Monthly Archives: Ianuarie 2010

Haz de necaz.

Moare un om, ajunge el in iad, acolo il intampina Dracul si-l intreaba:

-Tu ce fel de iad alegi, iad normal sau iad studentesc?

La care omul se gandeste ca a fost un om normal si alege iadul normal. Ajunge el acolo, toata ziua distractie iar seara vine Dracul si le bate la toti cate un cui in fund. Asa se intampla si a doua zi, la fel de multa distractie, iar seara vine Dracul si le bate cuiul. Trece mai mult timp si se hotaraste omul sa treaca in iadul studentesc, ca poate e mai bine acolo. Prima zi a trecut in distractie totata, a doua zi la fel, o luna, doua.. Peste trei luni vine Dracul cu o lada de cuie si zice:

-Ei si baieti, o venit sesiunea!!!!!!

Anunțuri

Emotie de sesiune

eu: maine am primul examen

eu: si nu stiu nimic

love: fa’ti rugaciunea si mergi si bea

UPU de Bucuresti? Si care’i diferenta?

Un concurs de imprejurari mai mult sau mai putin nefericite a facut sa ajung azi la Spitalul Universitar. Cu o tipa care are ori febra musculara ori gastrita. Niste nene si tanti cu vreo 10 ani de studii de specialitate nu s’au putut decide ce e, asa ca s’au gandit sa ajute colegii de la farmacie si sa’i stabileasca ca diagnostic treaba care trecea cu pastile.

Facand o paralela cu experienta de asta vara, cand am stat la triaj cu bunica la spitalul din Tulcea, aci lucrurile merg oarecum mai repede. Dar si mai indecis. Receptie, triaj, chirurgie, dar stai ca nu e nicio chirurgie la parter, receptie, politrauma, ginecologie, politrauma.

Eu am stat pe hol si’am cascat ochii pe la afise si atentionari. Si m’a amuzat teribil faptul ca pe toate usile scria „Va rugam nu stationati in fata usii, pentru a evita pericolul de contaminare”. Chiar si pe usile de la desocare, oftalmologie sau ginecologie. Adica, infarctul, miopia si sarcina sunt contagioase? Pa bune? Pai atunci sa ma izoleze cineva ca le dau miopie, frate, e periculos. Si, la fel, nu pricep cum sta treaba in cazul in care in spatele usii e un focar de gripa.. Daca se deschide usa si eu stau langa ea si nu in fata ei, microbilor si virusurilor le ia mai mult timp sa ajunga la mine si am timp sa fug? Adica ii vad pe aia care stateau in fata usii ca incep brusc sa tuseasca si sa’si vomite matele, ma prind, si’o iau la fuga? Faina treaba, sunt atentionata din timp, iar spitalul se spala pe maini. „Frate, eu le’am zis sa nu stea in fata usii ca se imbolnavesc. Ce, acu vor tratament moca pentru ca s’au infectat aici sau ceva? Pune avocatii pe ei..”.

Alta treaba dubioasa de pe’acolo e faptul ca’s multi asistenti tineri. De asistente nu ma leg, ele treceau pe’acolo, in halatele lor roz si tineau gura inchisa. Asistentii se stransesera insa la cafeluta intr’un colt, impreuna cu un doctor sau doi. Si vorbeau. Tare. Mai scapa o injuratura, un du’te’n.. un.., intelegeti voi. Acum, intrebare de om prost: Ce fel de reclama e asta? Adica, in calitate de pacient auzi discutia asta din greseala, prinzi injuratura din zbor, dar in niciun caz nu te gandesti „Mama, ce i’a zis’o p’asta, ce tare’i tipul. Gagiul ASTA vreau sa ma opereze pe cord deschis!”. Nu. Ai sa zici „Uite ce idiot, injura ca porcu’ aicea”. Si daca esti trecut de 60 o sa mai adaugi si un „..tineretul din ziua de azi..”

Concluzionand tot ce’am zis mai sus, cred ca nu spun vreo minciuna daca zic ca in spitale e la fel peste tot. La Urgente, cel putin, adica pana apuci sa’ti suni pilele si sa cumperi plicuri de la librarie. Indiferent daca esti la Tulcea sau la Bucuresti.. Adevarat ca noi n’avem asistenti tineri care sa se ia la intreacat in ascutimea limbii. Dar cred ca ne descurcam destul de bine si fara ei.

