Happy Anniversary!

The cupcake goes to all you people who take time to read my gibberish! Without you, I would have probably aborted this project a long time ago and my baby wouldn’t have the chance to turn 3 today.

Drama de bucurestean adoptat.

Baa.. eu cred ca iarba e mai verde acasa.

 Nu in curtea vecinului, ci ACASA. In locul ala mitic unde speri sa te intorci cat mai curand, unde nu dai bani pe florile de sezon, te plimbi cu barca gratis si vezi caluti la tot pasul. Locul unde nu te minunezi c’ai vazut brusture, patlagina sau colacul babei. Unde, daca se opreste apa, ai fantana, iar daca pica curentul poti sa treci strada sa’ti cumperi lumanari fara prea multe fite. Sau poate ca asta e doar in cazul meu..

A inceput sesiunea. Urmeaza 3 saptamani de chin. Care vin dupa alte 2 saptamani de chin. Si mi’s satula pana peste cap de facultate, de mancare care’a stat o saptamana in frigider, de puful asta enervant care zboara din j’de mii de plopi. Peste trei saptamani plec acasa si de’ar fi sa trebuiasca sa inot in Dambovita pana se varsa in Dunare, si apoi in Dunare pana ajunge la Tulcea, si apoi prin balta pana ajung la Saon, si apoi prin Valea lui Iancu pana ajung in Niculitel.

Si’am sa ma joc cu cateii mei prietenosi (desi unul dintre ei e cat mine), si’am sa pun flori de la mine din gradina (nu de la batranele de pe la Unirii) in vaza (nu intr’un borcan de mustar), si’am sa dau de mancare la puisori (nu la porumbei pe pervaz), si’am sa ma uit la dealuri (nu la centrala de la Grozavesti). Doamne, cate’am sa mai fac..

Dar toate astea’s doar visuri deocamdata.. Vin examene.. Eu’s alba ca branza si’asa am sa raman multa vreme de’acu incolo..

In saptamanile care urmeaza n’o sa’mi placa Bucurestiul. Deloc..

What day is today?

Cei care ghicesc ce sarbatorim azi primesc un pupic.

tB.ro – Cine’s nenea astia si ce vor

N’am participat niciodata pana acum la concursuri pentru bloggeri. Insa cum grija mea din ultima vreme in ceea ce’l priveste pe my baby e traficul/publicitatea/numarul de vizitatori unici/bla, concursul asta e adevarata mana cereasca.

O sa incep prin a sustine sus si tare ca toateBlogurile.ro e un proiect absolut mirobolant. E un fel de Google pentru bloguri. Sau Facebook. Sau whatever tickles your pickle. Intri frumusel pe site, iti inscrii blogul si pornesti sa cauti oameni cu care imparti fie idei, fie un cod postal. Oricum ar fi, e genul de situatie win’win. Tu gasesti in sfarsit oameni cu care sa imparti ideile tale geniale, iar ei gasesc izvor nesecat de intelepciune. In persoana ta, fireste.

Lasand gluma la o parte, toateBlogurile.ro chiar e’o comunitate foarte faina. Jos palaria in fata celui care’a avut ideea, motivatia si initiativa si care inca are timp sa se preocupe de proiectul asta.

For what it’s worth, I strongly recommend it.

Piata George Cosbuc

Am ajuns in Piata de Flori total nestiutoare..

Nu va suparati, stiti cumva cum ajung la X?

Drept inainte, traversati piata si faceti stanga.

Persoana intrebata era o tiganca intre doua varste, perfect indiferenta fata de problema mea. Nu cumparam, deci n’o interesam. Femeie practica, de altfel, si foarte simpatica.

Am traversat piata. Erau insa tarabele din spatele afacerii. Tarabe pline cu ferigi, coada soricelului, ierburi date cu bronz, plantute ciudate, crengi de brad si chiar brazi intregi, de parca asteptam Craciunul si nu luna iulie. Am realizat abia aproape la iesirea din piata ca ultimele item’uri erau pentru baza coroanelor mortuare. O afacere nu’i afacere daca nu’i completa. Asadar, de la buchetele de mireasa, trecand prin manunchiuri de garoafe si bujori, pana la jerbe si coroane. De toate pentru toti..

Pe masura ce traversam piata nu am putut sa nu ma gandesc la melodia lui Nicu Paleru – Florareasa, mare hit intr’o bodega din Niculitel vara trecuta. Se incadra perfect in peisaj..

Dupa zona de pregatiri, am iesit in strada, in partea din fata a pietei. Multe, multe flori; multe, multe mirosuri; multi, multi oameni; multa viata. Mi’a placut imens un stand invadat de garoafe grupate cuminte pe culori, fiecare in recipientul ei patratos. Un covor de’o ordine perfecta si’un aspect uimitor. Genul de priveliste care te face sa regreti ca n’ai o camera foto la indemana si sa juri ca daca o sa ai vreodata o sa revii, o sa o cauti si o sa o imortalizezi.

