Am dat aci peste faimoasa si mareata “Scrisoare catre liceeni” a lui Tudor Chirila. Si m’am enervat. Again and again. Pentru ca asa obisnuiesc eu sa fac cand dau pe undeva de mai multi scriitori mari si tari insiruiti frumos intr’o listuta datorita geniului creator bla’bla. Peste tot e Dostoievski, e Tolstoi, e Stendhal..si mai stiu eu care mama naibii mort si ingropat de mult care’a scris niscaiva romane apreciate de critici. Dar cand spui Sienkiewicz.. “Huh? Cine? Scriitor? Nu cred, eu n’am auzit.”

Sa mori tu? Sarmanul Sienkiewicz, nene la fel de important ca si Dostoievski sau Tolstoi, chiar cu un Nobel pentru literatura primit in 1905, a avut nenorocul sa se nasca polonez. Natiune mare, dar nu destul. Sau poate, nu stiu, de cand se batea Stefan cel Mare cu polonezii, o fi ramas vreo aversiune fata de ast popor. “Scriitor polonez? Taie’l. Pai astia au vrut sa ne ia Moldova si’acu vor sa’i citim? Nerusinatii!”

Deci. Daca tot vrei sa fii cult, poti sa citesti ce citeste tot romanul cu pretentie de cultura, ca e foarte bine sa citesti, nu ma intelege gresit. Dar daca chiar vrei sa fii “up there” prin IQ si cultura generala, nu te limita la atat. Cauta. Descopera. Informeaza’te. Informeaza’i si pe altii.

Recomand calduros trilogia lui Sienkiewicz: Prin foc si sabie, Potopul si Pan Wolodijowsky. (Ca sa ma “linistesc” si mai tare, se pare ca nici macar Google nu prea a auzit de cea din urma carte, asa ca n’am de unde pune link. )