“Vreau să pleci în întregul tău univers complex şi infinit. Vreau să mă laşi să trăiesc în lumea mea infimă şi condusă după legi simple. Vreau să mă laşi să învăţ să zbor singură. Vreau să mă laşi să cad singură. Vreau să mă laşi să învăţ să mă ridic fără ajutor. Vreau să văd din nou în visele mele şi altceva decât imaginea ta…”

Asta spuneam in urma cu ceva timp, stii tu cand. Acum, s-au schimbat multe si sper sa realizezi asta. Nu ti-am spus niciodata ce-mi doresc si totusi tu mi-ai indeplinit dorintele. Sper ca de acum sa fie fara scrisori de ramas bun, fara aripi smulse, fara caderi din inalturi extatice. Sper ca de acum sa fie imaginea ta din nou in visele mele, la fel cum a mai fost, inainte s-o alung prematur si fara rost. Si sper..dar ce mai conteaza. Oricum sperantele mi le vei implini mai devreme sau mai tarziu. Sunt convinsa.

Si, mai ales, sa nu uiti stelele. Ele ofera cea mai frumoasa si mai puternica dintre binecuvantari.