorat de migraţia forţei de muncă spre meleaguri mai vestice unde ’munca-i muncă şi banu-i ban’. Păi, nu? Dorel ştie el ce ştie. Ştie, de exemplu, că pe un şanţ pe care ia în România 200 de euro, în Spania ar lua chiar 1000 sau mai mult. Îşi face socotelile şi decide să plece.

Dorel. O scurta istorie. Partea a II-a

Cum îl recunoşti pe Dorel. Semnalmente

E simplu. De regulă umblă în haită. Mai ceva ca fetele când se duc la baie. E întotdeauna cu băieţii lui şi cu încă câţiva puşti care îi admiră şi cărora le sunt idoli. Are telefon cu cameră foto şi mp3 player. Nu l-a interesat să-şi cumpere şi căşti pentru telefonul ăsta aşa că muzica o poate asculta oricine se întâmplă să fie prin preajmă, fie că vrea, fie că nu. Totul din generozitatea lui Dorel şi a amicilor săi.

Dorel bea bere din sticla PET de 2 litri, campat pe o bancă în parc pe timp de vară, iar dacă-i frig, pe la cineva pe-acasă.

E îmbrăcat întotdeauna îngrijit. La muncă poartă cea mai sexy dintre salopete, iar în timpul liber optează ori pentru pantalonii sport de la Adibas şi bluza Puna ori pentru blugii D&C şi geaca de la Naic, asortate mirobolant cu încălţările sport argintii sau galbene scoase de cei de la Reedok cu ocazia colecţiei toamnă-iarnă 2008. Nu-i lipsesc ochelarii de soare cu rame strălucitoare, indiferent că e vară, toamnă sau iarnă, că plouă, ninge sau e senin, că e zi sau noapte, că e înăuntru sau afară. Ca semnalment fizic mai poate fi oferită şi freza. E asimetrică de cele mai multe ori, cu vreo 3 kile de gel răsturnate peste sărmanul fir de păr şi-aşa îmbâcsit de fixativ şi fum de ţigară. Băiatul e vopsit în freză, apropiindu-se de ideea de metrosexual dacă şi-ar şi îngriji apoi podoaba capilară proaspăt spoită cu vopsea de la magazinul din colţul blocului.

Ca şi comportament, pe Dorel îl identifici simplu. Pui o fată îmbrăcată în fustă scurtă să se sacrifice şi să treacă prin faţa lui. Dacă fluieră şi vociferează, ţi-ai găsit omul. Dacă nu, încearcă la grupul de la colţul celălalt de stradă. E ca în bancurile cu moldoveni aflaţi la nuntă unde identifici mirele după treningul nou. Adică al naibii de uşor. Căci Dorel nu se ascunde după deget, asumându-şi acţiunile şi repercusiunile acestora. Nu îi este întotdeauna uşor să facă lucrul ăsta, dar e băiat mare şi trebuie să devină responsabil dacă vrea să aibă baftă la fete.

Aşa i-a explicat unul mai mare ca el: că fetelor le plac băieţii responsabili, dar răi. În concluzie, Dorel e băiatul perfect pentru oricine. Nu e sexy şi rău, dar e rău şi responsabil. Ofertă mai bună ca asta nu găseşti nici la Altex, deci săriţi, fetelor, până nu încep aştia să pună condiţii mai grele la credite. Până la urmă, ce dacă l-ai cumpărat pe Dorel în rate, ducându-l cu zăhărelul puţin câte puţin. Acum e al tău, nu?

Dorel. O scurta istorie. Partea I

Cine e Dorel. Definiţie

Dorel şade fălos în fruntea unui colectiv numeros, asemeni unui brav conducător de oşti. Dorel e mândru să vorbească şi să acţioneze în numele altora ca el. Îl face să se simtă puternic. Atotputernic. De fapt, Dorel nu face altceva decât să dea cu sapa, respectiv târnăcopul sau să stea degeaba şi are drept hobby săpatul şanţurilor, scuipatul cojilor de seminţe şi fluieratul fetelor.

Dar Dorel nu e doar unul. Ca el sunt mulţi. Să-i numim Dorel1, Dorel2 ş.a.m.d. până la Doreln. Pentru că, până la urmă, fiecare dintre noi cunoaşte un astfel de Dorel, indiferent că interacţionează cu el în mod direct sau doar aude de acţiunile lui măreţe.