Am parasit piata strecurandu’ma printre un tiganus jerpelit care m’a abordat cu “ce faci diseara?” si un domn in varsta care cumpara o coroana impodobita cu garoafe rosii. De ce nu mai cumpara nimeni garoafe decat pentru morti?

*Pozele sunt via si via.

Creepiest shit ever!

Sambata seara am fost la muzeu cimitir. In gradina cu suflete a baronului Bellu, dupa cum inspirat au denumit evenimentul cei de la primaria capitalei. Ocazie cu care Bobby a binevoit sa sara de dupa un cavou in fata mea. Ii multumesc pentru asta. Acum nu ma voi mai speria de nimic since I now know the real deal. Mai jos gasiti poze ca sa vedeti ce’ati ratat daca n’ati fost acolo.

*All credits go to Dan Chirciu for the lovely photos.

Scandal la opera

“Cum se numeste.. incepe cu P, tot barbat o are. O are de mic, apoi creste, face probleme..”

Da, ati ghicit, despre pasiune este vorba. Sau cel putin asa sustine Maria, sotia lui Tito Morelli, un tenor italian venit sa scoata din anonimat o sala de opera din Cleveland.

Scandaloasa replica doamnei Morelli, intr’adevar, dar nu de’aici porneste totul. Desi, din prea multa pasiune specifica sangelui latin cei doi se cearta, el bea, ea fuge, el lesina in aburii alcoolului si toata lumea crede ca s’a sinucis. E mult de digerat, nu’i asa? Si nici macar nu va puteti imagina ce urmeaza..

Comedia spumoasa prezentata la teatrul Nottara merita toti banii (eu am mers prin MOFT, dar daca plateam biletul n’as fi regretat niciun banut). Mircea Diaconu e deasupra tuturor in pielea lui Saunders producatorul de opera crizat, panicat, cu o gestica inegalabila si o fobie eterna fata de pastilele recomandate de doctor pe care fiica’sa tot incearca sa i le bage pe gat. Fiica ce’si asteapta implinirea erotica de la minunatul artist, ajungand s’o primeasca de la stersul sau logodnic deghizat in Othello. Si mai mult de digerat..

Eu recomand piesa oricui are nevoie de’o portie sanatoasa de ras. Nu stiu cat conteaza asta in ochii vostri. V’o recomanda si metropotam, just in case..

So what is cloud computing?

Sa luam un exemplu uzual, cu care e familiarizat orisicine: Facebook.

Pentru putinele persoane care nu stiu despre ce e vorba, Facebook este o retea de socializare la nivel international, unde scrii de ce esti tu atat de grozav incat altii sa’si doreasca sa fie prietenii tai. Uploadezi poze, scrii pe wall cand te’ai spalat pe dinti ultima data si te minunezi de cat de repede cresc capsunile la ferma prietenului no. 542.

Atunci cand iti schimbi poza de profil de pe Facebook, tu o incarci si salvezi pe un server de unde o culege o aplicatie specifica. Serverul poate fi in Pakistan, la fel de bine cum poate sa fie la tine in oras. Partea frumoasa e ca tie nu’ti pasa de treaba asta, pentru ca toate serverele astea sunt multe, departe si in afara razei tale de actiune. In nor, carevasazica..

Nimic care sa’ti incarce memoria PC’ului, sa’ti manance din rami si asa mai departe.. Toate conexiunile logice se fac undeva pe un server ascuns de ochii rai ai lumii, iar tu doar intinzi mana si iei resursele de care ai nevoie, cand ai nevoie. Nu ai nevoie de serverul tau dedicat, propriu si personal, scump la achizitie si intretinere. Altii se ocupa de asta, iar tu platesti doar ce folosesti. Cand platesti, that is. Facebook, serviciile de e-mail, platformele pentru bloguri..acestea sunt servicii gratuite.

Aparent, folosesc cloud computing de multi ani incoace. E bine ca acum stiu si ce e aia.

*To keep it short and sweet, cloud computing is using resources your computer doesn’t store.

Cloud’what?

Tomorrow I’ll be attending a conference on cloud computing. I don’t really know what does that refer to, but hopefully I’ll know better in 24h.

Problema CID (Cea mai Importanta Deviatie)

Sa se scrie functia de pornire a unei farfurii zburatoare cu o capacitate de 20 de extraterestri si roboti. Conditiile de pornire sunt:

1. intreg echipajul sa se afle la bordul navei;

2. sa fie activata sursa de energie a navei;

3. extraterestrii sa fie plasati in jumatatea de control a navei si robotii in cealalta jumatate;

4. extraterestrii si robotii sa isi reia infatisarea pe care o au pe planeta lor;

5. declansarea pornirii se face cu gandul unuia dintre extraterestri.

*Un fel de MS, dar cu circuite.