Pe vremea cand doar socializam cu ‘tipul misto’, adica pe la inceputurile lui rapciune, ne pusesem noi intr’o seara sa ne zicem cam ce vrem de la bucata asta de viata. Si, pe langa barul gen Coyote Ugly pe care vreau sa’l fac in Vest si lectiile de echitatie si tir cu arma si alte bla’uri din astea..am zis eu ca vreau sa merg la un concert Parazitii. Si ghici cine vine la bal maine seara.. :>

Cine n’a ras (si nu o data) de engleza stalcita chiar si pentru standardele englezei de balta a politicienilor nostri? Caci noi nu mai have “aviara gripa”, ci probabil acum we have “porcina gripa”. Ca altii nu stiu sa vorbeasca nici romana..asta e. Astia suntem, cu asta defilam.

Dar. Sa ajung unde vreau sa ajung..

L’as bate cu cureaua de la ceas si apoi i’as da suturi numa la lobu’ temporal aluia de i’a lasat pe unii sa predea in limba engleza.

Pentru ca..

La fel cum politicienii nostri vorbesc stalcit si se fac de iaurt cu capsuni, vanilie si frunze mucegaite peste mari si tari, asa si unii profi vin si scalambaie o limba pe care oricum n’o stapanesc. Partea nasoala vine cand ei au impresia ca vorbesc bine si frumos si te corecteaza pe tine. Vorba aia cu paiul si barna.. Trecand peste asta, din cinci in cinci minute se aude cate un murmur din sala cu o corectare. Ba un timp, ba un genitiv, ba un plural, ba “point point point” (pentru cunoscatori)..

Pentru ca (no. 2)..

Noi (eu si restul seriei G) am venit la predare in limba engleza ca sa..invatam in limba engleza. Logic, da? Ei si’acu se pune intrebarea: Cum poti invata ceva cand cel care trebuie sa’ti predea nu stie cum s’o faca? Cand esti mult mai tentat sa corectezi gramatica aluia decat sa fii atent la ce’ti zice? Cand nici macar nu pricepi ce zice?

Eh, cineva (un roman, desigur) s’a gandit “Las’o ba ca merge asa!” Si merge, ce’i drept. Dar Doamne, cat poate sa scartaie. N’are nimeni ceva vaselina cu aroma de verbe iregulate?

Pentru ca atunci cand stai in camin vin tot felul de nene la tine, cu promotii. Asa am capatat eu cartela de Orange, asa am baut Cola Zero intr’o seara si dupa vreo doua zile am observat ca are gust de cerneala daca sta desfacuta. (Si da, chiar stiu ce gust are cerneala, am avut curiozitati traumatizante cand eram mica. )

Si in seara asta, stand eu in baie (pentru ca acolo sunt de obicei la cele mai importante momente din viata mea) aud cioc’cioc. Pe mine ma tinea viata in locatia aia perfida, asa ca s’a dus colega sa deschida. Traiasca peretii subtiri..

“Buna seara, suntem de la Jacobs si daca completati cuponul acesta primiti trei pliculete de Jacobs 3 in 1. Cate sunteti in camera?”

“Doua.”

“Poftim. O sa vina colegul meu in 5 minute sa le ridice si sa va dea pliculetele. Sunt Latte, Clasic si Intens. O seara buna.”

Usa se inchide, fireste, si se aude glasul colega’mii, plin de un prozaic si o practicitate rar intalnite/auzite: “Hai sa completam astea ca ne dau cafea..”

Si’am primit cafea. Ofer una bucata pliculet de Latte. Mie nu’mi place.

Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.

Tramvaiul patru cotea înzăpezit la Sf. Dumitru

şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina

demult, demult…

da, dragii moşului, erau…

erau steluţe în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB

ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături

tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau… hai, toţi în cor:

erau steluţe în genele ei.

Eram student, era studentă

eram eminent, era iminentă

şi erau steluţe în genele ei.

Aerul era rece, tramvaiele reci

maxi-taxiurile abia înfiinţate

mergeau toate pe patru roate

şi erau steluţe în genele ei.

Ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi peste fabrica Stela

peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziţi…

Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor

aşa că nu mai ştiu ce spunea.

Ea ma ţinea de mână şi tramvaiul patru trecea

şi ningea şi erau… da… da, dragii moşului…

Eu eram copil, ea era o copilă

eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă

şi erau steluţe în genele ei.

