Be your own spark

Cine n-a dat un examen pentru care nu s-a pregatit destul? Cine n-a aplicat pentru un job pentru care nu era indeajuns de calificat? Cine nu si-a dorit ca tipul/tipa super dragut/-a sa vina si sa-i spuna „Buna!”? Cine, cine cine?

Cine n-a vazut uimit cum colegul de clasa (evident mai slab pregatit) a luat o nota mai mare? Cine nu a lasat loc monstruletului verde in suflet cand colegul de birou a primit o marire de salariu? Cine n-a zis „El de ce poate si eu nu?”?

Cu totii am trecut prin asta si stim cat de chinuitor e sa vrei ceva si sa crezi ca nu esti indeajuns de bun. Dar putini si-au luat gandul de la problemele cotidiene ca sa analizeze de ce unii primesc ce doresc. Si un numar inca si mai mic a si pus in aplicare solutia la care a ajuns dupa indelungi discutii cu sine.

Reteta e simpla si o stim toti: realizarile tale vor fi pe masura atitudinii pe care o ai cand actionezi. E-adevarat, conteaza CE faci, dar si mai important e CUM faci asta. Poate ce faci acum nu e chiar ce ti-ai dorit.. Dar daca stii cum sa o faci, nu va fi nici pe departe aceeasi corvoada de pana acum. Si oricum, ce faci in momentul asta nu e decat un popas pe drumul pe care ai pornit si care te va duce sus. Depinde doar de tine sa continui sa pasesti de-a lungul lui.

Si ca tot vorbim de destinatie.. de ce sa te multumesti si sa te opresti la jumatatea drumului, cand simti ca inca te mai tin picioarele? Alege-ti o tinta indepartata si porneste spre ea. Nu spune nimeni ca va fi usor.. Dar daca iti propui sa mergi 5 kilometri poate vei ajunge sa mergi 3.5, pe cand daca ai in plan doar pe 3 sau 4, s-ar putea sa mergi doar unul. Si ar fi trist sa irosesti atata energie pe-un nimic, nu crezi? Tine minte, cu cat e mai mic si insignifiant scopul tau, cu atat mai jos risti sa ajungi.

Deci ce mai astepti? Propune-ti sa iei 10 la examenul ala greu la care nu prea stii nimic deocamdata. Sa gasesti jobul ala perfect la care tot visezi de cand ai auzit de el. Propune-ti sa te uimesti si sa-i uimesti si pe cei din jur. Te vei minuna si tu de cat de multumit esti de scopurile pe care ai reusit sa le atingi apoi.

Nu uita sa fii realist, dar viseaza! Si determina-i si pe cei din jurul sa creada in visul tau. Pentru ca intai de toate trebuie sa crezi tu ca vrei si ca poti. Succes!

*Articolul a aparut si aici. M’am gandit totusi sa’l public si pe cowish, inspirata de “the making of” de la videoclipul lui Katy.*

Cause there’s just so much happiness we decide to ignore..

via.

Si pentru ca tot n’aveam New Year’s Resolution, m’am decis sa adopt una in mod spontan: Anul asta voi fi fericita! Si asa va doresc si voua!

Si cum fericirea trebuie impinsa putin de la spate, poftim si doua cantecele vesele, motivante si pozitive care sa va inspire. Si da, stiu ca a trecut Craciunul, dar nu e importanta sarbatoarea, ci mesajul pe care il transmite. So, enjoy your own Christmas, everyday!

Ce’a mai facut vaca? 1 noiembrie

Vaca s’a facut madama serioasa. Dupa fraza asta as putea sa pun punct si sa dau click pe “publica” si sa ma duc la nani. Daaaar.. “madama serioasa” poate sa insemne multe, asa ca trebuie musai sa detaliez cat de cat.

Am fost acasa, am facut prajiturele, am descoperit ca nu’s dezastru. E promitator, in conditiile in care asta’vara singurele mancaruri elaborate pe care stiam sa le fac erau clatitele si zacusca.

Apoi.. M’am inscris la conferinta organizata de SREP, mi’au trimis mail ca m’au primit si acu ma gandesc ca trebuie sa comprim 5 ani de activitate ONG’istica intr’o prezentare de 10 minute. In fata unor nene si tanti cu ranjete gen “Pe vremea mea..”. O sa fie frumos. Vineri se petrece evenimentul si sper sa supravietuiesc.

Evenimente care se intampla mai curand au loc maine si poimaine. Adicatelea “Leaders Talk” organizata de AIESEC. Cum ar veni, vin niste oameni si vorbesc in fata ta. Dar sunt oameni de felul lui Dumitru Prunariu, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Cristian Tudor Popescu, Leslie Hawke si Ion Caramitru. Smoking hot, I’d say. De’abia astept, de’abia astept!

Mai e maine seara a patra editie GOmentorship, dar la aceea nu cred ca mai ajung. Prea se suprapune cu alte chestii de la care nu pot sa ma rup asa usor. Daca totusi intereseaza pe careva, sunt detalii aici.

Si ca tot am dat linkul mai sus, azi s’a lansat la apa blogunteer.ro. Cu surle, tobe si trambite pe facebook, twitter, site’uri partenere si grupuri de yahoo, ca altfel nu se putea. Asteptam feedback. Atat de mult incat sa se blocheze serverul. Sariti deci, ca noi nu ne suparam.

*Draga mama, asta e site’ul de care iti ziceam si pe care nu vroiam sa ti’l arat pana nu se lanseaza. Intra acu cu toata increderea sa stii si tu exact de ce trebuie sa fii mandra de fiica’ta. *

In alta ordine de idei, si vorbind de lucruri mai mititele care insa ma mentin la fel de serioasa, am participat azi la un seminar/workshop/something pe public speaking. Tinut de un coleg bazat in domeniul debate’urilor intr’un amfiteatru super degerat plin de caldura sufleteasca din cladirea electronicii. Iar maine ma duc sa fac pe reportera si sa’i iau un interviu lui Ariel pentru blog. Si ma mai ocup si de promovarea facultatii in liceele din Bucuresti.

Sa traiasca ocupatiile mele ca toate’s de cucoana serioasa. Zic..

Cow print nails

Blondie undercover

Pe 25 septembrie n’am scris pe blog. Si nu din vreun exces de zel in ceea ce priveste Let’s do it, Romania!, ci pentru ca’s blonda. Nu s’ar zice, dar am si eu suvitele mele mai decolorate. Suvite care itesc capul la lumina cand si cand.

N’am scris, deci, pentru ca n’am avut net. Nu, Romtelecomul a fost baiat de treaba si de data asta n’a fost din vina lui. Beculetul de la modem a pus repede diagnosticul: variatii de tensiune pe retea. Pai bine, variatii sa fie, dar sa le stim si noi. Insa, nesimtitoare, variatiile se faceau cunoscute doar modemului, ale carui beculete clipoceau verde/rosu mai ceva ca pomul de Craciun.

Acum, sa zicem c’or fi variatii. Sudeaza vreunul pe strada, bate vantul si misca cablul, da unul ritmic cu un baros in stalp..dar 3 zile? Fireste c’am dat restarturi si’am scos prelungitorul din priza pana mi’a venit acru. Zadarnic. Totul parea pierdut. Pana cand am zis ca nu ma face pe mine, falnica electronista, un modem. Asa ca l’am scos din prelungitor, cu gand sa actionez direct la sursa. Minune! Dupa 3 zile de matanii, rugaciuni si sambete purtate, s’a coborat stabilitatea retelei electrice asupra mea cu a sa binecuvantata conexiune la internet. Nici eu n’as fi zis ca’s asa de blonda. Da’ ete ca se mai intampla si din astea..

Men are trouble.

Da, men are trouble. Si nu poti spune intotdeauna “Rau cu rau, dar mai rau e fara rau.”.

Eu n’am probleme. Is fara rau si ma simt bine. Sunt inconjurata insa de prietenele mele, una mai problematica decat cealalta cand vine vorba de sexul opus.

Prima e vaca junioara. Care nu mai are probleme acu, ca s’a facut fata cuminte. Bravo ei, jos palaria, felicitari ca are, vrea si poate. Dar stim cu toatele cate broaste a pupat pana la print.

A doua e vaca senioara. Ea e intr’un dute’vino continuu intre fosti. Si se zbate in cercul asta vicios de vreo cativa ani. Triunghiul bermudelor e o poveste pentru copilasi in comparatie cu asta, dar dupa ce termina sesiunea a promis ca invata sa inoate ca sa iasa la mal.

