Intalniri cu Regele

Atunci:

1998-Regele-Mihai-la-Niculitel

Era anul 1998, vara. Regele venise impreuna cu Regina Ana pentru o vizita la basilica paleocrestina din Niculitel. Eram imbracata in costum national, la fel ca toti ceilalti copii de la scoala, si i-am oferit Regelui flori de gradina. Azor, catelul pe care il aveam atunci si care sarea mereu gardul cand era lasat singur acasa, a venit cu noi. Normal ca n-a putut sa stea deoparte asa ca dupa ce am oferit florile, Azor s-a urcat cu labutele pe piciorul Regelui, l-a mirosit si a inceput sa dea din coada. Si, ca si cum era lucrul cel mai firesc din lume, Regele nu s-a ferit, n-a schitat nici un gest de deranj. Doar s-a uitat la Azor, l-a mangaiat putin pe cap si a trecut mai departe.

Acum:

IMG_20141119_120835

19 noiembrie 2014. Toamna, 16 ani mai tarziu, la Palatul Elisabeta din Bucuresti. Regele si-a serbat ziua de nastere si cea onomastica, iesind in balconul Palatului pentru a saluta multimea. Ostasi in haina de parada au pazit simbolic Palatul, iar fanfara a intonat Imnul Regal. Unul dintre porumbeii eliberati in timpul ceremoniei a stat deasupra balconului intregul timp cat Regele Mihai, Principesa Margareta si Principele Radu au salutat multimea adunata.

***

Regele este si va fi mereu un simplu om, ca faptura. Ceea ce simbolizeaza insa nu va fi niciodata ceva obisnuit. Emotia resimtita in fata unui asemenea simbol nu poate fi descrisa in cuvinte. Stand in fata unui adevarat Rege, care-si iubeste si respecta poporul, nu poti sa scapi de impresia ca te afli intr-adevar in fata a ceva divin.

Singura problema este in ca ochii “generatiei Facebook” monarhia este considerata veche si demodata, o institutie care nu-si are locul in societatea noastra. Sa speram totusi ca Familia Regala ne va face cinstea de a schimba aceasta conceptie. Prin decenta, modestie, politete si dorinta de a ajuta pe cei din jur.

Anunțuri

Tin cu PSD, dar n-am votat cu Ponta

Tin cu PSD (in diversele lui forme) cam de cand am inceput sa aud si inteleg (atat cat puteam) ca exista ceva numit politica si ca oamenii care-mi decid viitorul se grupeaza in functie de interese morale sau financiare comune.

Veti spune ca e o decizie luata inconstient si in mod subiectiv si veti avea totala dreptate. Fara sa-mi dau seama ca fac asta, am analizat oamenii implicati in politica la nivel local si i-am impartit in “asa da” si “asa nu”. Intamplarea face ca cei pe care i-am considerat exemple pozitive sa fie oameni afiliati sau membri PSD. Si nu, nu m-am grabit sa-i pun pe ei pe-un piedestal care sa ma impiedice sa deschid ochii asupra calitatilor celorlalti. Dar faptul ca oamenii din “opozitie” pe care i-am cunoscut s-au dovedit a fi “baietasi” care nu si-au mai amintit de unde au plecat si care au facut tot ce le-a stat in putinta (moral si, mai ales, imoral) sa ajunga cat mai sus a reprezentat o mare bila alba pentru PSD-isti.

Am auzit prima data serios de Ponta prin 2010, cand am participat la o sedinta la studentilor PSD-isti. Pe vremea aceea inca era baiat de treaba – se straduia si atunci sa creasca, dar inca o facea cu o vointa in limitele decentei. Era perioada celor t-spe guverne Boc si cam cu unu-doi ani inainte de protestele anti Basescu de la Universitate.

Apoi a ajuns Ponta la guvernare si n-am auzit mai nimic de el in afara de opozitia lui fata de Basescu si PDL. Ceea ce e si bine, dar mai ales rau. E-adevarat, ultimii doi ani m-au prins intr-o pasa indepartata de politica. Frustrata si scarbita, de fapt. Dar chiar si-asa, nu tin minte vreo realizare mareata care sa-mi fi ajuns la urechi despre guvernul condus de Ponta.

Si-a venit campania. Campanie in care Ponta a facut tot ceea ce electoratul lui a dispretuit si condamnat atunci cand candida Basescu. Tot ceea ce PSD a creionat ca lipsa de respect fata de romani. Influentarea oamenilor neinformati, indemnarea la ura rasiala, la dispret pe considerente religioase, atitudinea mai-marilor PSD de jemenfichism fata de reprosurile societatii civile.

Sincer, ca alegator, mie imi place sa stiu ca sunt importanta. Ca tu, in calitate de candidat de la orice partid, consideri si opinia mea valoroasa. Desi sunt doar una. Nu vreau sa realizez ca tu esti atat de sigur ca o sa castigi incat nu-ti pasa de mine. Pentru ca asta implica niste planuri de subsol gata facute, fara nici o legatura cu alegerile facute de poporul tarii pe care vrei sa o conduci.

Iar dumneata, domnule Ponta, omul tanar care condamna astfel de practici acum cativa ani, le-ai adoptat acum si te-ai balacarit in ele intr-un fel cum nu l-as fi crezut posibil.

Recunosc ca in primul tur nu am facut altceva decat sa votez impotriva ta. Apoi am incercat sa deschid ochii mai bine. Sa ma informez cat pot. Sa analizez si sa gandesc.

Domnule Ponta. Trecand peste orice falsa modestie trebuie sa recunoastem ca PSD-ul este cel mai mare partid din Romania. Si ca aveai toate sansele sa ajungi presedintele tarii. Dar te-ai culcat pe o ureche, domnule. Si foarte bine ai facut, pentru ca asa ti-ai dat si arama pe fata. Ai demonstrat cate decizii iei de unul singur si cate iti sunt influentate. Ai aratat cat de jos esti dispus sa cobori pentru lacomia de putere. Si e trist, domnule Ponta! E trist pentru ca multi oameni si-au pus speranta in tine in urma cu cativa ani. Oameni pe care i-ai considerat bagati in buzunar si de care nu ti-a mai pasat. Oameni carora le-ai intors spatele fara sa-ti dai seama ca ei pot vedea ce faci tu pe fata. A iesit domnul Dragnea si-a spus ca Dumnezeu e de vina pentru rezultatele proaste ale PSD-ului. Nu, Victor draga, doar tu si alegerile facute de tine poarta vina.

Domnule Iohannis. Au mers oamenii la vot cum n-au mai mers in viata lor. Ati reusit (ori dumneavoastra, ori miscarea anti Ponta) sa scoateti 60% din tinerii tarii la vot. E un lucru de care trebuie sa fiti mandru. Dar trebuie sa intelegeti si responsabilitatea care vine cu asta. Vom vrea schimbari, vom vrea nou si vom vrea transparenta si corectitudine. Vom vrea sa mergem in afara tarii si sa ne priveasca strainii cu respect cand le spunem ca suntem romani. Vom vrea ca toti medicii si olimpicii plecati sa se intoarca. Vom fi foarte pretentiosi.

Nu va invidiez domnule Iohannis. Si daca ar gandi putin, nici domnul Ponta nu ar face-o. Situatia noastra ca tara este una foarte delicata in momentul de fata. Si orice decizie veti lua va trebui cantarita de o suta de ori inainte. Dar chiar si asa va nemultumi probabil jumatate din populatie. Vreau insa sa am incredere in spiritul dumneavoastra organizatoric, in exactitatea dumneavoastra nemteasca, in bunul simt de care ati dat dovada in campanie, in faptul ca ganditi inainte sa deschideti gura.

Vreau sa am un Presedinte civilizat, care sa supervizeze un Guvern civilizat, intr-o Romanie civilizata.

„Stadionul Dinamo” pe ruta lui 335

Laudat fie Domnul, avem statie noua de 335!

Stirea asta in sine poate sa nu insemne prea mult pentru neinitiati. Dar pentru pasagerii frecventi cu treaba in zona Stefan cel Mare, calatoria pana la „treaba lor” presupunea pana acum planificarea unui itinerariu pentru care luau in calcul durata de asteptare pentru transportul in comun (fie el RATB sau Metrorex), numarul de schimburi necesare si distanta ce se necesita a fi parcursa la pas.

RATB-ul a fost ca de obicei foarte perspicace – i-a luat doar un catralion de ani sa se prinda ca intre Vasile Lascar si Perla mai incape o statie. Pe care au pus-o fix in usa stadionului, pe ambele sensuri de mers, si au botezat-o (firesc) Stadionul Dinamo. Singura problema e ca n-au facut si un mic instructaj soferilor, asa ca, extrapoland, cam 3 din 5 autobuze nu opresc in statie fara exprimarea dorintei tale in mod fatis de a urca/cobori acolo. 1 din 5 nu opreste nici atunci. Dar avem statie si-i dorim sa creasca, sa se implineasca si sa nu o desfiinteze mai marii ei.

24!

6

1..

5

2..

4

3..

3

4..

2

5..

1

Cu sange rece

by Truman Capote.

E cel mai bun reportaj pe care l-am citit vreodata. Roman n-ar fi putut sa fie nici daca il cataloga autorul asa – sunt atat de multe detalii, mult mai multe decat ar putea vreodata nascoci un scriitor.

Naratiunea e wow. De la inceput si pana la sfarsit. Initial am crezut ca ma va plictisi, dar chiar si in ultimele pagini, cand stiam deja cum se va termina toata povestea, nu puteam sa las cartea din mana.

I-am dat cinci stele pe Goodreads, fiecare dintre ele meritata din plin.