Drama de bucurestean adoptat.

Baa.. eu cred ca iarba e mai verde acasa.

 Nu in curtea vecinului, ci ACASA. In locul ala mitic unde speri sa te intorci cat mai curand, unde nu dai bani pe florile de sezon, te plimbi cu barca gratis si vezi caluti la tot pasul. Locul unde nu te minunezi c’ai vazut brusture, patlagina sau colacul babei. Unde, daca se opreste apa, ai fantana, iar daca pica curentul poti sa treci strada sa’ti cumperi lumanari fara prea multe fite. Sau poate ca asta e doar in cazul meu..

A inceput sesiunea. Urmeaza 3 saptamani de chin. Care vin dupa alte 2 saptamani de chin. Si mi’s satula pana peste cap de facultate, de mancare care’a stat o saptamana in frigider, de puful asta enervant care zboara din j’de mii de plopi. Peste trei saptamani plec acasa si de’ar fi sa trebuiasca sa inot in Dambovita pana se varsa in Dunare, si apoi in Dunare pana ajunge la Tulcea, si apoi prin balta pana ajung la Saon, si apoi prin Valea lui Iancu pana ajung in Niculitel.

Si’am sa ma joc cu cateii mei prietenosi (desi unul dintre ei e cat mine), si’am sa pun flori de la mine din gradina (nu de la batranele de pe la Unirii) in vaza (nu intr’un borcan de mustar), si’am sa dau de mancare la puisori (nu la porumbei pe pervaz), si’am sa ma uit la dealuri (nu la centrala de la Grozavesti). Doamne, cate’am sa mai fac..

Dar toate astea’s doar visuri deocamdata.. Vin examene.. Eu’s alba ca branza si’asa am sa raman multa vreme de’acu incolo..

In saptamanile care urmeaza n’o sa’mi placa Bucurestiul. Deloc..

Problema CID (Cea mai Importanta Deviatie)

Sa se scrie functia de pornire a unei farfurii zburatoare cu o capacitate de 20 de extraterestri si roboti. Conditiile de pornire sunt:

1. intreg echipajul sa se afle la bordul navei;

2. sa fie activata sursa de energie a navei;

3. extraterestrii sa fie plasati in jumatatea de control a navei si robotii in cealalta jumatate;

4. extraterestrii si robotii sa isi reia infatisarea pe care o au pe planeta lor;

5. declansarea pornirii se face cu gandul unuia dintre extraterestri.

*Un fel de MS, dar cu circuite.

Lumina lui Flutur

Dupa ce’a aranjat oile feng’shui pe deal, urmasul urmasilor lui Fane Voda a binevoit de s’a cocotat iar in avion, a zburat peste mari si tari si ne’a adus izbavirea. In ajun de Paste, ca’n fiecare an..

Cumva Patriarhia, prin robii lui Dumnezeu Elena si Gheorghe, a adus lumina tocmai de la Ierusalim in toate bisericile din tara. Adica, chiar in toate. Pana la ultimul schit pe care nu’l viziteaza decat caprele negre in creierii muntilor.

Dincolo de costurile unei asemenea actiuni (imense de altfel, si achitate ghici din buzunarele cui), as vrea sa ridice mana cine s’a simtit mai cald, mai satul, mai impacat cu sine stiind ca flacara pe care a dus’o acasa duminica dimineata e copil din copilul din nepotul din urmasul flacarii din Sfantul Mormant. Care batranica cu frica de Dumnezeu insa fara bani de pastile si hrana s’a simtit vindecata macar si pentru o ora? Care bolnav dat afara din spitalul proaspat desfiintat si’a luat patul in spate si’a umblat dupa ce a vazut flacara din flacara sfanta?

Dar e frumos. Unii si’au serbat onomastica pe banii cetateanului de rand (nicidecum ai statului) in avion particular, altii au mers cu barcuta in miez de noapte, facand sa se nasca lumina din mare mai ceva ca Venus a lui Botticelli, iar nea Vasile din catunul X si’a luminat cocioaba cu inca o lumanare, pentru ca electricitatea oricum n’a ajuns la el in sat.

Ce s’a intamplat cu sacrul? De cand e credinta o afacere? Am fost la biserica si vineri si sambata, la aceeasi biserica la care merg de cand sunt mica, inconjurata de aceeasi oameni, si am simtit.. nimic. Era ca si cum stateam confortabil acasa, cu o punga de floricele in brate si ma uitam la un film prost. Nu mai era emotie, nu mai era sentimentul ca apartii de ceva sau cineva.. Era o loc rece, plin de oameni grabiti sa termine programul pe ziua respectiva, sa plece acasa si sa se ghiftuiasca. Eventual, luminand drobul si ouale rosii cu o flacara adusa tocmai de la Ierusalim. Flacara care, ironic, a fost unul dintre motivele pentru care au luat cu un kilogram de miel mai putin anul asta.

Binecuvanteaza, Doamne, telegondola aceasta..

Asa scrie mai nou in cartile acelea vechi si frumoase pe care le au preotii in posesie. Pentru ca, la vremuri noi, blagosloveli noi..

N’avem bani de salarii si pensii, scurtam autostrazi pentru ca nu ne permitem sa cumparam terenul de sub ele, oameni raman blocati in mine in care nu s’a mai investit de ani buni, iar sudul litoralului romanesc ameninta sa dispara in mare mai ceva ca proiectul The World din Dubai. Dar facem telegondole! Pentru ca, nu’i asa, ce’ti linisteste stomacul mai bine cand iti ghioraie de foame, ca o plimbare pana’n varf de munte si inapoi?

Baiul e ca binecuvantata telegondola..ehm, nu prea merge. Pentru ca minunatul proiect de 7.5 milioane de euro, bani cu care sa zicem doar ca s’ar fi putut face multe (as in MULTE) e facut romaneste:

“- Ba, Vasile, tu ai cabluri din astea p’acasa?

- Pai nu..

- Si nu’ti trebuie?

- Da’ ce pacatele mele sa fac cu ele?

- Ei, lasa, sa fie..Hai ca iau si eu vreo 10 metri.”

Asa ca dupa ce au stat in bataia vantului cateva zeci de minute, turistii infometati, infrigurati, insetati, infricosati si in-ce-or-mai-fi-fost-ei s’au trezit in varf de munte ca ar bea un vin fiert..dar n’au unde. Asa ca s’au intors de unde au venit, facand tot drumul cruci cu limba in cerul gurii, sa nu cumva sa fi gresit parintele cartea cand a inaugurat minunatia tehnologica si telegondola sa fie de fapt deocheata. Acum, la fel de infrigurati si infometati, turistii ar fi vrut poate un patut moale si cald si’o ciorbita de purcel. Dar cum in Vulcan nu exista restaurante, iar capacitatea insumata a celor 3 cabane din oras este de 150 de persoane, puhoiul de turisti preconizat de minister va pleca cu coada intre picioarele umflate de stat in picioare in varf de munte, cu cearcane de nesomn si cu stomacul fluierand operete. Ca pe timp de criza romaneasca..

Eu totusi cred ca un pachet cu servicii de sfintire si exorcizare oferita bonus ar fi un proiect rentabil. Mai rentabil ca telegondola care, oricat ar fi ea de sfintita, tot are pe necuratul intr-ansa.

Asta stiinta, nene!

Avem urmatoarea problema: “In tara vrajitorului din Oz, vremea are 3 stari: s1 – ploaie, s2 – vreme buna, s3 – zapada. Se da matricea probabilitatii de trecere. Se cere ca dupa 3 zile de la o zi cu vreme buna sa urmeze o zi cu zapada si distributia stationara σ.”

Sau cum sa innebunesti la Poli..

Modeala din mine.

“Buna ziua! Agentia Alcris Models va invita pentru un interviu pe data de 04-01-2011, intre orele 10-18 la sediul aflat pe aleea bucovina, nr 2, bl F1, sc2, parter, interfon 20C. Va rugam confirmati prezenta. Cv Bizoojobs.”

Asta am primit astazi, pe la 5, de pe un numar de..Zapp, cred (mai exista Zapp?).

Puricand gugalu’ am aflat cam ce’i cu nenea astia. Nu va zic, ca v’as strica o surpriza tare frumoasa.

Acum, sa chemi oameni la interviu printr’un mesaj in care te’ai zgarcit cu spatiul, condensand data, ora, locatie, detalii, cerere de confirmare..sa’mi fie cu iertare dar decat sa platesti pentru 2 mesaje nu mai bine suni? E acelasi pret si dai si ceva mai bine in fata aluia cu care cica vrei sa lucrezi. Si cum adica “intre orele 10-18″? Ce oameni generosi si binevoitori. Au sa ma astepte cu paine si sare indiferent de ora la care decid eu sa’mi fac aparitia. Si cum le confirm? Ii sun, le dau si eu mesaj sau trec pe’acolo la 10 si le zic ca o sa vin la interviu la 15?

Oricum, daca vreau sa ma fac de ras ma descurc si singura, nu’mi trebuie sa apar pe la vreo penibilitate de emisiune regizata care se da pe la noi, gen “Fata lui tata”, trimisa de stiu’eu’ce agentie obscura de fotomodeale din marginea Bucurestiului. Mai profi era parca nenea de la Romana..

kudi’shit

Dar p’aia destepti cui ii lasam. Pe ei nu’i vrea nimeni? Asta e mesajul?

Imi place..

..in cuier, nene.

Da mai, mie acolo imi place sa’mi pun poseta cand n’o pun pe masa, pe scaun, pe pat, pe patul colegei, pe biroul celeilalte colege, pe fotoliu, langa televizor sau mai stiu eu unde. Se simte vreun bolnav de cancer vindecat ca prin minune pentru ca acum stie tot www’ul treaba asta? Ma indoiesc.

Anul trecut au zis toate ce culoare au la sutien. Sa zicem c’avea (putin de tot) sens, caci si cancerul mamar si sutienul traiesc cam in acelasi areal. Dar poseta? Inainte avea rost, caci poseta se purta atarnata de umar, care tot prin zona de interes a cancerului mamar se afla. Dar cum domnisoarele poarta acum gentuta pe brat/antebrat, campania asta imi pare a fi mai mult una de constientizare a perversei de pe targu ocna si’a batei cu care “mi’a dat de m’a julit” fix in antebratul lucrat cu atata migala carand o posetuta.

Mi se pare o campanie de constientizare stupida si facuta la nimereala. Ca sa nu zica nimeni ca nu s’a facut ceva. Singura legatura dintre poseta si cancer sunt femeile. Asta am ajuns: o legatura intre un obiect si’o boala. Fascinant! Puteam la fel de bine sa ne folosim de mascara sau papitoi de plus in loc de genti. Ca tot femeilor le sunt specifice si acelea. Sau fuste. Sau tampoane. Sau vopsea de par. Si lista poate continua..

Si daca tot vrem sa constientizam populatia, de ce suntem misandre si nu le dam cu vestea in frunte si barbatilor? Si ei au borsete pentru nimicuri sau genti in care’si pun sculele sau laptopurile, si ei au poate o sora/mama/prietena/cunostinta cu risc de cancer mamar crescut. De ce sa le chinui imaginatia cu tot felul de fantezii in legatura cu locul in care iti place tie sa’ti desfasori viata sexuala, cand de fapt nu asta e mesajul pe care vrei tu sa’l transmiti?

E’o campanie stupida. Bate pana si brandu’ de tara la fundul gol. Dar, cumva, atrage. Suntem noi atat de doritori de a fi in stare sa spunem “am facut ceva” desi n’am facut nimic incat prinde orice? Rezultatele unei astfel de campanii nu consta in cate femei isi pun la status locul preferat de lasat poseta, ci cate au sa fie convinse sa faca un control dupa ce vad Facebook’ul invadat de locuri din astea. Din punctul asta de vedere, “campania” e doar un troll enervant.

9 crimes

I was stupid. Once again..plain stupid. Gone places I didn’t belong to. Did things I shouldn’t have to. Just playing charades with people. People that didn’t deserve faith or trust. Not so much of them, anyway.. Silly of me to think it will work out for the best. Silly of me to hope and dream. It’s all going down. Brick by brick.

And outside there’s only cold autumn rain waiting.

Basescu cel onest si politistii fara de lege

Este ca suna a basm? Pai basm este. Baiul e ca in basmul asta is tare multi zmei si zgripturoaice fara numar, cantitatea de mere de aur e impozitata pana cand Praslea se inteapa degeaba in lancii, ca oricum nu mai are ce pazi, iar closca cu puii de aur e plecata in mother Russia.

Dar totul e frumos. In jurul nostru curg rauri de lapte si miere care inunda doar casute de turta dulce si rup doar poduri de zahar candel. Baiul ar fi ca Hansel si Gretel se joaca dea delegarea puterii, asa ca vrajitoarea cea rea o sa reuseasca intr’un final sa’i bage in cuptor. Dea Domnul cicloane cu case din Kansas care s’o faca piftie apoi, dar numai sa nu fie prea tarziu.

Intre timp, zmeul al mai zmeu dintre zmei, cu ghioaga de aur asa de stralucitoare ca la chelia lui te poti uita dar la ghioaga ba, zice ca e deasupra miseilor alora infami de incalca legea pe care ar trebui s’o apere. Si de’acuma o sa faca bai de multime numa’ intre cei mai onesti dintre onesti, adicatelea probabil intre ai sai zmei&co. Si daca nu’s onesti, le’arata ghioaga si coltii si astia se transforma din zmei in miei. Cu Fat’Frumos nu i’ar iesi figura mult repetata in fata oglinzii tinuta de Rumpelstiltskin*, asa ca nici nu se complica s’o incerce. Mai bine tine afacerea in sanul familiei zmeiesti. Asa isi pastreaza ghioaga, il bate pe Fat’Frumos la fundul gol si’i fura palosul, caci toata lumea stie ca indiferenta doare cel mai tare, si se leapada si de diverse insarcinari absolut rusinoase pentru un zmeu.

Basmu’i astfel complet.

*daca nu stiti cine’i asta, uitati’va la ultimul Shrek.