Arhive blog

La Niculitel, Olariile se fac de cand se stie..

Sa incepem cu incadrarea in timp si spatiu.. Olariile (cea mica si cea mare) au loc in seara de Lasatul Secului. Olaria mica are loc in seara lasatului de carne (10 martie, anul acesta), iar cea mare in seara lasatului de oua si branza (17 martie). Cum ar veni, Olaria mare a fost aseara.

Dar ce sunt Olariile?

Olariile sunt un obicei stravechi, practicat in Niculitel, si cam atat. Mai sunt unele variante si prin Maramures sau Oltenia, dar nicaieri ca-n Niculitel!

Duminica seara, de lasatul secului, cetele de tineri se aduna pe dealurile din jurul satului, in functie de cartier si de simpatii. Aici, pe coasta dealului, au stranse inca din timpul saptamanii gramezi de coceni si furaje uscate, dar si roti sparte din cauciuc. La lasarea serii, gramezile de coceni iau foc, rotile (legate cu sarme) sunt aruncate si ele in vapaie si de indata ce sunt cuprinse de flacari, baietii le apuca de sarme si le invartesc deasupra capului. Spectacolul vazut din sat este mai mult decat impresionant.

Se organizeaza si concursuri. Echipa careia i se termina furajele si rotile cel mai tarziu castiga, simbolic, Olariile din acel an.

Semnificatia obiceiului e mai mult decat pagana. Focul purifica gospodariile prin arderea deseurilor menajere si a furajelor uscate. Rotile in flacari invartite in aer sau rostogolite de pe deal simbolizeaza discul solar, in drumul sau pe cer. Per total, Olariile inseamna renastere, purificare, spalarea tuturor pacatelor.

Olarie, mai!

5634_traditie-dobrogeana-olarie-_02  23_traditie-dobrogeana-olarie_04

Zotic, Atal, Kamasie si Filip

Cei 4 martiri de la Niculitel. Astazi este sarbatoarea lor, iar povestea vine cam asa..

In 1971, a plouat. Ploaie de vara, ca’n toti anii de dinainte si de dupa. Dar in 1971 suvoaiele de apa au sapat o ulita laturalnica a satului, descoperind varful unei constructii de piatra. Curiosi, oamenii au spart cupola sperand la o comoara neasemuita. Mare le’a fost insa mirarea cand au descoperit acolo oase.

Era de fapt o cripta-martyrion din piatra si caramida de pe vremea romanilor, inconjurata de temeliile unei bazilici paleocrestine datand din secolul V d.Hr.

La sfarsitul lunii septembrie, cripta a fost deschisa. Pe cele doua nivele, sase schelete umane. La cel de sus, patru, intr’un sicriu comun din scandura de brad. La cel de jos, alte doua, amestecate cu pamant, fiecare in despartitura lui. La intrare, inscriptia “Aici si acolo, sangele martirilor”. Sus, sunt inscriptionate si numele celor patru martiri, cunoscuti de altfel si din arhivele Vaticanului. Pana la descoperirea Mucenicilor Epictet si Astion de la Halmyris (Murighiol, Tulcea), martirii de la Niculitel reprezentau cea mai veche marturie a persecutiilor impotriva crestinilor.

Incalcand dispozitiile vremii nu foarte prietenoase cu religia, in miez de noapte, un preot cu rang inalt le’a dus atunci la Manastirea Cocos, unde se afla si astazi.

De aici sunt luate an de an pe 3 iunie, duse in procesiune la Noviodunum (Isaccea), locul executiei, si apoi la Niculitel, la cripta. Dupa veghea de’o noapte, se face slujba, urmand ca apoi sa fie dusi inapoi cu sobor de preoti la Cocos. Puzderie de pelerini se aduna an de an la Niculitel din toate colturile tarii.

In anul 2001, primul an in care martirii au fost sarbatoriti cu atata cinste, o minune a fost surprinsa de aparatele de fotografiat. O raza de lumina a venit in miez de noapte, s’a curbat si a intrat in cripta in timp ce un calugar se ruga. Un semn ca cineva acolo sus totusi exista..

Astazi este ziua lor. Sa’i cinstim!

The Terrifying John

Via.

MasterCard commercial

Sa o aduci pe Raluca sa’ti cante despre faptul ca’i place trompeta.. a costat probabil destul.

Fata profei de istorie privind desfraul de pe ringul de dans.. priceless. 😀

the modest part of me

SREP organizeaza o conferinta super smechera pe la inceputul lui noiembrie. Treaba din .jpg e doar lista celor inscrisi pana acum (sunt 73 si mi se pare imposibil sa ne bage pe toti in seama) dar sunt si eu acolo. 😀

*As usual, numele meu are diacritica lipsa/bulibasita. Mie’mi place sa cred ca au fost doar invidiosi pe lucrarea mea. 😛

ete un Ghid al Diversitatii!

In varianta virtuala pentru toata lumea, fara numar, AICI.

.

Vroiam sa scriu despre sinucidere de ceva vreme. Dar pana acum, singura mea intentie era sa fac haz de’o tanti din Niculitel care a crezut ca poate sa devina Madalina Manole si a inghitit niste Furadan.

Astazi insa, gandesc in semne de exclamare: Urs nu mai e. 😐

Stau si ma intreb ce anume te poate face sa iei o asemenea decizie. Mai ales la 20 de ani, cand ai timp sa repari greseli, sa faci altele si sa inveti din toate. Andrei n’avea probleme psihice cum a tot scris in ziare. In patru ani de liceu, ne’am fi dat poate seama de lucrul asta daca ar fi fost adevarat. Si totusi, ceva l’a determinat sa faca asta.

Recunosc ca nu eram prieteni apropiati. Dar patru ani te fac sa tii la cineva, fie ca vrei, fie ca nu. Si mai apoi, cum sa nu’ti para rau de’asa ceva?

„De ce?” e probabil intrebarea care se naste in mintile tuturor. Dar ce raspuns sa gasesti? O cearta familiala nu mi se pare totusi un motiv solid pentru o asemenea fapta.

Oricum ar fi Urs, Domnul sa te odihneasca in pace!

Last but not least..

“Aceasta e ultima noastră întâlnire…”

”De ce ?”

“Pentru că te iubesc.”

Ultima intalnire va fi in aceasta seara si pentru noi in cadrul Saptamanii Filmului Interetnic din acest an. Cu o asemenea ocazie speciala, bineinteles ca va invitam cu si mai mult drag sa ne fiti alaturi in Piata Civica la orele 20:30.

Serata va incepe cu ansamblul „Doruletul” din Tulcea, cu cantece si dansuri populare romanesti. Acestia vor fi urmati de grupul vocal tulcean „Lotca” si ansamblul de dansuri „Molodti”, tot din Tulcea. Dar spectacolul nu se opreste aici, pe scena urmand sa urce si ansamblul „Raduga”, venit tocmai de la Iasi.

Povestea romantica a serii rusesti este inspirata din fapte reale si se desfasoara pe fondul celei mai mari drame din istoria Rusiei: Primul Razboi Mondial si Razboiul Civil din Rusia. Amiralul Kolchak (Konstantin Khabenskiy) este unul dintre ofiterii de incredere ai tarului, caruia ii este incredintata comanda unui vas de razboi in confruntarile armate cu Germania. Ajunge astfel sa o cunoasca pe Anna (Elizaveta Boyarskaya), sotia unuia dintre ofiterii aflati in subordinea sa, de care se indragosteste, desi este constient de circumstantele potrivnice iubirii lor. Povestea surprinde biografic destinul tragic al amiralului, trimis acum de tar sa conduca armata simpatizantilor taristi pe frontul de vest.

Conflictele sangeroase din Rusia acelor ani sunt doar o expresie exterioara a trairilor sufletesti ale amiralului si Annei. Fiind vorba de grandoarea cinematografiei rusesti, totul este maret: sacrificiul, iubirea, suferinta, datoria. Filmul prezinta admirabil toate aceste caracteristici, proprii spiritului rusesc.

*In aceasta ultima seara va asteptam, ca de obicei, donatiile pentru cei afectati de inundatii. Urna va fi amplasata, la fel ca in fiecare seara, langa scena.

Ciorba a la grec.

Ca si la celelalte editii, in seara greceasca, invitati de onoare sunt membrii ansamblului “Elpis” din Tulcea, care va vor prezenta o suita de dansuri traditionale grecesti. Alaturi de acestia vor evolua pe scena si iesenii din ansamblul “Dyonissos”.

Proiectia de film la care urmeaza sa asistati dupa spectacol este o comedie romantica realizata in Grecia in anul 2007.

Este vorba de povestea lui Paschalis, un inginer agronom care planuieste sa se casatoreasca. Din greseala insa ia vaporul catre Sifnos, unde o intalneste pe Zoi, o fotografa frumoasa, dar ciudata. O neasteptata greva a capitanilor face lucrurile si mai dificile, lui Paschalis devenindu-i astfel imposibil sa ajunga la propria-i nunta. Lucrurile par insa ca se schimba in bine cand tanarul intalneste un cuplu in Sifnos care il poate ajuta sa-si contacteze viitoarea sotie la timp pentru ceremonie. Cum insa lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par, incidente amuzante se intampla, fapt ce duce la descoperirea unor aspecte inedite cu privire la cei patru eroi.

*Urna amplasata langa scena asteapta si in seara aceasta donatiile dumneavoastra pentru cei afectati de inundatii din judetul Tulcea.

We went quite national

And we are quite proud of it..