Arhive blog

Copii fara Craciun

O cheama Marinela Argentina, are zece ani si ochi mari si albastri. Intamplarea face ca ea sa fie una dintre finutele familiei. O alta intamplare, mai nefericita, face ca acest copil sa nu fi avut niciodata pana acum parte de sarbatoarea Craciunului.

Marinela a aparut ca un copil “accident”, la fel ca multi altii. Ghinionul ei e ca acest accident i s-a intamplat unei femei care nu vrea sa-i fie mama. Si nici nu se simte in vreun fel obligata sa aiba grija de ea, desi statul o plateste (cu o suma mica, e-adevarat) pentru asta. De ceva timp a lasat-o la bunica ei, o femeie prea putin capabila sa aiba grija de ea insasi chiar si atunci cand era mai tanara. In timpul asta, mama Marinelei isi ia bataie de la un barbat oarecare. I-a spus fetei ca nu o mai suporta si ca nu vrea sa o mai vada. Si e multumita cu viata ei.

Marinela nu crede in Mos Craciun. Nu pentru ca si-ar fi surprins parintii cu cadourile dosite pe undeva, ci pur si simplu pentru ca in zece ani de existenta Mosul nu a venit la ea nici macar o data. Intrebata cand este ziua ei, poate sa-ti spuna ca e pe 7. Nu stie daca e in luna iunie sau iulie – nimeni nu i-a zis vreodata “la multi ani” sau i-a serbat ziua in vreun fel.

In fiecare sambata, Marinela stie ca trebuie sa faca baie. Asa ca isi incalzeste singura apa si se spala asa cum poate. Trebuie sa o ajute apoi si pe bunica ei. Si sa-si spele hainele singura. Pentru ea, o zi normala incepe la ora 6 dimineata, sau chiar mai devreme. La zece ani trebuie sa aiba grija de ea, de o batrana si de-o casa. Cine sa mai aiba timp si de Craciun?

Marinela nu e singurul copil abandonat fara sa apara in statisticile de gen. Nu e nici primul, nici ultimul copil pentru care niste adulti iresponsabili vor incasa bani de la buget. Nu e singurul copil inteligent care nu va avea sansa sa plece din mizeria in care a fost aruncat de “oamenii mari”. E unul dintre miile de copii care va creste fara sa stie ce ar trebui de fapt sa fie Craciunul.

Anunțuri

Caught between

Everyone knows books are magical. However, for me this bears more truth than for the others.

A week after starting The Grapes of Wrath I learned I had to search for a new place to stay. And while reading Austen’s Mansfield Park I found a lovely and quite cheap studio that became all mine. Perhaps it’s my wishful thinking, but every time I start a new book its life starts influencing mine.

I’ll say just this: the book I’m reading now has a very bad influence over me.

I’ve been “good” for so long that I forgot how to handle the “bad”. And it’s back and it wants to take me places I’ve never been before. Places I never wanted to go to before and which I find numbly comforting these days. And everything but my common sense pushes me towards them. At this point I don’t know if it’s better to be honest and a little bored or spontaneous and a little lonely.

Lucruri pe care nu le inteleg:

–          Fustele transparente din navod pe care le poarta “vedetele”. Nu se dezbracau destul pana acum copilele de liceu care se iau dupa ce vad la MTV?

–          Boy bands. Pe vremea cand Duta&co. erau tineri mergeau. Acum insa, nu.

–          Spancenele tatuate. De ce? Cand ma uit la fata vreunei tipe cu sprancepe negre si accentuate ma simt de parca as fi nevoita sa citesc sub amenintarea armei un roman de 500 de pagini scris in CAPS si cu semne de exclamare (triple!!!) la tot pasul.

–          Semnele de exclamare triple. Se accepta doar pana cel tarziu in clasa a patra, cand mama-ta te prinde ca scrii asa si-ti carpeste una ca sa-ti treaca.

–          Faptul ca Andreea Banica inca mai poarta doar chiloti in toate videoclipurile ei. Se crede Madonna?

–          Ascultatul muzicii in difuzoarele de la telefon pe strada/in ratb. Nu era “cool” sa faci asta prin 2000? Au trecut doar 14 ani intre timp..

–          De ce e Sore in camasa de forta in videoclipul ala cu dorul repetitiv?

–          Fraza: “Unul dintre hobby-urile mele este lectura. Dar pentru ca nu am timp, nu am mai citit nimic de aproape un an.”

–          Cat de greu e sa faci diferenta dintre “fi” si “fii”; sau “vi” si “vii”?

–          Cine a pacalit-o pe Hortensia Papadat Bengescu ca stie sa scrie si ca ar fi o idee buna sa publice ce-a insirat pe hartie? (this one’s personal)

Povestiri din gara #2

–          Vai, dar ce voce frumoasa aveti!

–          Uhm.. multumesc.

–          De la firma X va deranjeaza, de la Constanta. Ar trebui sa lucrati la Radio Vacanta..

 

–          Etc. etc. etc..

 

–          Cu cine am avut placerea?

–          Paula Bâlea.

–          Bâlea? Ca lacul?!

–          Da, fix ca lacul..

La mine la munca e frumos..

..puteti sa-mi dati adresa dumneavoastra de mail?

Sigur. Notati: paula, underline, b-a-l-e-a.

Deci: paula, underline, DUMITRU-ANA-LUCIAN-..

Nu, nu. BARBU-ANA-LUCIAN-ELENA-ANA.

Deci DUMITRU-BARBU-ANA..

Nu, domnule.. Balea Lac, Balea Cascada. Cu “B”, de la Barbu.

A, asa.. Da. Va dau pe mail..

 

Colegii mei s-au amuzat copios in birou. Nenea in schimb n-a gustat gluma (care era a lui, de altfel) si nu mi-a mai dat nimic pe mail..

Cum sa agati in Bucuresti

Te duci in pasajul de la Universitate si astepti cu niste prieteni un alt prieten care intarzie. De preferat pe la 6 jumate seara, cand e vanzoleala mai mare. Acolo, s-ar putea sa ai bafta sa-l vezi pe un tanar domn facand flotari in timp ce prietenii lui stau pe margine si se amuza. Tu te pui si numeri descrescator, ii spui ca a facut 3,2 flotari, iar la sfarsit aplaudati cu totii. El vine la voi, se prezinta si, in timp ce flexeaza bicepsul, spune ca a facut asta din cauza unei provocari pe care trebuia sa o respecte. Daca esti interesata, s-ar putea sa-ti dea si numarul.

Fireste, asta merge doar daca esti fata. Baieti, mult success in a gasi fete care fac 10 flotari cap-coada. 😛

Cine are urechi de auzit..

Sa vezi paiul din ochiul altuia poate fi in regula pana la un anumit punct. Dar sa nu-ti vezi lungul nasului in momentul in care faci o asemenea analiza e impardonabil.

Nu ma intereseaza ca esti o printesa rasfatata si ca maica-ta nu ti-a dat niciodata o palma peste ceafa spunandu-ti sa taci si sa stai in banca ta. Nu ma intereseaza ca pana acum toata lumea te-a ridicat in slavi si nimeni n-a avut curaj sa-ti spuna cat esti de vulgara.

Uite o declaratie care o sa te uimeasca: Esti nesimtita, lingusesti ca sa primesti ajutor, dar niciodata nu te simti datoare sa ajuti inapoi, si-ti bagi nasul peste tot in speranta ca vei putea gasi un nou subiect de barfa. Te dai sensibila, dar in realitate n-ai simti o intreaga conserva de mazare pusa direct sub fundul tau. Sper sa pice un asteroid pe tine! 🙂

About me – part 2

Am incercat de multe ori, dar nu am reusit niciodata sa ma autoeduc in dinamica unei relatii. Pur si simplu nu pot sa pricep “de ce”-urile pe care le implica un el si o ea care nu mai vad pe nimeni si nimic in jurul lor. Mi se pare nefiresc si infricosator.

Pentru cei care ma cunosc superficial, o sa para ca-s ipocrita. Pentru cei care au interactionat cu mine doar pe blog o sa para ca ma laud. Pentru rude si cativa dintre prieteni va pare ca am innebunit ca scriu asa ceva. Dar hai sa dam cartile pe fata..

Nu sunt fana a brizbriz-urilor sentimentale. Apreciez un gest frumos oricand. Dar daca te-ai apucat de dragalasenii (in limite rezonabile), macar fii constant. Eu nu voi fi.