Upgrading lifestyle

Tulcea e diferita de Bucuresti. Asta e un fel de “viata e complexa si are multe aspecte”, adica un fapt de la sine inteles. Si ca sa’mi sustin ipoteza, vin cu un exemplu banal de stupid (sunt plina de stupiditati zilele astea, dar bag sesiunea in fata si zic ca ea’i de vina). Am fost aseara in Club 99 la stand’up comedy cu Vio, Costel si Teo. Vio e cam varza, Costel e sweet la orice mod vreti sa interpretati asta, iar Teo.. Ei bine, obsesia mea pentru munca lui nu mai e de mult un secret.

Zic deci ca am fost sa’i vad si sa’i aud. Asta fiind implinirea unei alte rezolutii facuta in conversatiile cu tipul misto prin septembrie: „Sa merg sa’l vad pe Teo.. Muhaha.” Done.

Si revenind la inceputul postului.. Unde puteam eu sa merg sa’l vad pe Teo in Tulcea? Nu puteam, of course, caci oricat de grozava pare Tulcea in clipul de mai jos, nu stiu unde s’ar fi gasit oameni care sa vina la un astfel de show. La mintea cocosului carevasazica faptul ca n’ar fi fost deloc profitabil sa bata drumul pana acolo.

Deci, da. Bucurestiul e plin de oameni prosti si rai, de batrani cu capsa pusa care se trezesc dimineata si „What to do, what to do?..Stiu, ma duc si ma ratoiesc la tineret in RATB. Nemernicii aia, fire’ar ei sa fie, ptiu..”, de noxe, de gropi, de facultati, la naiba.. Dar are si cluburi cosy, spectacole de calitate, teatre cat cuprinde (nu ca as fi fost pana acu la vreunul, dar zic asa) si parcuri. Si e altceva. Si acum inteleg de ce Drojdie se intorsese asa schimbata anul trecut in vacanta de Craciun. Ea o luase cu chestiile astea de la inceputul semestrului, nu ca mine, care sunt o putoare si’o comoda (fac mea culpa, da stati linistiti, fac degeaba).

Deci asa ma. Vreau sa dau upgrade la viata mea si la mine in general. Prin aprilie vreau sa merg la Lacul Lebedelor, sa vad cum nu reusesc aia sa’si rupa gatul pe gheata spre deosebire de mine, iar peste un an sau mai putin merg iara sa’l vad pe Teo, ca schimba iara glumele. Is un fel de rezolutii de 2010 pe rit vechi, ca ala nou s’a dus de mult.

P.S.: Ma intorceam din 99 si cautam o trecere de pietoni cu gagica cu care fusesem, filosofand in acelasi timp:

„- Stii ce vreau eu sa ma fac cand o sa fiu mare?

– Trecere de pietoni?

– Stand’up comediant, ba!

– Prea tarziu, esti deja la poli..”

Tulcea..

Via: Cipalaul care rullz

And, of course, by courtesy of YouTube. 😛

Mi se’acreste de’atata amar..

Pentru ca in urma Craciunului m’am facut asemeni purcelului ingurgitat cu ocazia mai sus numitei sarbatori, m’am gandit sa trec pe hrana bio si detoxifieri. Am dat search pe google (all praise Google!) si’am dat de’o tanti faloasa tare ca ea a mancat cate un grapefruit in fiecare seara cam vreo doua saptamani si apoi maseuza i’a zis ca s’a subtiat vizibil. Ma, is niste simple fructe, m’am gandit ca n’o sa mor. Deci azi, „Day One”..

Pasul 1: mers in Real, cumparat grefe rosii..vreo 5.

Pasul 2: ingurgitat una bucata grefa..

Acu pricep de ce’o slabit tantea aia de pe urma grefelor. Dupa atata amareala, zau ca nu’ti mai vine sa bagi nimic in gura..

my bilingual sin?

Nu stiu cati dintre voi ati avut o copilarie obsedata de Ionel Teodoreanu si al sau “La Medeleni” (probabil foarte putini spre nici unul) dar mie mi’a placut foarte mult. Si imi vine mai mereu in minte fragmentul de mai jos. Nu scriu versuri si in cazul meu nu e vorba de franceza. Dar cand e vorba de sentimente, mai repede as raspunde “Me too” decat “Si eu”.

