Am o nenorocita de batatura din cauza careia am mers azi ca o handicapata si am topait intr’un singur picior cand n’am mai putut face fata. Ieri i’am inlaturat pielita si astazi a tinut sa’mi demonstreze ca nu’mi e recunoscatoare pentru c’am bagat’o in cizma si n’am lasat’o sa fie rebela in aer si soare. Care aer? Care soare? Astia sapa iara la mine pe strada, conform binecunoscutului dicton tulcean “Sparge asfaltul la juma de an dupa ce l’ai turnat ca sa faci un pic de mizerie si sa mai scoata trantorul un ban pe spinarea aluia ce tre sa calce in namoale.” Si a plouat si s’a mocirlit si..oh, joy..there we go again la situatia de asta vara cand toata strada mi’era un sant. Deocamdata a aparut doar un santulet, dar creste si se dezvolta pe zi ce trece: cand am venit, ieri, de la Bucuresti era prin clasa intai. Azi, l’am vazut puber. Presimt ca maine’poimaine avem nunta in cartier: se insoara santul cu poarta terenului de fotbal. Si’o sa fie bigam (ca doar is doua porti) si’o sa asistam si la divort. Oricum, nunta’i aranjata: pustoaica de deasupra mea o sa fie dj..pune Guta :> Deci tre’ sa ma duc sa’mi cumpar tinuta de mare gala si angajament: cizme de cauciuc (in care o sa stea si batatura mea comod) si salopeta roz (sa nu ma confund cu multitudinea de Dorei care tipa dupa mine dimineata si la pranz).