Zotic, Atal, Kamasie si Filip

Cei 4 martiri de la Niculitel. Astazi este sarbatoarea lor, iar povestea vine cam asa..

In 1971, a plouat. Ploaie de vara, ca’n toti anii de dinainte si de dupa. Dar in 1971 suvoaiele de apa au sapat o ulita laturalnica a satului, descoperind varful unei constructii de piatra. Curiosi, oamenii au spart cupola sperand la o comoara neasemuita. Mare le’a fost insa mirarea cand au descoperit acolo oase.

Era de fapt o cripta-martyrion din piatra si caramida de pe vremea romanilor, inconjurata de temeliile unei bazilici paleocrestine datand din secolul V d.Hr.

La sfarsitul lunii septembrie, cripta a fost deschisa. Pe cele doua nivele, sase schelete umane. La cel de sus, patru, intr’un sicriu comun din scandura de brad. La cel de jos, alte doua, amestecate cu pamant, fiecare in despartitura lui. La intrare, inscriptia “Aici si acolo, sangele martirilor”. Sus, sunt inscriptionate si numele celor patru martiri, cunoscuti de altfel si din arhivele Vaticanului. Pana la descoperirea Mucenicilor Epictet si Astion de la Halmyris (Murighiol, Tulcea), martirii de la Niculitel reprezentau cea mai veche marturie a persecutiilor impotriva crestinilor.

Incalcand dispozitiile vremii nu foarte prietenoase cu religia, in miez de noapte, un preot cu rang inalt le’a dus atunci la Manastirea Cocos, unde se afla si astazi.

De aici sunt luate an de an pe 3 iunie, duse in procesiune la Noviodunum (Isaccea), locul executiei, si apoi la Niculitel, la cripta. Dupa veghea de’o noapte, se face slujba, urmand ca apoi sa fie dusi inapoi cu sobor de preoti la Cocos. Puzderie de pelerini se aduna an de an la Niculitel din toate colturile tarii.

In anul 2001, primul an in care martirii au fost sarbatoriti cu atata cinste, o minune a fost surprinsa de aparatele de fotografiat. O raza de lumina a venit in miez de noapte, s’a curbat si a intrat in cripta in timp ce un calugar se ruga. Un semn ca cineva acolo sus totusi exista..

Astazi este ziua lor. Sa’i cinstim!

Problema CID (Cea mai Importanta Deviatie)

Sa se scrie functia de pornire a unei farfurii zburatoare cu o capacitate de 20 de extraterestri si roboti. Conditiile de pornire sunt:

1. intreg echipajul sa se afle la bordul navei;

2. sa fie activata sursa de energie a navei;

3. extraterestrii sa fie plasati in jumatatea de control a navei si robotii in cealalta jumatate;

4. extraterestrii si robotii sa isi reia infatisarea pe care o au pe planeta lor;

5. declansarea pornirii se face cu gandul unuia dintre extraterestri.

*Un fel de MS, dar cu circuite.

Osama sau Obama?

Cred ca mai degraba l’au inlocuit extraterestrii pe the real Obama cu clona lui adusa din viitor decat l’au omorat puscasii marini (de pe uscat) pe Osama. Unii ar numi asta inclinatie spre teoria conspiratiilor, altii ar numi’o bun simt.

Adevarul e probabil undeva la mijloc. Osama se lafaie acum, ori cu cele 72 de fecioare promise de Allah in Rai, ori cu alte 72 mai putin fecioare promise de un cont gras in banca. Obama e linistit ca si’a indeplinit, cel putin pe hartie, una dintre promisiunile electorale, e un om mai bun si’o sa ajunga si el in Rai, macar cu o fecioara. Toata lumea’i fericita si se pupa.

Cel putin, pana la urmatorul scandal. Presimt o inregistrare cu teroristu’ no.1 viu si nevatamat dintr’o pestera de langa Bagdad. Cat de curand..

via.

Lumina lui Flutur

Dupa ce’a aranjat oile feng’shui pe deal, urmasul urmasilor lui Fane Voda a binevoit de s’a cocotat iar in avion, a zburat peste mari si tari si ne’a adus izbavirea. In ajun de Paste, ca’n fiecare an..

Cumva Patriarhia, prin robii lui Dumnezeu Elena si Gheorghe, a adus lumina tocmai de la Ierusalim in toate bisericile din tara. Adica, chiar in toate. Pana la ultimul schit pe care nu’l viziteaza decat caprele negre in creierii muntilor.

Dincolo de costurile unei asemenea actiuni (imense de altfel, si achitate ghici din buzunarele cui), as vrea sa ridice mana cine s’a simtit mai cald, mai satul, mai impacat cu sine stiind ca flacara pe care a dus’o acasa duminica dimineata e copil din copilul din nepotul din urmasul flacarii din Sfantul Mormant. Care batranica cu frica de Dumnezeu insa fara bani de pastile si hrana s’a simtit vindecata macar si pentru o ora? Care bolnav dat afara din spitalul proaspat desfiintat si’a luat patul in spate si’a umblat dupa ce a vazut flacara din flacara sfanta?

Dar e frumos. Unii si’au serbat onomastica pe banii cetateanului de rand (nicidecum ai statului) in avion particular, altii au mers cu barcuta in miez de noapte, facand sa se nasca lumina din mare mai ceva ca Venus a lui Botticelli, iar nea Vasile din catunul X si’a luminat cocioaba cu inca o lumanare, pentru ca electricitatea oricum n’a ajuns la el in sat.

Ce s’a intamplat cu sacrul? De cand e credinta o afacere? Am fost la biserica si vineri si sambata, la aceeasi biserica la care merg de cand sunt mica, inconjurata de aceeasi oameni, si am simtit.. nimic. Era ca si cum stateam confortabil acasa, cu o punga de floricele in brate si ma uitam la un film prost. Nu mai era emotie, nu mai era sentimentul ca apartii de ceva sau cineva.. Era o loc rece, plin de oameni grabiti sa termine programul pe ziua respectiva, sa plece acasa si sa se ghiftuiasca. Eventual, luminand drobul si ouale rosii cu o flacara adusa tocmai de la Ierusalim. Flacara care, ironic, a fost unul dintre motivele pentru care au luat cu un kilogram de miel mai putin anul asta.

Aici si acolo: Vive le Roi!

M’am uitat aseara la stiri si am observat cu stupoare cat de multa atentie este acordata crizei politice din Egipt, cat timp s’au aventurat jurnalistii in analize politice, in dezbateri si in disecari ale evenimentelor de acolo, cat de mult s’a discutat pe tema refuzului lui Mubarak de a’si da demisia. Si’atunci, in mintea mea de roman, pana la urma, s’a nascut urmatoarea intrebare: De ce?

Oare noi nu avem crize pe care sa le comentam? Nu avem coruptie? Nu avem promisiuni neindeplinite? Nu avem crime? Nu avem economie la pamant? Nu avem dictatura noastra proprie si personala pe care sa o comentam?

Intr’adevar, poate ca ceea ce se intampla in Egipt ne afecteaza intr’un fel sau altul. Pentru ca sunt simple jocuri pentru marile puteri din lume, dar aceste simple jocuri ne afecteaza indirect si pe noi. Si da, este regretabil ca multi oameni au murit acolo fara ca crezul pentru care si’au dat viata sa fie dus la indeplinire. Dar nu e ca si cum asta nu s’ar mai fi intamplat si nu se va mai intampla.

Si’atunci de ce ni se arunca praf in ochi cu problemele de’aiurea si de ce nu se concentreaza jurnalistii mai mult pe ceea ce se intampla pe teritoriul tarii noastre? Pentru ca pana la urma, pe noi ne intereseaza lucrurile care ne afecteaza direct si sigur, nu cele care s’ar putea sa ne afecteze candva in viitor.

O comparatie foarte reusita, zic eu, am auzit’o din gura lui Gadea aseara, si vine cam in felul urmator:

“Presedintele Mubarak a anuntat ca nu renunta la putere. A anuntat o serie intreaga de schimbari, inclusiv la nivel constitutional. “L’am delegat pe vicepresedinte sa aiba competente in mai multe domenii, ca sa scoatem tara din criza.” Am mai auzit aceasta placa, am mai auzit ca se fac reforme, am mai auzit si noi. Exista corespondente intre discursurile presedintilor autoritari.”

Asta stiinta, nene!

Avem urmatoarea problema: “In tara vrajitorului din Oz, vremea are 3 stari: s1 – ploaie, s2 – vreme buna, s3 – zapada. Se da matricea probabilitatii de trecere. Se cere ca dupa 3 zile de la o zi cu vreme buna sa urmeze o zi cu zapada si distributia stationara σ.”

Sau cum sa innebunesti la Poli..

Reality check point

The fairytale:

VS

The reality:

“Dear Disney,

I have already turned 16. In accordance to all of your movies since 1937, I would have met my handsome prince by this time, ergo I just have one question for you: WHERE ON EARTH IS HE???

Signed, every 16 year old.”

“Dear every 16 year-old girl,

Please be patient. I know it looks easy in the movies, but slaying 50-feet tall dragons without getting barbecued alive is hard business, you know. And all that while making sure my hair stays in place.

Signed, your Prince Charming

P.S. I met your stepmum the other day, she said your beauty was to die for. Really can’t wait to meet you now. xoxo”

The Terrifying John

Via.

Modeala din mine.

“Buna ziua! Agentia Alcris Models va invita pentru un interviu pe data de 04-01-2011, intre orele 10-18 la sediul aflat pe aleea bucovina, nr 2, bl F1, sc2, parter, interfon 20C. Va rugam confirmati prezenta. Cv Bizoojobs.”

Asta am primit astazi, pe la 5, de pe un numar de..Zapp, cred (mai exista Zapp?).

Puricand gugalu’ am aflat cam ce’i cu nenea astia. Nu va zic, ca v’as strica o surpriza tare frumoasa.

Acum, sa chemi oameni la interviu printr’un mesaj in care te’ai zgarcit cu spatiul, condensand data, ora, locatie, detalii, cerere de confirmare..sa’mi fie cu iertare dar decat sa platesti pentru 2 mesaje nu mai bine suni? E acelasi pret si dai si ceva mai bine in fata aluia cu care cica vrei sa lucrezi. Si cum adica “intre orele 10-18″? Ce oameni generosi si binevoitori. Au sa ma astepte cu paine si sare indiferent de ora la care decid eu sa’mi fac aparitia. Si cum le confirm? Ii sun, le dau si eu mesaj sau trec pe’acolo la 10 si le zic ca o sa vin la interviu la 15?

Oricum, daca vreau sa ma fac de ras ma descurc si singura, nu’mi trebuie sa apar pe la vreo penibilitate de emisiune regizata care se da pe la noi, gen “Fata lui tata”, trimisa de stiu’eu’ce agentie obscura de fotomodeale din marginea Bucurestiului. Mai profi era parca nenea de la Romana..

MasterCard commercial

Sa o aduci pe Raluca sa’ti cante despre faptul ca’i place trompeta.. a costat probabil destul.

Fata profei de istorie privind desfraul de pe ringul de dans.. priceless.