Arhive blog

Piperchi

Cum m-am mutat la casa mea cu bucatarie si cum din cand in cand mai si mananc, am zis c-ar fi cazul sa pun in practica vagile cunostinte de bucatareasa obtinute pe vremea cand stateam pe langa mama ca sa fac forme in castronul cu faina. Si cum frigiderul meu inca nu e aprovizionat corespunzator, am zis ca niste piperchi ar fi cea mai buna alegere.

Piperchi (cu accentul pe “per”) este un fel de mancare machidoneasca – sau aromana, ca sa fim politically correct. Am invatat reteta de la mama, care a invatat-o de la tanti Elena, o doamna in varsta, machidoanca, la care trageam cand mergeam la mare.

Reteta este uber simpla – mai simplu de-atat ar fi doar sa pui ingredientele taiate pe farfurie si sa le mananci cu mana. Sau cu furculita, daca sunt nasuri simandicoase in zona..

Pentru piperchi ai nevoie de niste ardei ceva mai carnosi, rosii si branza. Poti incerca si cu bulion sau pasta daca nu ai sau nu vrei sa toci rosiile, dar gustul si consistenta nu vor fi aceleasi.

Se toaca ardeii cubulete. Marimea lor e la latitudinea fiecaruia. Eu ii tai micuti pentru ca se inmoaie mai usor apoi. Se toaca si rosiile si se pun separat de ardei.

Ardeii se pun la calit intr-o oala/tigaie inaltuta pana se inmoaie coaja. Cand se considera indeajuns de bine facuti, se adauga rosiile si se amesteca. Nu se lasa mult, pentru ca rosiile, mai ales daca sunt zemoase, se vor inmuia imediat. Se condimenteaza cu un pic de sare si ce alte prafuri va mai trec prin cap.

Dupa ce se racoreste putin, se pune in farfurii (cu portii dupa puterea fiecaruia) si se razuie branza deasupra dupa gust si pofta. E de preferat o branza putin mai saratica si mai uscata ca sa nu se stalceasca atunci cand e data pe razatoare.

Si gata piperchi-ul! E simplu, e rapid si e foarte, foarte gustos.

Pofta buna! 😀

Anunțuri

Chirias de Bucuresti

Sa cauti apartament (sau macar o camera a unui apartament) in Bucuresti e ca si cum ai incerca sa agati la un speed-blind-date. Tu stii ce vrei si cati bani poti da, stii in ce zone nu te-ai muta nici daca alternativa ar fi sa dormi in gara si mai stii si cu ce gen de oameni te-ai intelege si cu ce gen nu ai putea sta fara sa ajungi la sectia de politie a doua zi. Problema este ca tu incerci sa agati intr-un areal cu oferte limitate, fixe si cu pretentii oricum mai mari ca ale tale. Si, la fel ca si la agatat, tot ce-i bun e luat deja.

Am inceput sa caut chirie in urma cu aproximativ o luna. Am postat un anunt pe cautcoleg.ro si doua ore mai tarziu m-au “agatat” doua fete care-mi propuneau sa ma mut la Obor, intr-un apartament de 3 camere. Suna asa frumos, si ma scotea atat de rapid din problema mea existentiala incat am zis ca e un semn divin. Asa ca vineri seara, dupa munca, am fugit la Obor sa vad despre ce e vorba.

Si-a fost exact ca la o prima intalnire. Una nereusita, adica.. Am iesit de la metrou, afectata ca vantul m-a ciufulit si-au sa zica fetele ca-s vai de mine. M-am oprit, m-am aranjat putin si-am pornit curajoasa si increzatoare sa vad minunea. Minunea s-a dovedit a fi de fapt cel mai mic dormitor pe care l-am vazut vreodata, intr-un apartament de la etajul 10 care arata ca si cum nu mai locuise nimeni in el de cel putin o suta de ani si cu o vedere dezolanta asupra halei de la Obor. La super pretul de doar 115 euro pe luna.. Am inteles in seara aia ce simt angajatorii cand iti zic “O sa te sunam noi”.

Weekendul a trecut cam in acelasi stil. Am primit matrimoniale peste matrimoniale. Ca fata in cautare de chirie afli rapid ca sunt o groaza de barbati dispusi sa te cazeze pentru sume modice, sau chiar gratis. Singura conditie: ajutor la “menaj”. De parca nu s-ar prinde nimeni ce inseamna menajul asta..

Au urmat alte diverse vizite: o garsoniera in care aproape ma mutam, dar s-a razgandit tipa in locul careia trebuia sa ma mut; o gazda intr-un apartament de 2 camere la fel de mare (cu tot cu baie si bucatarie) ca si o camera de camin, care avea un frigider din care se scurgeau mirosuri – iar doamna respectiva imi tot povestea cat ii place curatenia; un tip care imi propunea sa stau intr-un apartament de 3 camere cu el, mama lui si pudelul lui.

Acum m-am linistit. Traiasca oamenii care cunosc oameni care cunosc oameni care au garsoniere de inchiriat. In special unele spatioase, luminoase, dotate cu de toate si in zone ok. Voi face putin mai mult pana la munca, dar in fiecare relatie trebuie sa faci compromisuri ca sa mearga lucrurile.

Din suflet sper ca asta este inceputul unei relatii stabile si ca nu va trebui sa mai ies la agatat chirii prea curand. 🙂

Sexul la romani

Sexul la romani este o carte pe care o gasesti in Carrefour la 5 lei. Am cumparat-o intai pentru ziua unui prieten. Si in timp ce stateam apoi la bere intre “precini” am citit cateva fraze, pe sarite. Motiv pentru care, doua zile mai tarziu, am trecut din nou prin Carrefour si mi-am achizitionat propriul exemplar.

In sine, cartea nu e altceva decat un manual de sex pentru oameni semi retardati. De exemplu, daca tu, ca falnic fecior, esti iesit in club si pui ochii pe-o Cosanzeana dupa ce n-ai mai vazut femei de juma de an, normal ca vei fi timorat. Si cartea asta pretinde ca daca te duci la EA cu o replica de agatat de genul celor care apareau in Cool Girl cand eram eu clasa a saptea, fata o sa vina cu tine acasa. Si o data ajunsi acasa, te invata (tot cu puerilisme) cum sa o faci sa vina si in alta parte. Si, ma rog, continuarea se intelege de la sine.

Insa. INSA! Pe cat de stupida e cartea, pe atat e de savuroasa. E scrisa in stilul cel mai pur si neaos romanesc, e presarata cu referinte la capitele de fan, la dacii si romanii care s-au iubit pana au populat tot spatiul carpato-danubiano-pontic si, in general, are un umor greu de ignorat. Recomandare personala: capitolul final (fanteziile cu Ion si Maria). N-am mai citit ceva asemanator de cand apareau la chioscurile de ziare brosurile cu bancuri pe categorii.

Este o carte pe care am adorat sa o citesc in metrou, pe drum spre si de la munca. La orele cand toti corporatistii se inghesuie sa prinda loc intr-un tren in care deja nu mai poti respira e cel putin ciudat sa vezi o tipa micuta, cu ochelari, care citeste o carte pe-a carei coperta scrie mare (galben pe negru) cuvantul cu S. E si mai ciudat sa o vezi cum se amuza si rade in barba. Ciudat pentru ei, vreau sa zic..

Gasiti brosurica asta cu pretentie de ghid in Carrefour, la pretul de 5 lei. Daca vreti sa fiti simandicosi si vi se pare prea putin, sau daca sunteti tematori de expresia pe care o sa o aiba casiera cand o sa vada ce lecturi sorb tinerii (si nu numai) din ziua de azi, o gasiti si la emag, la vreo 7-8 lei.

Nu e recomandat sa o luati prea in serios. Mai degraba e un pamflet si trebuie procesata ca atare.

Cum sa agati in Bucuresti

Te duci in pasajul de la Universitate si astepti cu niste prieteni un alt prieten care intarzie. De preferat pe la 6 jumate seara, cand e vanzoleala mai mare. Acolo, s-ar putea sa ai bafta sa-l vezi pe un tanar domn facand flotari in timp ce prietenii lui stau pe margine si se amuza. Tu te pui si numeri descrescator, ii spui ca a facut 3,2 flotari, iar la sfarsit aplaudati cu totii. El vine la voi, se prezinta si, in timp ce flexeaza bicepsul, spune ca a facut asta din cauza unei provocari pe care trebuia sa o respecte. Daca esti interesata, s-ar putea sa-ti dea si numarul.

Fireste, asta merge doar daca esti fata. Baieti, mult success in a gasi fete care fac 10 flotari cap-coada. 😛

Be your own spark

Cine n-a dat un examen pentru care nu s-a pregatit destul? Cine n-a aplicat pentru un job pentru care nu era indeajuns de calificat? Cine nu si-a dorit ca tipul/tipa super dragut/-a sa vina si sa-i spuna „Buna!”? Cine, cine cine?

Cine n-a vazut uimit cum colegul de clasa (evident mai slab pregatit) a luat o nota mai mare? Cine nu a lasat loc monstruletului verde in suflet cand colegul de birou a primit o marire de salariu? Cine n-a zis „El de ce poate si eu nu?”?

Cu totii am trecut prin asta si stim cat de chinuitor e sa vrei ceva si sa crezi ca nu esti indeajuns de bun. Dar putini si-au luat gandul de la problemele cotidiene ca sa analizeze de ce unii primesc ce doresc. Si un numar inca si mai mic a si pus in aplicare solutia la care a ajuns dupa indelungi discutii cu sine.

Reteta e simpla si o stim toti: realizarile tale vor fi pe masura atitudinii pe care o ai cand actionezi. E-adevarat, conteaza CE faci, dar si mai important e CUM faci asta. Poate ce faci acum nu e chiar ce ti-ai dorit.. Dar daca stii cum sa o faci, nu va fi nici pe departe aceeasi corvoada de pana acum. Si oricum, ce faci in momentul asta nu e decat un popas pe drumul pe care ai pornit si care te va duce sus. Depinde doar de tine sa continui sa pasesti de-a lungul lui.

Si ca tot vorbim de destinatie.. de ce sa te multumesti si sa te opresti la jumatatea drumului, cand simti ca inca te mai tin picioarele? Alege-ti o tinta indepartata si porneste spre ea. Nu spune nimeni ca va fi usor.. Dar daca iti propui sa mergi 5 kilometri poate vei ajunge sa mergi 3.5, pe cand daca ai in plan doar pe 3 sau 4, s-ar putea sa mergi doar unul. Si ar fi trist sa irosesti atata energie pe-un nimic, nu crezi? Tine minte, cu cat e mai mic si insignifiant scopul tau, cu atat mai jos risti sa ajungi.

Deci ce mai astepti? Propune-ti sa iei 10 la examenul ala greu la care nu prea stii nimic deocamdata. Sa gasesti jobul ala perfect la care tot visezi de cand ai auzit de el. Propune-ti sa te uimesti si sa-i uimesti si pe cei din jur. Te vei minuna si tu de cat de multumit esti de scopurile pe care ai reusit sa le atingi apoi.

Nu uita sa fii realist, dar viseaza! Si determina-i si pe cei din jurul sa creada in visul tau. Pentru ca intai de toate trebuie sa crezi tu ca vrei si ca poti. Succes!

*Articolul a aparut si aici. M’am gandit totusi sa’l public si pe cowish, inspirata de „the making of” de la videoclipul lui Katy.*

Cause there’s just so much happiness we decide to ignore..

via.

