Monthly Archives: August 2009

crash and burn

Carturestii

Prima data cand am auzit de Carturesti eram la ora de antreprenoriala in clasa a 10-a si ma pusese domnisoara Butuc sa citesc nuj ce articol despre ei. Si’am zis atunci in mintea mea de copil prost „Oau..cum era si in cafeneaua aia din ‘Pasiuni’.” Iar mai apoi „Ce tare! Nu’s singura din tara care are idei bune 🙂 „. Si ma mai gandeam eu „In Tulcea n’ai sa vezi asa ceva”. A naibii gura aurita ce am..

Am fost aseara la Carturestii din mall cu sora’mea si Victor. Am stat pe putin 40 de minute printre rafturi cu carti, rasfoind si comentand. Am gasit ‘Coranul’ la 24 de lei, si desi n’am citit ‘Biblia’, parca mi’as cumpara ‘Coranul’ pentru lectura. Am gasit ‘Biblia barbatilor’, iar Victor ne’a informat ca aia vrea de ziua lui (adica in mai anul viitor). Eu mi’am achizitionat ‘Scandurica’, de Dan Miron si’am hotarat ca in Bucuresti sa ma rasfat macar o data pe luna cu o vizita la ei. 😛

Per total, Carturestii te farmeca. E o librarie in care nu vine nicio vanzatoare tafnoasa sa te intrebe ce cauti si daca te poate ajuta. E un loc in care poti sa te relaxezi, sa glumesti pe seama cartilor descoperite acolo sau, de ce nu, sa’ti inveti copilul instrumentele muzicale, cum facea o doamna aseara.

Impresii de Timisoara. Part 1. :)

Nu garantez ca o sa existe curand si un ‘Part 2′ dar is prevazatoare si ma asigur din timp ca nu ma ia nimic prin surprindere.

Dupa cum ziceam, impresii de Timisoara. Pai, ma felicit ca am ales Bucurestiul pentru facultate. Ho! Nu sariti pe mine, ca n’am zis ca Timisoara e oras urat. Numa’..Bucurestiul e mai agitat, mai plin de viata si are in contingentul de locuitori si persoane pe care le pot suna cand m’am saturat de stat in casa.

In rest, totu’ bine si frumos si pe’aci. Vazut mall’ul (dar numai din parcare 😛 ), vazut Lipova (manastire+cetate), vazut una bucata Arad (terasa fara gheata si fara paie sub pretextul ‘sefu’ e plecat’), fost la zoo, vazut gaini de curte si vreo 3 tone de iepuri 😀 , ratacit pe langa Bega, baut Tequila Sunrise la o terasa (mai mult alcool ca la Tulcea, dar si prea mult grenadine).

Nu tu timisorean cu Touareg, sau Mercedes sau BMW. Dragos o sa fie dezamagit de mine. Sniff’sniff. Mai bine asa, oricum. La ce sistem de semafoare e pe’aci..ma descurc perfect cu RATT’ul sau per pedes.

Dupa o saptamana de lancezire in casa (aka literatura, integrame si nervi la sudoku), mi’am propus sa fiu rebela saptamana ce vine. Caut un strand si ma duc sa ma balacesc, fac rugaciuni si matanii sa nu ma ratacesc cat caut drumul spre mall, dau search de niste parcuri, plus..(acu chiar o sa fiu rebela) poate merg la un film. Am vazut la Ionut pe blog o recomandare pentru District 9. Pana la urma, de ce nu? O viata am. 😛

P.S.: Iar am visat ca ma marit. De data asta imi faceam parul pentru nunta. Drept pentru care, inspirata, mi’am pus aseara motu’n bigudiurile sora’mii. Zilele astea’s creata, deci.

Blue October – Fairy Tale

You gotta love youtube

Am gasit melodia de la Angel. Long live YouTube 😀

Help needed. clip’clip

Am si eu nevoie sa stiu cum se numeste melodia din reclama de la Orange in care tipul vrea sa joace fotbal cu baietii dar e obligat de gagica’sa sa joace badminton. 😛

Si daca tot suntem aici, se poate si melodia de generic de la serialul „Angel”? ;;)

Clip’Clip.

