Piata George Cosbuc

Am ajuns in Piata de Flori total nestiutoare..

Nu va suparati, stiti cumva cum ajung la X?

Drept inainte, traversati piata si faceti stanga.

Persoana intrebata era o tiganca intre doua varste, perfect indiferenta fata de problema mea. Nu cumparam, deci n’o interesam. Femeie practica, de altfel, si foarte simpatica.

Am traversat piata. Erau insa tarabele din spatele afacerii. Tarabe pline cu ferigi, coada soricelului, ierburi date cu bronz, plantute ciudate, crengi de brad si chiar brazi intregi, de parca asteptam Craciunul si nu luna iulie. Am realizat abia aproape la iesirea din piata ca ultimele item’uri erau pentru baza coroanelor mortuare. O afacere nu’i afacere daca nu’i completa. Asadar, de la buchetele de mireasa, trecand prin manunchiuri de garoafe si bujori, pana la jerbe si coroane. De toate pentru toti..

Pe masura ce traversam piata nu am putut sa nu ma gandesc la melodia lui Nicu Paleru – Florareasa, mare hit intr’o bodega din Niculitel vara trecuta. Se incadra perfect in peisaj..

Dupa zona de pregatiri, am iesit in strada, in partea din fata a pietei. Multe, multe flori; multe, multe mirosuri; multi, multi oameni; multa viata. Mi’a placut imens un stand invadat de garoafe grupate cuminte pe culori, fiecare in recipientul ei patratos. Un covor de’o ordine perfecta si’un aspect uimitor. Genul de priveliste care te face sa regreti ca n’ai o camera foto la indemana si sa juri ca daca o sa ai vreodata o sa revii, o sa o cauti si o sa o imortalizezi.

Am parasit piata strecurandu’ma printre un tiganus jerpelit care m’a abordat cu “ce faci diseara?” si un domn in varsta care cumpara o coroana impodobita cu garoafe rosii. De ce nu mai cumpara nimeni garoafe decat pentru morti?

*Pozele sunt via si via.