Cand filosofezi gratis..

..inseamna ca ti s’a terminat hartia igienica si astepti sa te usuci. Sau esti a zecea si inca n’ai net. In plus, te gandesti ca nu ti’ar strica o diploma de la „Tinere condeie”. Nu stii la ce s’ar putea sa’ti fie de folos, sau daca o sa’ti fie vreodata, dar las’ sa fie acolo, una’n plus n’are cum sa strice.

In contextul ultimelor fraze (adica toate in afara de prima) am scris eu urmatoarele. Si mandra mai ceva decat gaina babei care a gainatat o margica cand cocosul mosului a adus cirezi de vite si bogatii, vi le’arat si voua.🙂

„Dacă într-o zi ţi s-ar spune că tot ce ai făcut până atunci a dus numai la dezastre, cum ai reacţiona? Ai regreta? Ai respinge gândul apăsător din mintea ta? Ai încerca să trăieşti împăcându-te cu el? Sau ai trece nepăsător mai departe, fără să priveşti în urmă şi fără să regreţi?

Mulţi ar spune că depinde de gravitatea urmărilor. Dar gravitatea e o noţiune atât de relativă. Fiecare o concepe altfel, fără să-şi dea seama de ce.

Dar dacă ţi s-ar spune că totul a fost bun în viaţa ta până acum? Cum ar fi? Ai fi mândru? Te-ai lăuda? Sau ai uita încă de a doua zi orice omagiu adus?

De această dată depinde de măreţia realizărilor tale, nu-i aşa? Şi care e diferenţa dintre gravitate şi măreţie? Oare nu se află ambele la capete, la extreme, prin aceasta devenind asemănătoare?

Atâtea întrebări fără răspuns. În cel mai bun caz, au drept răspuns o presupunere. Dar numai din presupuneri nu poţi trăi. Pentru că nici viaţa ta nu trebuie să fie o presupunere, ci o certitudine. Ceva concret şi palpabil. Un copil care-ţi zâmbeşte când te plimbi în parc; o petală din trandafirul primit odată, ce-a fost roşu şi viu, dar acum e ofilit; un sărut trimis mai mult în aer şi primit pe neaşteptate; şi chiar pierderea cuiva drag… Dacă face parte din viaţa ta înseamnă că o înfrumuseţează. Iar viaţa nu e alcătuită numai din experienţele plăcute. Viaţa e înfrumuseţată mai ales de lucrurile neplăcute, pe care le laşi în urmă plin de amar, dar mai puternic…”

Urmarea era ca tipa care scrisese randurile astea de o sensibilitate si maturitate, nu’i asa?, cutremuratoare, intalneste un gagiu la fel de sensibil, matur si, fireste, inadaptat ca si ea, pun de’un maritis, dar el moare de leucemie. Se numea „Another love story” si pun pariu ca toate fetele stiu deja de ce. Baietilor care nu prind poanta le recomand cartea lui Erich Segal. E mai proasta ca filmul, dar asa promovez cultura.😀

Oricum, descoperirea mea e ca inceputul suge, sfarsitul era deja de pe Matasari Reloaded, dar chestiile ce le scrisesem pe la mijlocul povestirii erau chiar faine si inteligente si pareau scrise cu cap si *blush* ceva talent. Deci, prin definitie, eu sunt un fel de mosneguta cosbuciana, care joaca la nunta Zamfirei abia dupa indelungi rugaminti si care ori se opreste intr’un gard, ori moare jucand in hora si e ingropata inca topaind. Asa ca, daca mai dau cuiva ceva de citit, faceti’va un bine si sariti peste inceput si sfarsit. N’o sa pricepeti nimic, dar macar n’o sa credeti ca am scris scenariul de la noul succes AcasaTv.😛

About cowish

implicata de multe ori in mai mult decat pot duce..ca tot romanu'.. in rest, oama inclinata spre vacisme cu cei care merita.

Posted on Aprilie 10, 2010, in Regular/Regulat and tagged , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: