Pun pariu ca daca nu as avea anumite glande si organe as fi un baiat mai veritabil decat multi dintre masculii de pe piata. Sunt o insensibila care rade la Titanic, plange cu greu la inmormantari si nu regreta magariile comise. Chestii care ma cam indeparteaza de conceptul de ‘fata’.

Dar ce ma roade pe mine e ca nu pot fi o plangacioasa. Am o prietena foarte buna care e asa. Si e exasperant sa ai langa tine o fata care chiar sa-ti arate cum ar trebui sa se comporte o fata, cand tu insati esti o fata care nu se poate mula de nicio culoare pe modelul standard de fata. Tipa se desparte, plange. Se impaca, plange de bucurie. Asculta o melodie de taiere de vene, plange. Si, culmea, e foarte fericita din cauza asta. Utopic? Nicidecum. Plangand se elibereaza. Cum probabil as putea pati si eu daca as fi in stare sa storc alea doua lacrimi mincinoase. De-aia ma enerveaza ca eu nu pot fi fata. Nu-s in stare. Cand m-a facut mama, cred ca m-a scos mai devreme sau mai tarziu de termen si s-a intamplat ceva cu glandele mele lacrimale.

Patesc o chestie naspa, ma despart, ranesc, sunt ranita, you name it. Si nu pot plange si stau cu toate alea in suflet si devin o scorpie. Asa, ca un sloi de gheata, dupa cum mi-a zis cineva in urma cu ceva vreme. Nu ca nu mi-ar place faza cu scorpia (muhaha) dar e exasperant si pentru mine din cand in cand. Nu ma intelegeti gresit. Nu-mi doresc sa ma transform intr-o fantana arteziana la fiecare scena induiosatoare din viata. Dar ar fi dragut sa ma pot elibera de multe sentimente contradictorii bocind un pic. E cea mai la indemana supapa, pana la urma. Dar eu nu. Eu, Batman Batman. Si-s o scorpie. Deci sa nu va mire, acum stiti si de ce.

Si-acum, in loc sa imi fac tema la filosofie, desi n-am nota, filosofez aci. Oare primesc 10 daca o conectez pe profa la net si o pun sa-mi citeasca blogul?