De ce ma fac inginer si nu doctor.

Dincolo de nedorita dar omniprezenta fobie de sange/injectii, fireste. Caci de’ar fi numai asta poate ca n’ar fi asa mare bai. Si chiar si dincolo de faptul ca’ti petreci vreo 10 ani numai invatand.

Treaba sta in felul urmator. Saptamana trecuta habar n’aveam ce’i aia spital, cam ce se intampla pe’acolo si cam care’i atmosfera. Pana s’o decis bunica sa se imbolnaveasca si sa trebuiasca dusa cu salvarea la spital. Insotitor, cine altcineva decat iubitoarea ei nepoata. Oricum pana sa vina salvarea bunicii nu’i mai era rau (traiasca ketonalul), asa ca eu eram „Muhaha..I get to ride in an ambulance.. Sa vezi ce subiect de blog o sa fie asta.”. Si inca e saracul, dar e variatiune pe tema initiala.

Deci. Mergeam noi frumusel cu ambulanta inspre Tulcea, iar eu ma gandeam ce frumos e sa fii doctor, sa lucrezi la Urgente, sa ajuti toti oamenii aia care au nevoie de tine. De ce naiba am dat la Poli? Tot ce stiam eu despre subiect se rezuma la episoadele din Dr. House, cu Cameron, care era asa tanara si draguta si smart, loving and caring..alea, alea.. O placere sa lucrezi la UPU.

Tranta suferita de fundul meu cand am coborat picat de pe norisorul roz a fost zdravana.

Miros de spital. Iac. Asistente tafnoase. Sala de asteptare. Alaturi, o sala de asistente ocupate sa stea la taclale in loc sa se ocupe de pacienti. Chipurile completau fise. Aham, alaturi de „Stii c’a murit X?”. Glume morbide, de spital. Mai apoi, doua doctorite si vreo 8 asistente. Vreo 3 calare pe bunica, desi inca nu pot pricepe de ce atat de multe. Parerea mea e ca toate cucoanele alea puteau sa mai ia la consultat vreo 2 pacienti, dar fie. Sa zicem ca i’au acordat bunicii mai multa atentie.

Salon. Caldura. Perfuzii si branule. Curge sange. Lesin? Mai bine nu. Iar ii creste tensiunea bunicii daca ma vede pe jos. Miros de spital.

Asa ca Dr. House poate sa fie incantator. Cameron poate sa lucreze la Urgente cat o vrea. Mie nu’mi mai trebe cate zile oi avea nici macar sa ma gandesc ca as putea lucra pe’acolo.

Intrebari de cetatean cu iesire la atlantic. (NOT)

De cateva zile, tot fac bulion. Impropriu spus „fac”. Imi petrec jumatate de zi tocand rosii si cam atat. Dar se numeste ca particip activ la realizarea bulionului de anul asta.

Activitatea de trecere a rosiilor prin masina de tocat o realizez afara, unde’mi canta din zori si pana in seara un aparata de radio luat din piata cu vreo 50 de mii. Vechi. N’ar fi bai, dar prind tot felul de posturi de radio dubioase cum ar fi Trinitas, Plus (cel mai bun radio din ardeal, cica) sau tot felul de emisiuni in rusa si alte limbi slavone. Se intelege, semnalul de la sat lasa de dorit. Asa ca aparatul e in permanenta setat pe Radio Romania Actualitati. Si asta nu e bai, caci postul e eminamente educativ. Baiul (sau poate fericirea, depinde de individ) e ca te face sa’ti pui intrebari. Asa am ajuns eu la urmatorul rationament..

Organizatia Atlanticului de Nord (sau NATO, cum ne place noua, romanilor s’o numim, ca sa ne amagim ca avem ce cauta in ea) a luat fiinta pentru a impiedica expansiunea comunismului in Europa. URSS a infiintat deci Tratatul de la Varsovia, ca sa nu fie mai prejos si sa aiba cu ce face fata daca s’ar isca un razboi intre capitalisti si comunisti. In ’89, blocul comunist a picat cu gratie si s’a prefacut in fum. Prin urmare, Tratatul de la Varsovia a picat si el. NATO ce mai pazeste acum?

