Se intampla cateodata sa ajungi undeva. Indiferent unde anume. Si sa-ti doresti mai presus de orice sa ramai acolo. Indiferent de riscuri, de ups&downs, de avantaje sau rani. De regula, exact faptul ca te afli si ca vrei sa ramai acolo impotriva unui destin drept cu valente de calau e ceea ce declanseaza mai tot. Te zbati, simti ca nu-i bine, dar o tii pe-a ta, in speranta ca vreodata o sa fie asa cum ti-ai propus tu. Nu-i asa cum iti doresti cu adevarat, dar te amagesti in ideea ca vreodata va fi si ca acel vreodata merita asteptat si pana la infinit.

Guess what. De regula nu merita. Si, de cele mai multe ori, exact atunci cand crezi ca e cel mai indicat sa te zbati si sa continui sa incerci, e de fapt mult mai potrivit sa o lasi balta. Sa cauti alt subiect de framantari pana cand gasesti acel ceva care n-o sa te puna sa te framanti deloc. Acel ceva care o vina firesc in calea ta, neintrebat si nepoftit. O sa respingi acel ceva. Ti-ar repugna sa primesti ceva atat de usor. Dar apoi te intrebi: De ce nu? si mergi alaturi de acel ceva mult timp.

Concluzie si morala? Nu exista.

Singura solutie? Sa stii cand sa dai drumul franghiei cu care te tii agatat de speranta ca totul va fi cum vrei tu intr-un final. N-o sa fie. Obisnuieste-te cu ideea.