Eu aveam viziuni, ea avea pandalii

restul e în “Poeme de-amor”, precum ştii

dar lăsaţi-o baltă, copii:

erau steluţe în genele ei.

CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-uţe

În ge…eeneee…leeeee… nele eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui să se încheie

Mircea Cartarescu – Stelute in genele ei

Asta ne indeamna EuDivers, in frunte cu Lidia Vasile, coordonatorul proiectului. Initiativa demna de urmat, avand in vedere ca putin tulceni se pot lauda ca stiu ce s’a intamplat in anumite case din orasul vechi sau de ce sunt importante anumite strazi. Si cum sa poti locui intr’un loc pe care nu’l cunosti? Chiar si propria’ti casa iti pare straina pana ajungi sa’i stii si cele mai ascunse cotloane. Asa ca de ce sa nu’i acorzi o sansa si orasului in care locuiesti?

Proiectul se adreseaza elevilor de liceu, fapt pentru care in curand va incepe promovarea lui la nivelul a 5 licee din oras. Vor fi selectati apoi 12 tineri doritori de cunostinte noi in domeniul istoriei tulcene care se vor stradui sa realizeze un album despre Tulcea veche ramasa doar in franturi in cadrul orasului pe care il stim noi.

Pentru mai multe informatii, sugestii, comentarii si intrebari intrati aici.

P.S.: Nu e o cladire veche, dar e in concordanta cu sentimentele promovate de proiect.

Mai dilueaza campania, mai stai si pe’acasa, mai baga un energizant ceva, ia cu painica.. ca poate, Doamne fereste, ti se’apleaca cum ni s’apleaca si noua si nu mai ajungi in turul doi.

Acu, bre Base, n’ai fost matale moderat in nicio iesire si in nicio baie de multime si te stim toti ca pe’un cal breaz pentru treburile astea. Dar zau ca nu’i frumos ce’ai facut ieri. Cand i’ai vazut matale pe nea Sarkozy sau pe Obama cocotati pe ghiveci in fata palatului din Champs-Élysées sau in fata Casei Albe? Este ca nu i’ai vazut? Si’atunci de unde pornirea asta de a te scalambai si a te face de ras taman in campanie electorala? Nu vezi ca in Europa nu’i la moda?

Crezi ca’i pasa ciobanului ca tu ai un moment de sinceritate electorala si plin de compasiune ii spui ca nu sunt bani? Al naibii, dar bani de campanie pentru referendum si, implicit, pentru tine, s’au gasit cand a fost musai, nu? Explica’i asta ciobanului si’apoi promit ca’ti dau voie sa te faci de ras cat vrea muschiuletu lu’ matale ala imbracat in jacheta cu ancora.

Nu e HD, dar nu conteaza clipul, ci melodia.

Stimata profa de info din liceu.. Mi’ai fost simpatica, dar cat de greu ti’era sa ne predai si noua C++? Sau cat de greu i’ar fi fost directiunii sa se intereseze si de materia asta, astfel incat la sfarsitul liceului sa nu iesim cu atestat dar altfel perfect tembeli?

Fac C++ la faculta. Si’s singura din grupa care habar n’are ce’i ala pentru ca in liceu am facut Pascal. Si chiar si acela superficial. Inutil sa mai mentionez ca ma simt stupid intre toti aia care chiar au idee despre ce se vorbeste la curs/laborator.

Banuiesc ca ar fi fost mult mai eficient daca ni se predau macar notiunile de baza din C, decat sa ni se predea de patru ori vectorii in Pascal. Dar..n’ai cu cine.

Si mergi la o faculta ca asta a mea, tu, fost elev cu 10 la info.. ca sa descoperi ca de fapt nici de 5 n’ai fi pe langa cei din jurul tau. Si te seaca treaba asta, dar ce poti sa’i faci? Mergi cu grupul, caci proful nu poate taragana intregul curs doar pentru tine, inveti din mers cat poti, mai faci si pe’alaturi.. Iar in final, speri sa treci.

Cam asa ma simt cateodata. Fireste, atunci cand sunt la cursuri. De regula, la alea care tin trei ore. Si ajuta daca e ceva de genul fizica sau bazele electrotehnicii.

Prima ora e ok. Daca nu e ora de la opt. Atunci exista sansa sa motai. A doua ora incep sa casc. Mult. A treia ora, incep desenele animate. Si am impresia ca nu incep doar pentru mine.