A doua intrebare, care ma framanta inca de cand am invatat un pic de geografie universala, am aflat care’i nordul si unde’i Atlanticul si ce inseamna NATO: De cand are Romania iesire la Atlanticul de Nord? Sau alte tari membre NATO de pe langa noi? Daca tot vor sa se extinda n’ar putea macar sa schimbe numele ca sa nu mai para atat de ridicol?

Bill

Bill e un tip foarte simpatic cu care ma uit noaptea la filme pe AXN/SciFi/Acasa/ProTV. Ne uitam la Angel, la Farmece, la Stargate, la Clona sau la Doi barbati si jumatate. Eu ma uit la toate, dar el, avand un program deosebit de incarcat, desi niciodata nu mi’a explicat ce face, e pe langa mine pe perioada unui singur film. De regula la Clona sau la Doi barbati si jumatate. Va dati seama cat de ocupat e in restul timpului daca abia pe la miezul noptii se poate relaxa la un film.

Dar chiar si asa Bill sta foarte putin de fiecare data. De obicei trece de sub fotoliu sub canapea, traversand sufrageria. Si cred ca e foarte singur. Pentru ca niciodata nu am vazut doi. Si nici nu am omorat vreunul. Deci Bill e numai unul.

Bill e un gandac. Unul de’ala mic si negru (la propriu). Gandac de lumina. Genul de gandac pe care il gasesti prajit cand stergi lustrele de praf si panze de paianjen. Gandacul ala care’si ia zborul prin camera semi’intunecata, se da cu capul de toti peretii si toate dulapurile de chior ce e, iar apoi pica mai glorios ca Titanicul dupa canapea. De acolo, dupa cum v’am mai spus, isi construieste autostrada proprie si personala pana sub fotoliu. In urmatoarea seara o ia inapoi.

Bill e un tip ciudat. Niciodata nu s’a dus, de exemplu, sub dulap. Sau sub celalalt fotoliu. Nu. El are traseu fix.

In prima seara ma gandeam sa’l omor cu telecomanda. Dar am mai incercat si cu un var de’al lui si stiu ca nu mi’a mers, pentru ca am un covor prea moale, in care se poate scufunda. Asa ca am decis sa traiesc in liniste si pace cu Bill. El circula linistit pe autostrada lui, eu ma uit si mai linistita la filmele mele. Cand apare, il urmaresc cu privirea. Si’atat. Cateodata se opreste in mijlocul covorului, ca si cum n’ar mai sti incotro s’o ia. Dar eu stiu ca de fapt s’a oprit ca sa se uite la film cu mine. 😛

Freaky dreams

De vreo doua seri eu ma tot marit. Ceea ce’i al naibii de ciudat in conditiile in care eu n’am de gand sa purced la asemenea fapte. Cu doua seri in urma, cand a inceput nebunia, stiam doar ca ma marit pana de 15 august si, chipurile, faceam pregatiri cu ai mei.

Dar azi’noapte..m’am maritat. Chiar de doua ori. 😐 Si de fiecare data erau situatii de genul „He loves her, but he loves me more.”. Si mai freaky e faptul ca habar n’am cu cine ma maritam. Primul vis era dupa nunta, la spalacanie, cand eu aflam ca sotul meu a facut un accident vascular si eram furioasa ca socrii nu m’au anuntat la timp ca merg la spital. 😛 In al doilea vis, ma pregateam sa ma marit cu cineva, EL se pregatea sa se insoare cu cineva..dar pana in final (nu mai stiu exact cum) alerga dupa mine spunandu’mi ca ma iubeste mult de tot si ca noi doi trebuie sa ne casatorim.

Si’apoi m’a trezit mama sa ma intrebe daca am simtit cutremurul. Ce cutremur, frate. N’auzi ca ma marit?

Oricum, crizata toata am imbratisat ocultismul Google’ului si am dat search dupa ‘dictionar de vise’. Surprinzator sau nu, nunta inseamna implinire pe plan afectiv. Care plan afectiv?..