Nu cred ca daca am un prieten (si poate, mai tarziu, un sot) trebuie sa fac din el centrul universului meu. Exista oameni care merita sa fie acolo, si sunt acolo, si nu vor fi dati la o parte doar pentru ca noul domn saruta bine. Exista posibilitatea sa ma plictisesc rapid, asa ca de ce m-as chinui sa te sui pe piedestal?

Mi s-a spus c-as fi pe jumatate baiat. Sincer, mi se pare o declaratie incompleta. Versiunea mai aproape de adevar ar zice baiat semi-marlan. Problema este ca, exact ca acest specimen, nu-mi dau arama pe fata de la inceput. Imi pare rau pentru deziluzie.. Dar nu prea tare.

Dupa cum ziceam..dinamica relatiei. Imi scapa mereu printre degete perioada de acomodare de la inceput, la fel ca si inceputul sfarsitului. In special inceputul sfarsitului. De ce sa astepti sa se schimbe ceva? Ce sa se schimbe? De ce sa trebuiasca sa te explici in fata altuia? De ce sa stai si sa incerci sa dai cheie la o masina pe care ai lasat-o doua zile cu farurile aprinse? Daca e, e; daca nu e, ghici ce poate sa insemne asta..

Nu, n-am innebunit, nu-s laudaroasa din fire si nici nu bat saua sa priceapa iapa. E doar articolul de duminica seara care incearca s-o prezinte pe Cowish asa cum e ea: alter-ego-ul unui baiat de treaba de la Poli.

Change of perspective..

Niciodata nu l-am luat in seama pe Bendeac. Intotdeauna am crezut ca e un pokemon obisnuit, care defileaza in pantalonii lui stramti incercand sa suceasca gaturi de domnisoare, si cam atat. Stiu ca a facut niste show-uri pe la TV pe care eu le consider de prost gust si ca acum s-a apucat de teatru, tot la TV. Kudos pentru treaba asta! Si mai stiu ca jurizeaza la „Romania danseaza”, fara sa-mi dau seama inca de ce..

Astazi insa am gasit pe minunatul www o scrisoare deschisa, semnata Mihai Bendeac, care m-a uns la suflet in feluri in care nu stiam ca pot fi unsa. Mai ales de catre Bendeac..

Mai jos gasiti si scrisoarea. Cititi si judecati singuri!

Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta „decaportabila” căci cu motoreta e mai simplă viața în oraș). Pun eu 3 litri fără plumb și intru să plătesc. In fața mea, o doamnă. Achită. Scot și eu banii din buzunar și n-apuc să-i întind că în incintă pătrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani.

 Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, șapcă Adidas, creier Adidas.

 – Cine p..a mea și-a lăsat motoreta aia la pompă că a încurcat tot acolo ?!

 – Eu. Dar de ce am încurcat ?! (Mă recunoaște, dar după 3 secunde de pauză se decide să nu lase garda).

 – Păi de ce-ai lăsat-o acolo ?!

 – Păi, unde s-o las ? Dacă eram cu mașina, unde o lăsam până achitam benzina ?!

 Benzinarul, intervine și el:

 – Cu ce a încurcat domnule ?! Plătește și pleacă.

 – Păi ce p..a mea baaaaa !!! Am ajuns să stau ca prostu’ după o motoretă ?!

 Eu zic:

 – Păi, cine vă pune ? Stați ca deșteptu’ …

 – Mă iei la mișto ?! Ce p..a mea !!!

 Ies afară. Mașina ghertoiului, un BMW X6, era parcată la 3 milimetri de scuter.

 Zice:

 – Poate mi-o zgârii.

 Nu i-am zgâriat-o. Am plecat și m-am oprit după 200 de metri. Am tras pe dreapta și am plâns protejat de cască.

 Da ! Recunosc ! Am plâns ! Am plâns pentru că mi-am imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost un roman obișnuit și nu „vedeta” de la televizor. M-ar fi omorât ? Am plans pentru că ăștia vor ajunge atât de mulți încât ne vor îngropa. Am plans pentru că pe ăla nu-l va întreba nimeni din ce bani și-a luat BMW-ul. Am plâns de ciudă că ne vor strivi visele.

 Am plâns pentru frate-meu care are neșansa de a crește lângă ei. Am plâns pentru că am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodată căci nu vreau să trăiască în lumea ăstora. Căci lumea va fi a lor ! Nu vă mințiți ! Nu vă amăgiți ! Va fi lumea lui Salam și a lui Guță ! Lumea cămătarilor, șmenarilor, maneliștilor, cocalarilor, burtoșilor, nesimțitilor.

 Pentru că nevestele și gagicile ăstora sunt mereu gravide ! Pentru că fiecare au câte 4-5 copii.

 Apoi m-am revoltat ! Și m-am gândit ce mult mi-aș dori să am pistol legal, cu permis și de câte ori se întâmplă să dau peste un animal ca ăsta să trec pe lângă el și să-l înjur în șoaptă de mamă. El va lua foc și mă va lovi. Eu scot pistolul și poc ! Direct în cap ! Legitimă apărare. Cât despre faptul că aștia fac copii, cu regret vă spun că ușor-ușor devin extremist în cel mai dur sens al termenului …

 Dragi cocalari, mârlani, mitocani, manelisti,

 Ați câștigat. Voi și ai voștri v-ați fu…t nevestele, amantele sau prietenele prost (căci numai prost puteți, conform aceluiași coeficient de „inteligență”) și iată că sămânța voastră mizerabilă dă rod. Ne acaparați. Ați reușit să vă „educați” progeniturile hidoase în spiritul kitch-ului, mitocăniei, nesimțirii, manelismului infect … Felicitări ! România e pe cale să devină a voastră. Dar, atâta timp cât încă mai putem și noi respira, vorbi, privi, dați-ne voie să râdem de voi. Dați-ne voie să vă ironizăm. Nu vă fie teamă. Sunteți pe drumul cel bun și-n curând veți ajunge atât de puternici încât să-i luați pe ăștia ca mine și să-i dați la lei.

 Până atunci însă …

 •

 1. Cojile de la semințele scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu încolțesc ! Vă jur ! Știu că voi n-ați prea mers pe la școală, dar credeți-mă pe cuvânt că am făcut biologie în liceu. N-o să crească niciodată floare sau bostan din ciment. Așa că folosiți un cornet.

 •

 2. Dacă folosiți cornet (puțin probabil) vă implorăm să rupeți foi din Manele „almanahe” magazin, ca Marin Preda și Eminescu n-au nicio vină.

 •

 3. Tricoul mulat se poartă pe un corp perfect. Știu că în lumea voastră perfect înseamnă atât mers la sală și înghițit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu’, cât și burta de bere și ceafa plină de slană. Noi însă ne facem datoria …

 •

 4. Nu ne deranjează că ascultați manele (unde carte nu e, nici cultură muzicală nu e) atâta timp cât „ascultați” nu se transformă în „ascultăm”. Orice aparat de redat muzică are un buton pe care scrie volum …

 •

 5. Știu că banii sunt singurul vostru Dumnezeu și dacă ai bani ești „de valoare”, dar există niște „chestii” de noi le plătim și ele se numesc impozite la stat. Știu că un manelist de-al vostru i-a facut „prințesei lui” înmormântare de 50 de mii de euro fără să-l întrebe cineva despre proveniența banilor, dar dacă reprezentanții voștri conduc finantele, poliția și justiția din Rromânia, puneți-ne și nouă o vorbă bună … Mulțumim anticipat. Și am văzut că mulți sunt alături de voi când, prin lege, se încearcă să fiți puși să plătiți impozite sau să vă declarați averile. Mai bine ieșiți în stradă pentru „România săracă”. Săraca de ea !

 •

 6. Vă rugăm mult să nu mai filmați videoclipuri la operă. V-am dat televiziunile și presa, lăsați-ne la schimb opera și teatrele !

 •

 7. „De puta madre” înseamnă „pizda mătii”. Ne bucurăm că majoritatea purtați tricouri cu această sintagmă. Inseamnă că mesajul nostru a răzbătut până la voi.

 •

 8. Ne arătăm realmente îngrijorați de această cumplită molimă care a cuprins întreaga comunitate cocalărească și anume foto fobia. Știm că medicii nu sunt de-ai voștri că, nah, au făcut școală multă ai dracu’ tocilari, dar puteți apela cu încredere. Probabil e ingrozitor să fii nevoit să porți ochelarii de soare și-n baie …

 •

 9. Suntem încântați că ați învățat să folosiți programe gen „Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decât să vezi o minune cârlionțată, în rochie de leopard și 5 kile de aur pe prima pagine din „The sun”. Și suntem încântați că în pozele de Hi5 vă înconjurați de stelute, brizbrizuri …

 •

 10. Faptul că reușiți să manevrați câte 3 telefoane mobile în același timp este o calitate demnă mai degrabă de un homo decât de un homo sapiens. Deci, iată că teoria lui Darwin se sustine …

 •

 11. Pantofii cu botul ridicat semnifică ceva religios ? Sau e chestie de potență, temporară și ea ca și tinerețea ?

 •

 12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasă și parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Știm că trebuie și cocalarul sărac să aibă o ocupație, dar …

 •

 13. Apreciem faptul că mergeți toți pe scutere fără cască ! Ne dați speranțe … Dar, vă atragem atenția că atunci când pe un motor, o motoretă, o bicicletă sau pe un scuter se află un el și o ea, „dintre care” el are cască și ea nu, asta se traduce prin: „Mori, fă, în morții mă-tii !”. Mă rog … Asta nu le deranjează pe femeile din România întrucât atitudinea reprezintă o normalitate în relația dintre sexe în țara noastră.

 •

 14. Am eu și familia mea toate motivele să fim ”snobi” cum ni se spune, să preferăm prieteni și societatea de străini, unde suntem primiți și apreciați la valoarea noastră și nu după sumele de bani ascunse în beci sau valoarea mașinii strecurată din Germania.

 Ar mai fi multe de spus, dar dacă ai parcurs această „scrisoare” înseamnă că deja ai citit de două ori mai mult decât toată familia ta în întreaga ei existență. Nu vreau să te obosesc.

 Ne-ați furat țara și pentru asta nu vă iert.

 Ne vedem la mall,

 

Cu drag, Mihai Bendeac

CFR – Pentru ca nu ne grabim nicaieri. Niciodata.

best-funny-train-picture-2012-choo-choo-motherfuckerToate brandurile au cate un motto. L’oreal ne spune ca meritam, Gillette e perfect barbatesc, Fan Courier merge oriunde, cu placere. CFR n-are motto. Si ar avea nevoie! Pentru ca in momentul in care vrei sa ajungi din punctul A in punctul B pe teritoriul acestei minunate tari in care am avut nesansa sa deschidem ochii, ar trebui sa stii exact la ce sa te astepti de la ofertantii de servicii de transport.

Weekendul acesta am fost la Timisoara. Am plecat vineri seara din Bucuresti si m-am intors luni dimineata.

Vineri seara am calatorit admirabil. Am avut priza langa mine, a fost cald, am avut loc pentru picioare si-am si ajuns cu sapte minute mai devreme. Aproape ca-i iertasem CFR-ului toate intarzierile si dardaielile capatate cu alte ocazii.

Duminica m-am urcat in tren plina de speranta. M-am gandit eu ca minunile se pot repeta. Si-a fost totul bine si frumos pana la miezul noptii. De cum s-a facut luni dimineata s-a sfarsit vraja, iar vagonul poleit s-a transformat la loc in bostan scofalcit.

Dupa jumatate de ora petrecuta in gara din Caransebes si alte Dumnezeu stie cate zeci de minute in plin camp am aflat si de ce stam pe loc: in zona Orsova s-a rupt o bucata de sina. Si acum, ditai matahala de tren cu doua locomotive si noua vagoane astepta trezirea unui oltean care sa dea cu ciocanul in sina. Superb, va garantez.

Fireste c-am avut intarziere. Fireste ca nu s-a recuperat nimic din intarzierea asta pe drumul de dupa Orsova. Fireste ca tot juma de ora s-a stat in Craiova ca sa aiba nasii timp sa faca schimb de chitantiere. Pentru ca sinele sunt de pe vremea regalitatii, pentru ca vagoanele si locomotivele nu-s cu mult mai noi si pentru ca oamenii sunt..romani, cum altfel.. De-aia un tren care trebuia sa traga la peron la 7:15 a tras abia la 8:45.