Arhivele jurnalului
Blondie undercover 1/2
Fost’am ieri la Tulcea sa curatam tara de gunoaie.. alaturi de cateva zeci de copii carora li s’a promis probabil cate un 10 la muzica sau sport si alte cateva zeci de nene si tanti de la Jandarmerie, Politie si DPIR, carora nu stiu ce li s’a promis (Base nu’i mai vrea langa el, asa ca 25 de procente inapoi sigur nu).
Ca sa ajung la ecologizare, trebuia sa ajung la Tulcea. Ca sa ajung la Tulcea, am luat masina din garaj. Incredibil, dar dupa 2 ani de posesie a minunatei bucati de carton plastifiat pe care scrie “permis de conducere”, am reusit sa plec singura pe european pana’n marea si infricosatoarea metropola de pe malul apei.
Cum nu mai era tata pe scaunul din dreapta care sa alterneze “Franaaaa!!!!” si “Calc’o.” (a se observa diferenta de punctuatie) am invatat cum se merge si cu a cincea dupa un scurt amestec in ciorba de viteze proaspat culese. Si cum pluteam eu pe’un norisor care torcea mai ceva ca motanul meu gadilat sub barbie, iaca si tirul incarcat cu piatra in fata mea, in mijlocul Dealului Somovei. Retezam avant, bagam a doua si urcam taras’grapis din urma lui cu 10 km/h. In alti doi ani promit sa invat sa si depasesc in curbe.
Ajung la Tulcea. Vai, dar cum sa merg eu pe jos din Vest pana la Bididia? Ntz ntz ntz. Iau masina, merg lejer pe varianta, ma falesc catre mine ca n’am scapat masina la vale la pornirea in rampa de la semafor, gasesc unde sa parchez, opresc, ma dau jos si pornesc a ecologiza cu drag si spor.
Peste 2-3 ore..sa pornesc catre oras. Da. Eu pornesc, masina ba. Bateria plecase pa’pa, cu viteza luminii din farurile mele ramase aprinse. Flacau’ lu’ tata, prins la usa, gaseste mirobolanta solutie de’al suna pe taica’su pentru indrumare. 3 apeluri pierdute in eter. M’a sunat inapoi peste alte 3 ore. Toata baza, deci..
Tot strigand la nevoie pe Elizeului, imi vede ochiul una bucata service parasit in proportie de 80%. In restul de 20 era un nene la vreo 50 de ani care dadea cu ciocanul intr’o Daciuta.
- Nu va suparati, ma ajutati si pe mine cu ceva.. Am uitat farurile aprinse vreo 2 ore si acum mi’a ramas masina fara baterie.. Clip’clip
- Ce masina don’soara?
- Super Nova. Stiti, e chiar aici, la colt. Si nu stiu ce sa’i fac.. Damsel in distress. A stupid one, but still a damsel in distress. Pentru prima data realizez ca daca esti ametit de felul tau, e bine sa fii fata. O privire nevinovata si’o fastaceala mica te scoate din orice.
- Pai trebuie impinsa.
Ce ma? That’s how the magic works?
Ei, a venit nenea binevoitor, a mai chemat vreo doi sa impinga, am pus si eu umarul si a porniiiiiiit
Multumiri peste multumiri, bla’bla’uri, alea alea..mergea masina. Phew! A trebuit apoi sa ma fatai putin prin oras, consumand a certain amount of gasoline, dar cu sufletul impacat, tahicardie tratata si tensiune revenita la normal.
Restul zilei e fad, in comparatie cu treaba asta. A, bine, am strans vreo 3 tone de gunoaie din padurea de la Bididia. Dar pentru blonda din mine, astea’s futilitati. Farurile si vopseaua de par is baza. Acum stiu de ce vroiam sa fiu blonda in copilarie. Era o refulare a adevaratei mele personalitati.
Blondie undercover
Pe 25 septembrie n’am scris pe blog. Si nu din vreun exces de zel in ceea ce priveste Let’s do it, Romania!, ci pentru ca’s blonda. Nu s’ar zice, dar am si eu suvitele mele mai decolorate. Suvite care itesc capul la lumina cand si cand.
N’am scris, deci, pentru ca n’am avut net. Nu, Romtelecomul a fost baiat de treaba si de data asta n’a fost din vina lui. Beculetul de la modem a pus repede diagnosticul: variatii de tensiune pe retea. Pai bine, variatii sa fie, dar sa le stim si noi. Insa, nesimtitoare, variatiile se faceau cunoscute doar modemului, ale carui beculete clipoceau verde/rosu mai ceva ca pomul de Craciun.
Acum, sa zicem c’or fi variatii. Sudeaza vreunul pe strada, bate vantul si misca cablul, da unul ritmic cu un baros in stalp..dar 3 zile? Fireste c’am dat restarturi si’am scos prelungitorul din priza pana mi’a venit acru. Zadarnic. Totul parea pierdut. Pana cand am zis ca nu ma face pe mine, falnica electronista, un modem. Asa ca l’am scos din prelungitor, cu gand sa actionez direct la sursa. Minune! Dupa 3 zile de matanii, rugaciuni si sambete purtate, s’a coborat stabilitatea retelei electrice asupra mea cu a sa binecuvantata conexiune la internet. Nici eu n’as fi zis ca’s asa de blonda. Da’ ete ca se mai intampla si din astea..