Cupa Romaniei la Fotbal Timisoreana – the backstage.

De 1 iunie, lumea din Bucuresti s-a impartit intre doua evenimente: cei care au iesit cu copilul in parc, la serbare, la inghetata.. si cei care au asistat (pe viu sau la TV) la finala cupei Romaniei la fotbal. Eu am fost in a doua categorie – ziua copilului m-a prins in exercitiul functiunii. Functiunii de voluntar..🙂

Am aflat de minunatul meci de fotbal cam cu o saptamana inainte. Si cum dragii mei colegi din departamentul sportiv al LSE s-au distrat de minune anul trecut organizand cupa UEFA, am zis s-o fac si eu lata la un eveniment mai mic. Si-asa am ajuns in colectivul de organizare al cupei Romaniei..

Repetitiile au fost groaznice. Nu am sa mint.. Dupa cea de-a treia repetitie, cea de vineri, am ajuns acasa franta de oboseala, cu frig in oase, cu nervii intinsi de la un capat al tarii la celalalt, cu ganduri de moarte dureroasa la adresa coordonatorilor de la SEG. Sa inghet pe un stadion in timp ce trag de un steag si unul cu gulerul de la tricou ridicat urla la mine cu ecoul aferent stadionului.. nu era chiar prima varianta care-mi venea in minte cand ma gandeam la o seara de vineri. Eram convinsa ca va iesi un fiasco si ca as face mai bine sa nu-mi sacrific si sambata.

Si totusi am mers sambata pe National Arena. A durat jumatate de ora pana sa intram, inca vreo cincisprezece minute pana sa ajungem in vestiare, inca jumatate de ora pana la repetitia finala.. si tot asa. Mai mult am asteptat decat am facut ceva. Din tot echipamentul alb ca neaua (de parca ne pregateam de white sensation) m-au impresionat jambierele. Caci tricouri albe, simple si imense aveam deja acasa.

Galeriile ambelor echipe au fost intr-o mare forma. E drept, Ploiestiul a avut mai multi sustinatori. Dar asta nu inseamna ca cei de la Cluj au pus mai putin suflet in sustinerea echipei lor favorite. Fireste, insa, ca showul noi l-am facut!

Intrarea pe teren s-a facut in mod organizat. Iesirea – mai putin. Intre aceste doua momente – a fost magnific.🙂

601936_630361180325305_784562825_nNe-am asezat pe teren, fiecare in patratelul nostru. Am desfacut steagurile, fiecare cu anul lui. Am scris 80 de ani ca o armata coreana.  Pro TV-ul ne-a filmat. Baiul ar fi ca in momentul in care ar fi trebuit sa ne vada si parintii nostri la televizor, Pro TV-ul a bagat publicitate. Asa ca in loc sa se poata mama mandri apoi ca m-a vazut pe sticla, se poate lauda ca a vazut reclama la Glade, Timisoreana si Baumaxx.. sau ce-or fi dat aia pe post.

Trecand peste gafa Pro-ului, momentul a fost impresionant. Si pentru tribune, si pentru noi. A fost putin mai ciudat cand au inceput sa apara fumigenele pe teren fix in spatele nostru (traiasca galeria Petrolului!), dar au venit rapid doi nene cu parpalace si cascute de la Pompieri si ne-au salvat. In rest, sa iei parte la asa un spectacol, sa asculti imnul in mijlocul stadionului, sa te simti privit de cateva zeci de mii de oameni.. ar impresiona chiar si suflete mai putin microbiste decat sunt eu.

Mai jos – un filmulet care sa exemplifice graitor, zic eu, experienta de sambata. Si-un link. Enjoy!🙂

 

About cowish

implicata de multe ori in mai mult decat pot duce..ca tot romanu'.. in rest, oama inclinata spre vacisme cu cei care merita.

Posted on Iunie 4, 2013, in Unde'am fost si ce'am facut and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. „Greseala” celor de la PRO TV. Cu ce echipa a fost patratul tau ?

  2. ’85 e cu Steaua!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: