tB.ro – Cine’s nenea astia si ce vor

N’am participat niciodata pana acum la concursuri pentru bloggeri. Insa cum grija mea din ultima vreme in ceea ce’l priveste pe my baby e traficul/publicitatea/numarul de vizitatori unici/bla, concursul asta e adevarata mana cereasca.

O sa incep prin a sustine sus si tare ca toateBlogurile.ro e un proiect absolut mirobolant. E un fel de Google pentru bloguri. Sau Facebook. Sau whatever tickles your pickle. Intri frumusel pe site, iti inscrii blogul si pornesti sa cauti oameni cu care imparti fie idei, fie un cod postal. Oricum ar fi, e genul de situatie win’win. Tu gasesti in sfarsit oameni cu care sa imparti ideile tale geniale, iar ei gasesc izvor nesecat de intelepciune. In persoana ta, fireste.

Lasand gluma la o parte, toateBlogurile.ro chiar e’o comunitate foarte faina. Jos palaria in fata celui care’a avut ideea, motivatia si initiativa si care inca are timp sa se preocupe de proiectul asta.

For what it’s worth, I strongly recommend it.

Osama sau Obama?

Cred ca mai degraba l’au inlocuit extraterestrii pe the real Obama cu clona lui adusa din viitor decat l’au omorat puscasii marini (de pe uscat) pe Osama. Unii ar numi asta inclinatie spre teoria conspiratiilor, altii ar numi’o bun simt.

Adevarul e probabil undeva la mijloc. Osama se lafaie acum, ori cu cele 72 de fecioare promise de Allah in Rai, ori cu alte 72 mai putin fecioare promise de un cont gras in banca. Obama e linistit ca si’a indeplinit, cel putin pe hartie, una dintre promisiunile electorale, e un om mai bun si’o sa ajunga si el in Rai, macar cu o fecioara. Toata lumea’i fericita si se pupa.

Cel putin, pana la urmatorul scandal. Presimt o inregistrare cu teroristu’ no.1 viu si nevatamat dintr’o pestera de langa Bagdad. Cat de curand..

via.

Aici si acolo: Vive le Roi!

M’am uitat aseara la stiri si am observat cu stupoare cat de multa atentie este acordata crizei politice din Egipt, cat timp s’au aventurat jurnalistii in analize politice, in dezbateri si in disecari ale evenimentelor de acolo, cat de mult s’a discutat pe tema refuzului lui Mubarak de a’si da demisia. Si’atunci, in mintea mea de roman, pana la urma, s’a nascut urmatoarea intrebare: De ce?

Oare noi nu avem crize pe care sa le comentam? Nu avem coruptie? Nu avem promisiuni neindeplinite? Nu avem crime? Nu avem economie la pamant? Nu avem dictatura noastra proprie si personala pe care sa o comentam?

Intr’adevar, poate ca ceea ce se intampla in Egipt ne afecteaza intr’un fel sau altul. Pentru ca sunt simple jocuri pentru marile puteri din lume, dar aceste simple jocuri ne afecteaza indirect si pe noi. Si da, este regretabil ca multi oameni au murit acolo fara ca crezul pentru care si’au dat viata sa fie dus la indeplinire. Dar nu e ca si cum asta nu s’ar mai fi intamplat si nu se va mai intampla.

Si’atunci de ce ni se arunca praf in ochi cu problemele de’aiurea si de ce nu se concentreaza jurnalistii mai mult pe ceea ce se intampla pe teritoriul tarii noastre? Pentru ca pana la urma, pe noi ne intereseaza lucrurile care ne afecteaza direct si sigur, nu cele care s’ar putea sa ne afecteze candva in viitor.

O comparatie foarte reusita, zic eu, am auzit’o din gura lui Gadea aseara, si vine cam in felul urmator:

“Presedintele Mubarak a anuntat ca nu renunta la putere. A anuntat o serie intreaga de schimbari, inclusiv la nivel constitutional. “L’am delegat pe vicepresedinte sa aiba competente in mai multe domenii, ca sa scoatem tara din criza.” Am mai auzit aceasta placa, am mai auzit ca se fac reforme, am mai auzit si noi. Exista corespondente intre discursurile presedintilor autoritari.”

Marea Britanie a dat startul. Pe la noi pe cand?

Am auzit astazi un nene la radio care zicea ca in Marea Britanie unui barbat i’a fost interzis prin hotarare judecatoreasca sa mai faca sex, pe motiv ca poseda un IQ mult prea mic. Eu cred ca hotararea asta ar trebui aplicata la nivel global. Asa..pentru optimizarea Homo Sapiens..

Micul print.

„- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă…

- Sunt o vulpe, zise vulpea.

- Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist.

- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.

- A! Iartă-mă, rosti micul prinţ.

Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:

- Ce înseamnă “a îmblânzi”? (…)

- E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă “a-ţi crea legături”…

- A-ţi crea legături?

- Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn pe lume…

(…)

- Te rog… îmblânzeşte-mă, zise apoi. (…) Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim… Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

- Ce trebuie să fac? rosti micul prinţ.

- Trebuie să ai foarte multă răbdare – răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…

A doua zi, micul prinţ veni din nou.

- Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră, zise vulpea. Dacă, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un freamăt şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie ritualuri.

- Ce-i acela ritual? zise micul prinţ.

- E şi el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. (…)”

***

„Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii:

- Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimic – le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, şi nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum era şi vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele, o sută de mii de vulpi. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar acum ea nu are-n lume seamăn. (…)

Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte, nimeni n-ar avea de ce sa moară pentru voi. Despre floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemeni vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o eu cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar şi cum tăcea.

Fiindcă ea e floarea mea.“

magic efeeeeeeeemmm

*pentru ca asta se asculta in sesiunea de la Poli *

Be your own spark

Cine n-a dat un examen pentru care nu s-a pregatit destul? Cine n-a aplicat pentru un job pentru care nu era indeajuns de calificat? Cine nu si-a dorit ca tipul/tipa super dragut/-a sa vina si sa-i spuna „Buna!”? Cine, cine cine?

Cine n-a vazut uimit cum colegul de clasa (evident mai slab pregatit) a luat o nota mai mare? Cine nu a lasat loc monstruletului verde in suflet cand colegul de birou a primit o marire de salariu? Cine n-a zis „El de ce poate si eu nu?”?

Cu totii am trecut prin asta si stim cat de chinuitor e sa vrei ceva si sa crezi ca nu esti indeajuns de bun. Dar putini si-au luat gandul de la problemele cotidiene ca sa analizeze de ce unii primesc ce doresc. Si un numar inca si mai mic a si pus in aplicare solutia la care a ajuns dupa indelungi discutii cu sine.

Reteta e simpla si o stim toti: realizarile tale vor fi pe masura atitudinii pe care o ai cand actionezi. E-adevarat, conteaza CE faci, dar si mai important e CUM faci asta. Poate ce faci acum nu e chiar ce ti-ai dorit.. Dar daca stii cum sa o faci, nu va fi nici pe departe aceeasi corvoada de pana acum. Si oricum, ce faci in momentul asta nu e decat un popas pe drumul pe care ai pornit si care te va duce sus. Depinde doar de tine sa continui sa pasesti de-a lungul lui.

Si ca tot vorbim de destinatie.. de ce sa te multumesti si sa te opresti la jumatatea drumului, cand simti ca inca te mai tin picioarele? Alege-ti o tinta indepartata si porneste spre ea. Nu spune nimeni ca va fi usor.. Dar daca iti propui sa mergi 5 kilometri poate vei ajunge sa mergi 3.5, pe cand daca ai in plan doar pe 3 sau 4, s-ar putea sa mergi doar unul. Si ar fi trist sa irosesti atata energie pe-un nimic, nu crezi? Tine minte, cu cat e mai mic si insignifiant scopul tau, cu atat mai jos risti sa ajungi.

Deci ce mai astepti? Propune-ti sa iei 10 la examenul ala greu la care nu prea stii nimic deocamdata. Sa gasesti jobul ala perfect la care tot visezi de cand ai auzit de el. Propune-ti sa te uimesti si sa-i uimesti si pe cei din jur. Te vei minuna si tu de cat de multumit esti de scopurile pe care ai reusit sa le atingi apoi.

Nu uita sa fii realist, dar viseaza! Si determina-i si pe cei din jurul sa creada in visul tau. Pentru ca intai de toate trebuie sa crezi tu ca vrei si ca poti. Succes!

*Articolul a aparut si aici. M’am gandit totusi sa’l public si pe cowish, inspirata de “the making of” de la videoclipul lui Katy.*

here’s how it goes..

Reality check point

The fairytale:

VS

The reality:

“Dear Disney,

I have already turned 16. In accordance to all of your movies since 1937, I would have met my handsome prince by this time, ergo I just have one question for you: WHERE ON EARTH IS HE???

Signed, every 16 year old.”

“Dear every 16 year-old girl,

Please be patient. I know it looks easy in the movies, but slaying 50-feet tall dragons without getting barbecued alive is hard business, you know. And all that while making sure my hair stays in place.

Signed, your Prince Charming

P.S. I met your stepmum the other day, she said your beauty was to die for. Really can’t wait to meet you now. xoxo”

Now what is it that you WANT?

Alice se intalni cu motanul la o intersectie.

- Domnule motan, ati putea sa-mi spuneti pe ce drum sa o iau?

- Aceasta depinde in buna masura de locul in care intentionezi sa ajungi, raspunse motanul.

- In ceea ce ma priveste, imi este indiferent…, spuse Alice.

- Atunci, fiecare drum este bun, raspunse motanul.

-… numai sa ajung totusi undeva, incerca sa explice Alice.

- Ah, dar vei ajunge, fara indoiala, spuse motanul, daca vei merge atat cat trebuie.

“Alice in tara Minunilor”, de L. Carrol