Si pentru ca tot n’aveam New Year’s Resolution, m’am decis sa adopt una in mod spontan: Anul asta voi fi fericita! Si asa va doresc si voua! 🙂

Si cum fericirea trebuie impinsa putin de la spate, poftim si doua cantecele vesele, motivante si pozitive care sa va inspire. Si da, stiu ca a trecut Craciunul, dar nu e importanta sarbatoarea, ci mesajul pe care il transmite. So, enjoy your own Christmas, everyday!

Ce’a mai facut vaca? 1 noiembrie

Vaca s’a facut madama serioasa. Dupa fraza asta as putea sa pun punct si sa dau click pe „publica” si sa ma duc la nani. Daaaar.. „madama serioasa” poate sa insemne multe, asa ca trebuie musai sa detaliez cat de cat.

Am fost acasa, am facut prajiturele, am descoperit ca nu’s dezastru. E promitator, in conditiile in care asta’vara singurele mancaruri elaborate pe care stiam sa le fac erau clatitele si zacusca.

Apoi.. M’am inscris la conferinta organizata de SREP, mi’au trimis mail ca m’au primit si acu ma gandesc ca trebuie sa comprim 5 ani de activitate ONG’istica intr’o prezentare de 10 minute. In fata unor nene si tanti cu ranjete gen „Pe vremea mea..”. O sa fie frumos. Vineri se petrece evenimentul si sper sa supravietuiesc. 😛

Evenimente care se intampla mai curand au loc maine si poimaine. Adicatelea „Leaders Talk” organizata de AIESEC. Cum ar veni, vin niste oameni si vorbesc in fata ta. Dar sunt oameni de felul lui Dumitru Prunariu, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Cristian Tudor Popescu, Leslie Hawke si Ion Caramitru. Smoking hot, I’d say. De’abia astept, de’abia astept! 😀 😀

Mai e maine seara a patra editie GOmentorship, dar la aceea nu cred ca mai ajung. Prea se suprapune cu alte chestii de la care nu pot sa ma rup asa usor. Daca totusi intereseaza pe careva, sunt detalii aici. 🙂

Si ca tot am dat linkul mai sus, azi s’a lansat la apa blogunteer.ro. Cu surle, tobe si trambite pe facebook, twitter, site’uri partenere si grupuri de yahoo, ca altfel nu se putea. Asteptam feedback. Atat de mult incat sa se blocheze serverul. Sariti deci, ca noi nu ne suparam.

*Draga mama, asta e site’ul de care iti ziceam si pe care nu vroiam sa ti’l arat pana nu se lanseaza. Intra acu cu toata increderea sa stii si tu exact de ce trebuie sa fii mandra de fiica’ta. 🙂 *

In alta ordine de idei, si vorbind de lucruri mai mititele care insa ma mentin la fel de serioasa, am participat azi la un seminar/workshop/something pe public speaking. Tinut de un coleg bazat in domeniul debate’urilor intr’un amfiteatru super degerat plin de caldura sufleteasca din cladirea electronicii. Iar maine ma duc sa fac pe reportera si sa’i iau un interviu lui Ariel pentru blog. Si ma mai ocup si de promovarea facultatii in liceele din Bucuresti.

Sa traiasca ocupatiile mele ca toate’s de cucoana serioasa. Zic..

Cow print nails

Blondie undercover

Pe 25 septembrie n’am scris pe blog. Si nu din vreun exces de zel in ceea ce priveste Let’s do it, Romania!, ci pentru ca’s blonda. Nu s’ar zice, dar am si eu suvitele mele mai decolorate. Suvite care itesc capul la lumina cand si cand.

N’am scris, deci, pentru ca n’am avut net. Nu, Romtelecomul a fost baiat de treaba si de data asta n’a fost din vina lui. Beculetul de la modem a pus repede diagnosticul: variatii de tensiune pe retea. Pai bine, variatii sa fie, dar sa le stim si noi. Insa, nesimtitoare, variatiile se faceau cunoscute doar modemului, ale carui beculete clipoceau verde/rosu mai ceva ca pomul de Craciun.

Acum, sa zicem c’or fi variatii. Sudeaza vreunul pe strada, bate vantul si misca cablul, da unul ritmic cu un baros in stalp..dar 3 zile? Fireste c’am dat restarturi si’am scos prelungitorul din priza pana mi’a venit acru. Zadarnic. Totul parea pierdut. Pana cand am zis ca nu ma face pe mine, falnica electronista, un modem. Asa ca l’am scos din prelungitor, cu gand sa actionez direct la sursa. Minune! Dupa 3 zile de matanii, rugaciuni si sambete purtate, s’a coborat stabilitatea retelei electrice asupra mea cu a sa binecuvantata conexiune la internet. Nici eu n’as fi zis ca’s asa de blonda. Da’ ete ca se mai intampla si din astea..

Men are trouble.

Da, men are trouble. Si nu poti spune intotdeauna „Rau cu rau, dar mai rau e fara rau.”.

Eu n’am probleme. Is fara rau si ma simt bine. Sunt inconjurata insa de prietenele mele, una mai problematica decat cealalta cand vine vorba de sexul opus.

Prima e vaca junioara. Care nu mai are probleme acu, ca s’a facut fata cuminte. Bravo ei, jos palaria, felicitari ca are, vrea si poate. Dar stim cu toatele cate broaste a pupat pana la print.

A doua e vaca senioara. Ea e intr’un dute’vino continuu intre fosti. Si se zbate in cercul asta vicios de vreo cativa ani. Triunghiul bermudelor e o poveste pentru copilasi in comparatie cu asta, dar dupa ce termina sesiunea a promis ca invata sa inoate ca sa iasa la mal.

Si apoi e maimuta. Ea e cea pentru care exista postul asta. Pentru ca ea e acu intr’un mare butoi cu iaurt, daca ma’ntelegeti. 🙂 Maimuta face ce face si’i alege chiar mai prost ca mine. Si nici macar nu se chinuie prea mult, e un talent nativ. Mai nativ ca mine, dupa cum am spus. Aduna vreo cativa, face un ala’bala’portocala, il nimereste pe al mai problematic si de el se lipeste. Si n’ar fi asta musai baiul. Dar fata nu se prinde de treaba asta nici la a saptea calcare in strachina. Sade frumos in lumea ei cu inimioare roz si floricele parfumate, merge pana in panzele albe calare pe’o idee desi e constienta ca s’ar putea sa n’aiba dreptate, trage cu dintii si ghearele de basmul ei cu iz de nereusita incropit la repezeala.. Ce mai, fata’i fata pana la capat. Iar cand e basta, apai nu’i basta de tot. Nu poate fi. Ori ea, ori el..unul dintre ei habar n’are cum s’o lase balta. De unde rezulta diverse situatii neplacute. Ba o urmarire prin oras, ba niste cauciucuri dezumflate, ba discutii cu parintii ei, ba amenintari.. fiecare fost a avut un tipar diferit pana acum. Ce’ar trebui sa faca maimuta? Intai sa’si traga doua palme zdravene peste ochi si sa coboare de pe norisorul roz pe pamantul innamolit de apele Siretului. Apoi sa’i ia pe diversii Feti’Frumosi si sa’i inece. Ori in Siret, ca acolo a nimerit ea cand a picat de pe nor, ori in Dunare ca’i mai la indemana. Eu asa as face, dar maimuta e fata. Deci sa nu fim rai si sa lasam Cosanzenii cu aere de macho sa traiasca. Sa le spunem doar ca nu e vina ei ca e atat de fata incat nu stie cum sa le zica sa se care pe un ton indeajuns de ferm ca ei chiar sa priceapa si sa se conformeze. Si nici ca ii alege asa de „bine”. Si s’o lase in pace ca mititica de ea e tare amarata acu din cauza unuia de’asta. Dar ce sa’i faci. I’a trebuit..