“Dănuţ nu scria versuri decît în franţuzeşte, limba lecturilor. Era singura mustrare pe care i-o făcea Mircea. Dănuţ răspundea categoric:

― Cum aş putea iubi, suferi şi cînta cu vorbele pe care le aud la şcoală, pe stradă, în prăvălii, cu vorbele de toate zilele? [..] Cu limba franceză n-am trăit în casă de mic copil, nu m-am jucat cu ea, n-am mîncat la masă cu ea… E o fată frumoasă pe care am întîlnit-o uneori numai; am văzut-o în cărţile cu versuri, cum ai vedea o fată la teatru în lojă, la geamul unei case necunoscute, trecînd în goană într-o trăsură… Limba românească trăieşte cu mine în casă din copilărie, o văd zilnic, limba franceză e într-o casă străină, e frumoasă şi enigmatică…

― Bine, dar n-o cunoşti de ajuns, replica Mircea. E o limbă livrescă pentru tine, n-ai amintiri în ea…

― Tocmai de asta o iubesc. Oamenii de care te leagă amintiri comune sînt părinţii, fraţii, prietenii din copilărie… Dar o fată pe care o iubeşti cînd ai văzut-o întîia oară? Ce amintiri te leagă de ea? O iubeşti, tocmai fiindcă n-o cunoşti. Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţă…”

Moo be or not moo be?

Mare om Shakespeare. Mare. Pacat ca’i mort.

Insa ce nu pricep eu e de ce Hamlet tine intotdeauna un craniu in mana cand rosteste mareata fraza „A fi sau a nu fi..”. Ma gandeam pana sa citesc opera eponima ca poate vorbeste cu ta’su rasculat din morti sau ca, in nebunia lui, si’a facut prieteni imaginari prin catacombe si cimitire. Daaaar..nu. El vorbeste cu Ofelia in piesa de teatru. Sau, in orice caz, vorbeste intr’o camera in care se afla si Ofelia. Si’atunci de unde si pana unde a aparut chestia asta in reprezentatiile de teatru cum ca Hamlet ar tine un craniu in mana?

A doua chestie.. Fraza „Ceva e putred in Danemarca” nu o rosteste Hamlet cu gurita lui de fecior de imparat, ci un prieten de’al lui. Dezamagirea no. 2..

Chestii..

Ma gandesc acu la doua chestii..

1. Badea e un norocos fara pereche. A terminat ce’a terminat si e jurnalist. Baiul meu e ca la mine nu stie mama pe nimeni la niciun radio. O sa’mi fie mai greu.

2. Scriu tot felul de tampenii in noaptea asta. Si n’am nimic la bord. Nici alcool, nici zahar, nici cafea. Oare hash’doi’oul sa fie muza mea?

P.S.: A treia chestie, care a rasarit pe urma, e faptul ca trebuie sa’mi obisnuiesc organismul cu somn putin. Dar promit sa fac asta dupa ce mai dorm 5(0) minute in plus (on a daily basis).

Inca un blog..

Oamenii mari nu pot iubi gandirea celor mai tineri ca ei. Le e mult prea straina. O percep, se straduie sa o inteleaga, dar nu o pot patrunde, indiferent de varsta sufleteasca. Si, de altfel, unui om batran nici nu’i sade bine sa aiba exuberanta tinereasca in suflet. Cel putin nu intr’atat de multa incat sa topaie si sa vorbeasca pe intelesul tineretului. Asa cum nici unui tanar nu’i sade bine cu o gandire batranicioasa.

Am realizat lucrurile astea in urma unei analize absolut stupide desfasurate in mintea mea. Intrebarea pe care mi’am pus’o era mai mult decat plain and stupid: De ce nu’mi remarca nimeni de seama blogul? V’am spus eu ca’i stupida. Dar eu nu’s. Asa ca mi’am dat seama: eu scriu ca un copil. Bruma de talent pe care o am nu mi’am exersat’o in veci in mod serios. Si nici nu stiu cum as putea’o face. Caci Electronica e la parter, pe cand Jurnalismul la etajul 7.

Si’asa mi’am dat seama. Cei care ma citesc au varste apropiate mie. Majoritatea intrati de pe linkul de la status, nu’i asa? Cine sa ma promoveze? Cine sa ma creasca? O persoana competenta in materie o sa fie doar in trecere pe’aici si’o sa spuna „Inca un blog..”

Si exact asta e aici.. Inca un blog..