Si apoi e maimuta. Ea e cea pentru care exista postul asta. Pentru ca ea e acu intr’un mare butoi cu iaurt, daca ma’ntelegeti. Maimuta face ce face si’i alege chiar mai prost ca mine. Si nici macar nu se chinuie prea mult, e un talent nativ. Mai nativ ca mine, dupa cum am spus. Aduna vreo cativa, face un ala’bala’portocala, il nimereste pe al mai problematic si de el se lipeste. Si n’ar fi asta musai baiul. Dar fata nu se prinde de treaba asta nici la a saptea calcare in strachina. Sade frumos in lumea ei cu inimioare roz si floricele parfumate, merge pana in panzele albe calare pe’o idee desi e constienta ca s’ar putea sa n’aiba dreptate, trage cu dintii si ghearele de basmul ei cu iz de nereusita incropit la repezeala.. Ce mai, fata’i fata pana la capat. Iar cand e basta, apai nu’i basta de tot. Nu poate fi. Ori ea, ori el..unul dintre ei habar n’are cum s’o lase balta. De unde rezulta diverse situatii neplacute. Ba o urmarire prin oras, ba niste cauciucuri dezumflate, ba discutii cu parintii ei, ba amenintari.. fiecare fost a avut un tipar diferit pana acum. Ce’ar trebui sa faca maimuta? Intai sa’si traga doua palme zdravene peste ochi si sa coboare de pe norisorul roz pe pamantul innamolit de apele Siretului. Apoi sa’i ia pe diversii Feti’Frumosi si sa’i inece. Ori in Siret, ca acolo a nimerit ea cand a picat de pe nor, ori in Dunare ca’i mai la indemana. Eu asa as face, dar maimuta e fata. Deci sa nu fim rai si sa lasam Cosanzenii cu aere de macho sa traiasca. Sa le spunem doar ca nu e vina ei ca e atat de fata incat nu stie cum sa le zica sa se care pe un ton indeajuns de ferm ca ei chiar sa priceapa si sa se conformeze. Si nici ca ii alege asa de “bine”. Si s’o lase in pace ca mititica de ea e tare amarata acu din cauza unuia de’asta. Dar ce sa’i faci. I’a trebuit..

Am un cucui si nu mi’e frica sa’l folosesc. :|

Caci ce altceva as putea sa spun, avand in vedere chestia umflata, pulsanda, dureroasa si probabil rosie din frunte?

Memo to myself: Uita’te pe unde mergi and pay attention to the walls..

Mi se’acreste de’atata amar..

Pentru ca in urma Craciunului m’am facut asemeni purcelului ingurgitat cu ocazia mai sus numitei sarbatori, m’am gandit sa trec pe hrana bio si detoxifieri. Am dat search pe google (all praise Google!) si’am dat de’o tanti faloasa tare ca ea a mancat cate un grapefruit in fiecare seara cam vreo doua saptamani si apoi maseuza i’a zis ca s’a subtiat vizibil. Ma, is niste simple fructe, m’am gandit ca n’o sa mor. Deci azi, “Day One”..

Pasul 1: mers in Real, cumparat grefe rosii..vreo 5.

Pasul 2: ingurgitat una bucata grefa..

Acu pricep de ce’o slabit tantea aia de pe urma grefelor. Dupa atata amareala, zau ca nu’ti mai vine sa bagi nimic in gura..

Ghidul impiedicatului. Cap 1: Cum sa pierzi ceasul de la mana

Stati linistiti, nu mi l’a furat nimeni. Si totusi, s’a tot dus..

Drept e ca am lucrat la treaba asta cam un an si jumatate. Nu e lucru usor si pentru orisicine. Aia de se plictisesc repede si nu’s tipicari incearca degeaba. Mai mult ca sigur nu’i pentru ei. La fel nu e pentru aia slabi de inger. Respectivii se pot atasa prea mult si apoi cine stie, Doamne pazeste, ce se intampla.

Mai sus numitii sunt rugati sa dea cu X din Mozilla.

Mergeam de dimineata spre scoala. Fireste ca mai aveam putin si intarziam, ce fel de intrebare e asta? M’am intalnit cu un coleg, m’am uitat la ceas, era fara 10. Am mers, am vorbit, m’am uitat iar, nu mai era nimic.

Repet, nu mi l’a furat nimeni, cum ar fi mama tentata sa creada in ciuda insistentelor mele.

Cam de cand am primit ceasul respectiv mi’am dat seama ca o sa fie o arma grozava impotriva plictiselii, respectiv a atentiei. Si’am inceput sa ma joc cu el. Mai exact, cu inchizatoarea de la bratara. Mi’a luat un an jumate, dar intr’un final am reusit. Inchizatoarea s’a tocit. Si’apoi incepea ceasul meu sa se desfaca singur. Prinsese viata, am crezut ca’i de bine.

Doar ca de dimineata a prins prea multa viata si s’a desprins de mana mea. Oh well, farewell then.