Les Misérables

Multa vreme m-am temut de Mizerabilii lui Hugo ca de Don Quijote a lui Cervantes. De Don Quijote inca ma tem.. Ma tem pentru mi-am propus mai demult ca la finalul clasei a opta sa il citesc in varianta neadaptata pentru copii. Dar mi s-a parut greu, mare, uracios. Si inca imi pare.

Mizerabilii m-au speriat prin numarul de volume. 5 volume inseamna o enormitate si o eternitate de citit. Si-apoi am descoperit un anticariat in care mi-am lasat procente nu chiar neglijabile din primele salarii. Si, ca tot romanul, am vazut carti bune si ieftine si-am luat acasa cu sacosa. Printre altele, Mizerabilii (in 5 volume) la 10 lei (toate 5). In plus, cand am fost acasa de Paste, am luat la citit prima carte gasita in biblioteca: Mizerabilii – pe care eu nu stiam ca ii am deja.

049-500x500Asa am inceput eu sa-l citesc pe Hugo. Singura mea tangenta cu el fusese o adaptare pentru copii a lui Cosette. Habar n-aveam la ce sa ma astept.

Cand eram in liceu am invatat conceptul de roman balzacian. Nu prea am citit eu Balzac, dar insusirile respectivului tip de roman ar trebui mai degraba incadrate in tipologia romanului “hugoist”. Suna ca naiba, stiu. Insa, actiune inceputa mai prin invaluire eu n-am mai gasit. Jumatate din prima carte am citit despre episcopul din Digne, gandidu-ma ca el e Jean Valjean, undercover.

Trecand peste drama mea de copil uimit ca inca n-a iesit nimeni din carte sa ma manance, Mizerabilii este o carte fenomenala. A se citi: FE-NO-ME-NA-LA! Zau! Poate sunt eu soricel de biblioteca, poate sunt prea partinitoare cu cartile, poate sunt uimita ca imi place cartea, poate, poate, poate.. dar de fiecare data cand merg spre sau de la munca evit contactul cu oamenii, fug de colegi, stau in coltul meu de metrou si mananc cu ochii. Puteti sa spuneti ca-s ciudata si-o sa aveti dreptate.

Imi place ca autorul se pierde in subiectivisme cand si cand, imi place ca Jean Valjean si Cosette sunt reprezentati in toata maretia mizeriei lor, imi place ca spiritul uman e dezbracat firesc de tot ce are uman. Imi place de la foaia de titlu pana la ultima linie din cuprins.

Inca sunt la cartea a doua. Mai am mult de rumegat. Nici macar de Gavroche n-am dat inca. Dar mi-a luat doar 3 saptamani sa ajung cu Cosette si Jean Valjean in manastirea Petit-Picpus, in conditiile in care cartea intra la categoria “lectura pe metrou”.

O recomand oricui are timp. Si chiar si celor care nu au timp. Pentru ca, dupa primele capitole incepi sa-ti doresti sa-ti faci timp. Asta, bineinteles, exceptand cazul in care esti un sarman diavol care prefera sa vada filmul si sa nu inteleaga nimic.

About cowish

implicata de multe ori in mai mult decat pot duce..ca tot romanu'.. in rest, oama inclinata spre vacisme cu cei care merita.

Posted on Mai 29, 2013, in Sweet Stuff and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: