Monthly Archives: August 2010

Bucharest

..feels good to be home. Chiar daca’i o singura noapte. 🙂

Mai e doar o noapte ramasa pana la examen. Aseara am ratat postul de „2 days left” din motive perfect subiective. M’au contactat cei de la Young Initiative si se pare ca de la toamna is blogger cu acte in regula. I was too excited ca sa pot dormi, daramite sa scriu despre asa subiecte futile cum ar fi bazele electrotehnicii. 🙂

La Bucuresti e frig. E enervant, dar macar nu ma trage ata sa pierd vremea pe’afara. Am invatat de dimineata pe microbuz, am invatat si de cand am ajuns..mai invat si dupa ce’mi termin pauza de blog/mail si dupa ce beau berea pe care tre s’o dea Georgel, ca doar o data’n viata face omul 20 de ani. 😀 Si apoi doooorm. 😀

Si maine ma duc la examen.. Keep your fingers crossed! 🙂

ete un Ghid al Diversitatii!

In varianta virtuala pentru toata lumea, fara numar, AICI.

Let’s. Go. All. The way. Toniiigghttt.

In my skin’tight jeans..

Hypeeeerrrr! 😀

BE 2. Three nights left

Atmosfera calma, desi poate ca ar fi cazul sa incep sa ma panichez. Dar nu. Azi nu. Si nici in vreo alta zi, for that matter. M’am panicat in sesiunea normala si uite ce’a iesit. Sa fim zen, deci. Cu totii. Picioarele in x, mainile in aer, degetele impreunate.. cu putin noroc plutim. Mai usor cu impreunatul degetelor acolo in spate ca plutiti prea sus si’o sa va parliti la bec..

Urmatoarea pe lista e “The law of power transfer associated to electric conduction”. La fel si tie, Tomescule!

Eu ma duc sa’mi fac un ceai verde! 🙂

Anonimul 2010. In trei pasi simpli :)

*Draga Mirunel, am impresia ca buna noastra prietena Inna o fost pe’acolo. Da si tu un ochi pe filmulete si zi’mi de’i asa au ba. N’ai cum s’o ratezi: e pitipoanca aia bruneta cu bot umflat si ochelari facuti din panou solar.

Sfantuuu’. 2 + ¼

Day 2

As lua’o pe Mirunel sa ma trezeasca daily. :X Pentru ca.. “Ah, eu vorbesc la telefon. Si vorbesc incet, pentru ca Paula doarme langa mine.. Aaaahhhh, s’a trezit.. 😦 ‘Neata.” Plus zambetul de rigoare.. Lovely. Ma trezesc binedispusa de fiecare data cand da ea desteptarea.

De dimineata am mai socializat un picut de tot cu Tilica, pisica’pshihopat, si’am pornit la prajire si balaceala.

De data asta nu ne’a mai vazut nimeni bare’chested. In principiu din cauza faptului ca we kept our clothes on, dar asta’i alta treaba. 😛

La pranz ne’am intors la nea Toni, am mai facut un dus (in aceeasi formula) si l’am regasit pe Captan in fata Green Village cu invitatia pentru filmele din sala 1. Sau 2? Ma rog..dintr’o sala. Unde rula filmul regizat de Anthony Hopkins. Ma, Anthony.. bun baiat, in ciuda varstei, si grozav ca actor. Dar ca regizor.. Ei bine, sa nu vorbim de lucruri sfinte. 😐 Sa zicem doar ca m’am distrat mai bine cu aia care pescuiau non’stop. Al doilea film insa, “Flashbacks of a fool” cu Daniel Craig in rolul principal, a fost unul dintre cele mai bune filme. Pacat numai ca n’a concurat. Ar fi primit o data premiu pentru cat de bun era filmul, si o data pentru ochii albastri ai tipului.

Din pacate, intentia noastra mareata de a sta la “WebSite Story” al lui Dan Chisu, a ramas doar atat. Adica o intentie. Am papat la singura bodega din centru chestii cumparate din singurul supermarket din Sfantu Gheorghe si am pornit apoi sa’mi iau bilet la singurul mijloc de’a pleca acasa. A fost o dupa’amiaza sub imperiul singularitatii.

Dupa cum singu(la)ra a fost si o tipa din gasca, cu care se pare ca eu mai facusem cunostinta si in 2009, cand a venit cu noi la Niculitel, la padure. Amanunt aflat abia apoi, caci daca in alea doua zile am schimbat maxim cuvinte cu ea, apai alea au fost “Buna dimineata” si atat. Iar la padure n’am vorbit deloc. Era prea ocupata sa tina capul in pamant si sa rada rar si gros cu singura ei prietena. Oricum, vocea ei de primadona ragusita (i se spune “Ursu”; deduceti voi pe ce tonalitate se exprima..) nu indemna la conversatii prea elaborate.

Singurul mijloc de’a pleca acasa a fost iarasi catamaranul. Caci iar am fost putoare si n’am ajuns la timp sa’mi iau bilet pentru pasager. Si catamaranul nu mergea pana la Tulcea, caci a doua zi era 15 august si le strica astora parada. Asa ca..aventuri la Mahmudia. Dar despre asta mai la sud..

Night 2

The second night was magic. Eu stiu de ce, Miruna stie de ce, Captan stie de ce, toti aia de acolo stiu de ce, si probabil au aflat si multi care n’au fost acolo.

Ne’am zbantuit pe Vank si m’am intors cu cateva melodii foarte dragute de la ei in cap. Si m’as fi intors si cu o pasiune pentru unul dintre chitaristi, dar vazandu’l mai de’aproape si in timpul mersului mi s’a dezumflat balonul. 😀

Da, a fost festival de film. Deci poate v’ar interesa sa aflati ca a castigat “Zero”, film pe care eu nu l’am vazut, dar ale carui secvente mi’au placut. 😛 Iar la scurtmetraje “I’ll be Zorro someday” si “Amazonia”, ambele foarte simpatice.

Cum proiectia lui “Zero” didn’t appeal much to me si cum afara se facuse cam prea racoare ca sa ne mai scaldam, dupa cum intentionam initial, am hoinarit prin camping in cautare de ceva de facut pana dimineata. Gasisem niste oameni tare veseli care cantau “Mana caii vizitiu”, dar cand a vazut Captan ca n’au chitara, a zis ca prefera sa doarma pe buturuga. Noroc cu Mircea Iordache si a sa chitara ca ne’a scos din impas pe terasa din camping.

Aici am cantat/tremurat pana dimineata. Si tot aici am avut nepretuita onoare de a’l cunoaste pe Marian. Din Galati. Care mi’a spus ca am “o voce super”. Si mi’a demonstrat prin vocalize si mimica/gestica revelatoare ca “She’s my girl. My supergirl.”. Which I’m not. Adica is. Dar nu a dumnealui, sa ne intelegem. Mie’mi plac aia care pot trece in CV 100% neretard. Si aci nu era cazul, din pacate. Daaarr..cand mai trec prin Galati, macar stiu ca am fani. 🙂

¼ of Day 3

La 6 pleca catamaranul. La 5 jumate trebuia sa fiu acolo. La 5, Miruna imi strangea sacul de dormit, iar eu puneam eugenii in bratele lui George (a se observa ca the magic was gone; Mirunel si Captan au redevenit Miruna si George). La 5 fara 10 il dezamageam pe Marian plecand din camping, fara promisiuni de revedere.

O ora de nani pe catamaran, inca una de veghe ca nu stiam exact la cat ajung in Mahmudia. Din port, calcul simplu.. E oras mic, deci autogara/statia e in centru. Folosind informatiile topografice ramase intiparite din Campania 2008 cand eram simpatizant PSD, am ajuns teafara in centru. Teafara si uda, caci mercurul se ridicase binisor deja. M’am cocotat, dupa juma de ora si mai bine de asteptare, intr’un autobuz supraaglomerat. Nu’i bai insa, caci vazusem si mai rau. Ca sa nu mai zic ca soferul, baiat de treaba, a mai chemat un microbuz care’a preluat surplusul la Nufarul. Se vede ca nu Augustina face Tulcea-Mahmudia.

Ajung si’acasa, au loc evenimente mai mult sau mai putin nefericite, pap, dorm, ma trezesc, crampe, ibuprofen, crampe, dupa jumatate de ora..crampe. Urasc sa fiu fata. Crampe..

QED

Asta ca sa se vada clar cat de no liferi is aia care joaca chestii de strategie online. *Zise cea care a jucat si Travian, si Triburile, si Ikariam, si Grepolis. 😀 *

Sfantuuu’

Iara is putoare, iarasi n’am scris la timp. Dar m’am gandit ca, vazand lumea ca totusi traiesc (poza porno de mai jos m’a dat de gol), n’ar fi frumos din partea mea sa ocolesc subiectul.

Day 1

Day 1 a fost vineri. Adica pe 13 august. Zi cu ghinion, ar zice unii. Eu nu bag mana’n foc. Bine, n’am mai prins bilet la pasager si mi’am luat la catamaran. O idee mai scump, dar am ajuns cu o ora si jumatate mai devreme. Sa zicem c’a meritat.

Pe ponton la Sfantu.. cald, soare si frumos. El captan si Mirunel ma asteptau cu o paine si o solnita imaginare, cu zambet alb in mijlocul fetelor negre.

Ajungem si la plaja. Valuri, valuri peste valuri, si deasupra alte valuri. 😀 Mirunel, plina de inspiratie divina (*bullshit*): „I wanna go topless”. And so we went topless. Si cum ne scaldam noi, si’i povesteam eu ceva nemuritor, apare Jeleu. And so we put our bras back. Prea tarziu, oricum, caci inevitabilul se petrecuse deja..

Inapoi la nea Toni in curte, unde ne instalasem corturile (adica Miruna il pusese pe al ei si eu era primita generos sub acelasi acoperamant), trebuia sa stam la rand la dus. Minti practice, care stiu ca o intrare a doua persoane la dus in acelasi timp echivaleaza ca durata cu intrarea uneia singure, Mirunel and I..las la imaginatia fiecaruia continuarea. 😛 Fapt care s’a consumat si in Day 2, spre amuzamentul lui nea Toni, si’a nevestei lui nea Toni, si’a lui Captan..si a tuturor celorlalti. 🙂

Night 1

Prima seara a inceput de fapt cu dusul. Dar sa trecem direct la faptele importante, deci notabile pentru posteritate. In speta, mixul lui Dj Gojira. Sper c’asa se scrie. 😀 Eu si muzica electronica nu prea o dam inspre love de obicei, dar..wha’ the heck, o data’n an merg la Sfantu. And so we boogied. Mult. Si bine. Cu tot cu bis’ul de rigoare.

Si’a urmat „Alamar”. Film tipic de festival. Noutatea pe care o aducea era ca era filmat digital. In rest, neimpresionant. Film bun, intr’adevar. Dar nu vreau sa stiu cum se pescuieste in 15 mii de zile la rand, sau cum „Blanquita has left the building”. Ca asta au facut nenea aia. I’au aratat unui pusti cum se pescuieste, i’au zis sa se fereasca de crocodilul pe care il aveau ca animal de casa si au strigat dupa o egreta alba care s’a decis ca tre’ sa plece in tarile calde.

Film bun a fost cel despre autism. Al carui nume fireste ca nu l’am retinut, iar acum mi’e lene sa caut. Dar un search pe Google s’ar putea sa rezolve problema. Asa ca..dati cu spor cu „autism” si „Anonimul” la cuvinte’cheie si tre’ sa dati de the good stuff.

Filmul numarul 3 a fost „Vulpitele”. Care era de fapt „Vulpi” ca foxes= vulpi. Ca sa fie diminutivul articulat trebuia sa sune altfel. Dar sa recunoastem, un film numit „Vulpi” ar fi sunat mult prea banal, chiar si daca ar fi fost un documentar despre ele. Si nici macar aia nu era. Bad movie, bad..

Printre ele..ceva scurtmetraje. „Pigeon: Impossible” a fost un fel de „Pinguinii din Madagascar” cu pasari zburatoare. Ne’a invatat printre altele ca payback’s a bitch.

Ne’am uitat mai apoi la stele cazatoare, intinsi pe pontonul din camping. Mirunel, Jeleu and I, adicatelea..ca El captan dormea ca mortu’ pe’o buturuga, pana cand s’a decis ca izoprenul asezat pe pamantu’ lu’ nea Toni e mai moale si s’a tot dus. L’am urmat si noi la scurt timp, caci afara era frig si umed, stele nu prea mai picau de’aiurea, filmul era meh, iar pana la Shukar Collective mai erau cateva ore bune. Iar de dimineata vroiam si la plaja. Noapte buna deci..

Pusca si cureaua lata..

..ce fecior era Badea odata.

Poza e luata fix din mijlocul astui blog. Recunosc ca nu m’am putut abtine. 🙂

Ce face vaca cand nu face nimic.

Precisely. Nimic folositor. Adicatelea frec feisbucu si diversele sale aplicatii, ma cred in romane de Agatha Christie si spionez, piratez, ma joc din nou, impart pareri necerute, plus Cowish, dragostea mea si voluntarie.

Ce fac cand chiar fac ceva? Ei, asta e alta treaba. Acu urmeaza sa epatez cu eruditia mea.

Sa se vada deci ca folosesc Iutubu’ in scopuri nobile. :X (Si ca’s fata cultivata si dasteapta, dar am presupus ca pornim din start de la premiza asta.)